Apocalipsa 1

Autorul: Ioan
Tema: Razboiul si Sfarsitul
Data: 90-96 d.Hr.

Fondul:
Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si cea mai neobisnuita. Ea este in acelasi timp o apocalipsa (1:1-2:20), o proorocie (1:3; 22:7,10,18-19) si o alcatuire din sapte scrisori (1:4,11; 2:1-3:22) (“Apocalipsa” este un cuvant derivat din cuvantul grecesc apocalupsis, tradus prin “descoperire” in 1:1). Cartea este o apocalipsa cu privire la natura continutului ei, o profetie in ceea ce priveste mesajul ei si o epistola in legatura cu destinatarii ei.
In capitolul 1 sunt date la iveala cinci fapte importante despre fondul cartii. (1) Este “descoperirea lui Isus Hristos” (1:1). (2) Aceasta descoperire i-a fost transmisa autorului in mod supranatural prin Hristos Cel proslavit, ingeri si vedenii (1:1,10-18). (3) Comunicarea a fost facuta slujitorului lui Dumnezeu, Ioan (1:1,4,9; 22:8). (4) Ioan a avut vedeniile si a primit mesajul apocaliptic pe cand era exilat pe insula Patmos (80 km sud-vest de Efes), din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si a propriei lui marturii (1:9). (5) Destinatarii initiali au fost sapte Biserici din provincia Asia (1:4,11).
Marturiile istorice si interne ne indreapta privirile spre apostolul Ioan ca autor. Irineu confirma ca Policarp (Irineu il cunostea pe Policarp si Policarp il cunostea pe apostolul Ioan) vorbeste despre Ioan ca ar fi scris Apocalipsa spre sfarsitul domniei imparatului roman Domitian (81-96 d.Hr.).
Continutul cartii reflecta imprejurarile istorice ale domniei lui Domitian, cand el a cerut tuturor supusilor sai sa i se adreseze ca “Domn si Dumnezeu”. Decretul imparatului, fara indoiala, a creat o confruntare intre cei care voiau sa i se inchine imparatului si crestinii credinciosi care marturiseau ca numai Isus era “Domn si Dumnezeu”. Astfel, cartea a fost scrisa intr-o vreme cand credinciosii erau supusi la o multime de persecutii serioase din cauza cuvnatului marturisirii lor, o situatie care in mod evident formeaza insusi fondul Apocalipsei (1:9; 2:10,13; 6:9-11; 7:14-17; 11:7; 12:11,17; 17:6; 18:24; 19:2; 20:4).

Scopul:
Scopul acestei carti este intreit. (1) Scrisorile catre cele sapte Biserici dau la iveala faptul ca in multe Biserici din Asia avusese loc o deviere grava de la linia apostolica a Noului Testament, cu privire la adevar si neprihanire. Ioan scrie in Numele lui Hristos ca sa mustre compromisul si pacatul lor si sa le cheme la pocainta si sa se intoarca la dragostea lor dintai. (2) In privinta persecutiei care a rezultat din auto-deificarea lui Domitian, Apocalipsa a fost data bisericilor sa-si intareasca credinta, hotararea si credinciosia  lor fata de Domnul Isus Hristos si sa le inspire sa fie biruitoare si sa ramana credincioase pana la moarte. (3) In sfarsit, ea a fost scrisa ca sa ofere credinciosilor din toate generatiile perspectiva lui Dumnezeu asupra luptei cumplite cu puterile lui Satana, descoperindu-le cursul viitor al istoriei. Ea dezvaluie in mod deosebit evenimentele din timpul ultimilor sapte ani dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, cand Dumnezeu va iesi biruitor si va face dreptate sfintilor, varsandu-Si mania peste imparatia Satanei; acest lucru va fi urmat de a doua venire a lui Hristos.

1:1 DESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS. Aceasta carte este o descoperire a Domnului Isus Hristos, despre El Insusi. Acest fapt este extrem de important pentru ca (1) ea descopera aprecierea Domnului Isus in legatura cu Bisericile Lui, dupa 60-65 de ani de la invierea si inaltarea Sa la cer, si (2) dezvaluie evenimentele viitoare in legatura cu necazul (cel mare), biruinta lui Dumnezeu asupra raului, revenirea lui Hristos ca sa domneasca pe pamant si fericirea Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu.

1:4 CATRE CELE SAPTE BISERICI. Apocalipsa este adresata catre sapte Biserici din Asia (localizate in partea de vest a Turciei de azi). Fiecare Biserica cuprindea diferite comunitati. Aceste Biserici au fost probabil alese pentru ca ele reprezentau totalitatea Bisericilor din acele zile, deoarece cifra “sapte” simbolizeaza desavarsirea. Ceea ce le-a fost spus lor este destinat Bisericii de astazi. Cu alte cuvinte “cele sapte Biserici” reprezinta toate Bisericile din toate timpurile. Cele “sapte Duhuri” pot sa reprezinte desavarsirea si lucrarea Duhului Sfant in Biserica (4:5; 5:6; Is.11:2-3).

1:8 ALFA SI OMEGA. Alfa este prima litera din alfabetul grecesc si omega este ultima litera. Dumnezeu este vesnic si, de la creatie pana la sfarsit, El este Domn peste toate. Lui Ii apartin biruinta finala asupra raului si stapanirea asupra tuturor lucrurilor (22:13).

1:9 INSULA …PATMOS. Patmos este o insula mica in Marea Egee, la aproximativ 80 de km sud-vest de Efes. Ioan a fost prizonier acolo pentru ca a propovaduit cu credinciosie Evanghelia si a ramas loial lui Hristos si Cuvantului Sau.

1:12 SAPTE SFESNICE DE AUR. Acestea sunt de fapt suporturi care sustin lampile de ulei, nu lumanarile; ele reprezinta cele sapte Biserici mentionate in v.11 (cf. v.20).

1:16 SAPTE STELE. Cele sapte stele reprezinta fie ingerii care sunt randuiti, fiecare cate unei Biserici, pentru a ajuta in lupta spirituala a acestora (v.20; Mat.18:10), fie pastorii acestor Biserici. “Sabia cu doua taisuri” reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu care ori taie pacatul din Biserici si aduce harul lui Dumnezeu ori indeparteaza o Biserica din Imparatia lui Dumnezeu, prin judecata (3:14-22).

Published in: on December 10, 2012 at 7:16 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/12/10/apocalipsa-1/trackback/

%d bloggers like this: