Iacov 2

2:1 CAUTAND LA FATA OMULUI. Aceasta expresie sugereaza acordarea unei atentii deosebite sau a unor favoritisme unei persoane, datorita bogatiei, imbracamintei sau pozitiei sociale ale acesteia. A proceda astfel este gresit din cateva motive. (1) Displace lui Dumnezeu care nu priveste la aparenta, ci la inima (1Sam.16:7). (2) Nu este motivat de dragostea adevarata pentru toti (v.8). (3) Ne face sa “judecam cu ganduri rele” (v.4), adica in loc sa cinstim pe “Domnul Slavei” si sa apreciem persoanele pe baza credintei lor in Hristos, ii favorizam pe nedrept pe cei bogati sau cu influenta in lume, pentru vre-un castig sau vreo cinste pe care le-am putea primi.

2:5 N-A ALES DUMNEZEU PE CEI CE SUNT SARACI? Saracii sunt deosebiti si pretiosi pentru Dumnezeu (Is.61:1; Luca 4:18; 6:20; 7:22). Deseori sunt saraci in aceasta lume cei ce sunt bogati in credinta si daruri spirituale si cei care, in nevoia lor, striga mai puternic la Dumnezeu, cu o foame adevarata pentru prezenta Sa, pentru mila si ajutorul Sau (Luca 6:20-21). Cei saraci economic din lumea intreaga, isi dau seama ca nu pot sa-si puna increderea in posesiunile materiale. De aceea, ei sunt mult mai pregatiti sa raspunda chemarilor Domnului Isus: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna” (Mat.11:28).

2:14 CREDINTA, DACA N-ARE FAPTE. Versetele 14-26 trateaza problema permanent actuala a celor din biserica ce declara ca au credinta mantuitoare in Domnul Isus Hristos, insa, in acelasi timp, nu-si pot dovedi devotiunea sincera fata de El si Cuvantul Sau. (1) Credinta mantuitoare este o credinta mereu vie care nu se reduce la o simpla marturisire a lui Hristos ca Mantuitor, ci trebuie sa determine ascultarea in El ca Domn. Astfel, ascultarea este un aspect esential al credintei. Numai aceia care asculta pot crede si numai aceia care cred, asculta (Rom.1:5).
(2) Observati ca nu exista nici o contradictie intre Pavel si Iacov in privinta problemei credintei mantuitoare. De obicei, Pavel sublineaza credinta ca fiind mijlocul prin care noi Il acceptam pe Hristos ca Mantuitor (Rom.3:22). Iacov ne face atenti la faptul ca adevarata credinta trebuie sa fie o credinta rabdatoare care ne modeleaza chiar existenta noastra.

2:21 AVRAAM… NEPRIHANIT PRIN FAPTE. Faptele prin care Avraam a fost indreptatit nu au fost faptele Legii (Rom.3:28), ci faptele de credinta si dragoste. Acceptarea lui de a-l jertfi pe Isaac a fost o expresie a credintei si a incredintarii sale lui Dumnezeu (Gen.15:6; 22:1). Iacov foloseste exemplul lui Avraam pentru a spulbera convingerea ca poate exista credinta fara predare lui Dumnezeu si dragoste fata de El. Apostolul Pavel foloseste exemplul lui Avraam pentru a distruge punctul de vedere ca mantuirea se sprijina pe meritul faptelor cuiva, si nu pe harul lui Dumnezeu (Rom.4:3; Gal.3:6).

Published in: on November 20, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/11/20/iacov-2/trackback/

%d bloggers like this: