1Ioan 1

Autorul: Ioan
Tema: Adevarul si neprihanirea
Data: 85-95 d.Hr.

Fondul:
De numele lui Ioan sunt legate cinci carti ale Noului Testament: o Evanghelie, trei epistole si Apocalipsa. Desi Ioan nu se face cunoscut prin nume, in aceasta epistola, martori din cel de-al doilea secol (ex. Papias, Irineu, Tertulian, Clement din Alexandria) afirma ca ea a fost scrisa de catre apostolul Ioan, unul din cei doisprezece ucenici ai Domnului Isus. Puternica asemanare in stil, vocabular si subiecte, intre 1Ioan si Evanghelia lui Ioan, dovedeste adevarul marturiei crestinismului din primele veacuri ca amandoua cartile au fost scrise de apostolul Ioan.
Destinatarii acestei scrisori nu sunt nominalizati. Nu exista salutari sau mentionari de persoane, locuri sau evenimente in scrisoare. Cea mai verosimila explicatie pentru aceasta forma neobisnuita este aceea ca Ioan a scris din Efes catre un numar de Biserici din provincia Asia pentru care el a avut responsabilitatea apostolica (Apoc.1:11). Deoarece comunitatile aveau o problema comuna si nevoi asemanatoare, Ioan a scris epistola ca o circulara si a trimis-o printr-un emisar personal, impreuna cu salutarile sale orale.
Ceea ce se desprinde in mod evident din aceasta epistola este problema invataturii false referitoare la mantuirea in Hristos si felul cum lucreaza ea in credincios. Anumiti oameni, asociati anterior cu destinatarii epistolei, parasisera adunarile (2:19), dar rezultatele falselor lor invataturi mai denaturau inca Evanghelia, in ceea ce priveste felul in care ei puteau cunoaste ca aveau viata vesnica. Din acest punct de vedere doctrinar, erezia lor tagaduia ca Isus este Hristosul (2:22; 5:1) sau ca Hristos a venit in trup (4:2-3); din punct de vedere moral ei invatau ca pazirea poruncilor lui Hristos (2:3-4; 5:3) si trairea unei vieti sfinte, despartite de pacat (3:7-12) si de lume (2:15-17) nu erau necesare pentru credinta mantuitoare (1:6; 5:4-5).

Scopul:
Scopul lui Ioan in scrierea acestei epistole a fost dublu: (1) sa demaste si sa respinga ratacirile doctrinare si etice ale invatatorilor falsi si (2) sa indemne pe copiii sai duhovnicesti sa urmeze o viata de partasie sfanta cu Dumnezeu, in adevar si neprihanire, in deplina bucurie (1:4) si garantie a vietii vesnice, printr-o credinta, plina de ascultare, in Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (4:15; 5:3-5,12), si prin statornica prezenta a Duhului Sfant (2:20; 4:4,13). Unii cred ca ea a fost scrisa cu intentia de a insoti Evanghelia lui Ioan.

1:2 VIATA VESNICA. Ioan defineste viata vesnica in legatura cu Hristos. Ea poate fi gasita numai prin credinta in Domnul Isus Hristos si partasie cu Domnul Isus Hristos (v.2,6-7; 2:22-25; 5:20).

1:3 PARTASIE CU NOI. “Partasie” (koinonia) inseamna literal “a avea in comun” si implica participare. Crestinii au partasie pentru ca ei au o credinta comuna (Tit 1:4; Iuda 3), harul comun al lui Dumnezeu in Hristos (1Cor.1:9; Fil.1:7), salasluirea comuna a Duhului (Ioan 20:22; Rom.8:9-11) si un dusman comun (2:15-18; 1Petru 5:8). Nu poate exista partasie adevarata cu aceia care resping invatatura credintei Noului Testament (2Ioan 7-11; Gal.1:9).

1:6 PARTASIE CU EL. A umbla “in intuneric” inseamna sa traiesti in pacat si in placere imorala. Astfel de oameni nu au partasie cu El, adica nu sunt nascuti din Dumnezeu (3:7-9; Ioan 3:19; 2Cor.6-14). Aceia care au partasie cu Dumnezeu experimenteaza harul lui Dumnezeu si traiesc o viata de sfintenie, in prezenta lui Dumnezeu (v.7; 2:4; 3:10).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Iertarea greselilor” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93865/27-iertarea-greselilor

Published in: on December 2, 2012 at 7:26 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/12/02/1ioan-1/trackback/

%d bloggers like this: