2Petru 2

2:1 INTRE VOI VOR FI INVATATORI MINCINOSI. Duhul Sfant ne avertizeaza in mod repetat ca vor exista multi invatatori mincinosi in biserici. Avertismentele privitoare la invatatorii si conducatorii care introduc erezii printre credinciosii lui Dumnezeu au fost date incepand cu Domnul Isus (Mat.24:11; 24:24-25) si au fost continuare de Duhul Sfant, prin Pavel (2Tes.2:7; 1Tim.4:1; 2Tim.3:1-5), Petru (v.1-22), Ioan (1Ioan 2:18; 4:1; 2Ioan 7-11), Iuda (Iuda 3-4,12,18) si epistolele lui Hristos catre cele sapte Biserici (Apoc.2:2,6).

2:1 SE VOR LEPADA DE STAPANUL CARE I-A RASCUMPARAT. Potrivit lui Petru, invatatorii mincinosi din biserica, “se vor lepada” (gr. arneomai, insemnand a renunta, a se lepada sau a nega) de stapanul care i-a rascumparat, parasind calea dreapta si pornind pe un drum gresit (v.15) si devenind “fantani fara apa” (v.17). Odinioara, ei scapasera de ticalosia lumii, prin Domnul Isus Hristos, lasandu-se, insa, ademeniti din nou de pacat (v.20).

2:2 CALEA ADEVARULUI VA FI VORBITA DE RAU. Multi pretinsi credinciosi vor urma pe acesti invatatori mincinosi si “destrabalarile” lor (adica, imoralitatea sexuala). Din cauza felului de viata pacatos al acestor conducatori si al celor care-i urmeaza, Dumnezeu si Evanghelia Lui vor fi facute de rusine (2Tim.4:3-4).

2:15 CALEA LUI BALAAM. Aceasta se refera la dragostea pentru cinstirea personala si castigul material, in dauna poporului lui Dumnezeu (Num.31:16; Apoc.2:14). Petru scoate in relief faptul ca imoralitatea sexuala, iubirea de onoare si lacomia de bani caracterizeaza pe invatatorii si predicatorii mincinosi.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Cuprinsul voiei lui Dumnezeu” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93863/25-cuprinsul-voiei-lui-dumnezeu

Advertisements
Published in: on November 30, 2012 at 7:07 am  Leave a Comment  

2Petru 1

Autorul: Petru
Tema: Adevarul contra invatatorilor falsi
Data: 66-68 d.Hr.

Fondul:
In salut, Simon Petru se identifica drept autor al acestei scrisori; mai tarziu el atrage atentia ca aceasta este a doua epistola catre cititori (3:1), aratand ca el scrie acelorasi credinciosi din Asia Mica, primitori ai primei sale epistole (1Petru 1:1). Dat fiind faptul ca Petru, ca si Pavel, a fost condamnat la moarte printr-un decret al lui Nero (care a murit in iunie, anul 68 d.Hr.), este foarte probabil ca Petru a scris aceasta epistola intre anii 66-68 d.Hr., cu putin inainte de martiriul sau la Roma (1:13-15).
Unii teologi ai vremurilor vechi si moderne, ignorand anumite asemanari remarcabile intre epistolele 1 si 2 Petru, insistand in schimb asupra deosebirilor dintre ele, au presupus ca nu Petru este autorul acestei scrisori. Cu toate acestea, diferentele legate de continut, vocabular, vigoare si stil literar dintre cele doua epistole pot fi explicate in mod corespunzator prin diferitele circumstante in care se aflau Petru si cititorii celor doua scrisori ale sale. (1) Imprejurarile initiale ale destinatarilor se schimbasera: inainte erau supusi prigoanei drastice pricinuite de societatea in care traiau dupa care a aparut atacul periculos din interior, prin care invatatorii falsi care au amenintat temeliile de adevar si neprihanire ale bisericilor. (2) Circumstantele lui Petru erau de asemenea, diferite. In timp ce el a avut ajutorul iscusit al lui Sila cand a scris prima sa epistola (1Petru 5:12), se pare ca Sila nu mai era disponibil cand o scria pe aceasta. El a folosit, poate, greaca sa galileana rudimentara ori s-a bizuit pe un scrib mai putin capabil decat Sila.

Scopul:
Petru a scris (1) sa indemne pe credinciosi de a urmari cu ravna evlavia si adevarata cunoastere a lui Hristos si (2) sa demaste si sa respinga activitatea perfida a proorocilor si invatatorilor falsi din bisericile din Asia Mica, prin care era subminat adevarul apostolic. Petru rezuma scopul sau in 3:17-18 unde el indeamna pe adevaratii credinciosi (1) sa “se pazeasca” pentru ca nu cumva “sa se lase tarati de ratacirea” acestor nelegiuti (3:17) si (2) sa “creasca in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos” (3:18).

1:5 CA SA UNITI CU CREDINTA VOASTRA. Petru noteaza ca virtutile unui crestin trebuie dezvoltate, pentru ca el sa fie spiritual biruitor si roditor inaintea lui Dumnezeu (v.8). Aceasta expresie “dati-va toata silinta” demonstreaza ca toti credinciosii trebuie sa fie activi, implicati in cresterea lor crestineasca (Fil.2:12-13). Aceia care devin crestini trebuie imediat sa depuna tot efortul posibil ca sa adauge credintei lor aceste sapte calitati (v.5-8). Se poate observa ca insusirile evlavioase nu cresc automat fara eforturi sustinute de a le cultiva.

1:10 SA VA INTARITI CHEMAREA SI ALEGEREA VOASTRA. Credinta noastra si mantuirea nu trebuie sa fie considerate ca sigure. Noi ne vom pastra credinciosia pana la sfarsit, numai daca ne vom stradui sincer, prin harul lui Dumnezeu, sa unim cu credinta noastra calitatile spirituale enumerate in v.5-9.

1:19 CUVANTUL PROOROCIEI FACUT SI MAI TARE. Petru prezinta in contrast ideile umaniste si Cuvantul lui Dumnezeu (v.16). El continua sa dovedeasca originea divina a Scripturii si afirma ca toate profetiile isi au originea la Dumnezeu, nu la oameni (cf. v.16). Aceasta ne asigura ca mesajul lui Dumnezeu este infailibil (nu poate contine greseli) si inerant (liber de falsuri sau amagire). Infailibilitatea si ineranta nu pot fi separate, deoarece ineranta Scripturii este rezultatul infailibilitatii Cuvantului lui Dumnezeu. Scriptura in totalitatea ei este adevarata si demna de incredere in toate invataturile ei (2Sam.23:2; Ierem.1:7-9; 1Cor.14:37).

1:20 NICI O PROOROCIE DIN SCRIPTURA. Aceasta inseamna probabil ca nici o proorocie din Scriptura nu provine din interpretarea proprie a scriitorului, din ideile sau judecata lui, ci de la Duhul Sfant.

Published in: on November 29, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

1Petru 5

5:2 NU PENTRU UN CASTIG MARSAV. Pastorii si conducatorii Bisericii trebuie sa se fereasca de doua pacate periculoase. (1) Primul este lacomia de bani (1Tim.3:3,8; Tit 1:7). Cerinta Noului Testament pentru aceia care supravegheaza lucrarea lui Dumnezeu este ca ei sa primeasca ajutorul cuvenit de la Biserica (Luca 10:7; 1Cor.9:14; 1Tim.5:17) si sa se multumeasca cu implinirea nevoilor de baza ale lor si ale familiilor lor. Nici un misionar nu trebuie sa se imbogateasca din lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care cedeaza acestei dorinte se expun pacatelor lacomiei, compromisului si furtului. De dragul banilor, ei compromit Cuvantul lui Dumnezeu, exigentele neprihanirii si principiile Imparatiei.
(2) Al doile pacat este setea de putere. Cei lacomi de putere ii vor domina, abuzand de autoritatea lor, pe acei pe care ei ar trebui sa ii slujeasca. De fapt, pastorul trebuie sa conduca Biserica facandu-se exemplu pentru turma in devotiunea lui pentru Hristos, slujind smerit, perseverand in neprihanire, in rugaciune si dragoste pentru Cuvant.

5:7 EL INSUSI INGRIJESTE DE VOI. Grija lui Dumnezeu in fata necazurilor fiecaruia dintre copiii Lui este un adevar subliniat in intreg Cuvantul Sau (ps.27:10; 37:5; 40:17; 55:22; Mat.6:25-30; 10:29-31; 11:30; Fil.4:6). Toate temerile, grijile si ingrijorarile voastre, trebuie sa fie definitiv aruncate asupra lui Dumnezeu (Ps.55:22; Luca 12:11-12).

Published in: on November 28, 2012 at 7:22 am  Leave a Comment  

1Petru 4

4:1 CEL CE A PATIMIT. Celor care sufera de bunavoie pentru Hristos le este mai usor sa reziste pacatului si sa urmeze voia lui Dumnezeu. Ei s-au unit cu Hristos si I-au impartasit crucea. Drept urmare, forta pacatului devine nesemnificativa iar voia lui Dumnezeu primordiala (v.2). Acest principiu spiritual va da rezultate in vietile tuturor credinciosilor. A asculta de Dumnezeu cand acest lucru poate aduce suferinta, batjocura sau respingere, inseamna pentru credincios intarire morala si spirituala, el primind de la Dumnezeu un har mai mare (v.14).

4:12 INCERCAREA DE FOC. Noul Testament accentueaza ca necazurile si durerile sunt o experienta inevitabila a credinciosilor adevarati, intr-o lume pacatoasa, controlata de Satana si vrajmasa a Evangheliei. Cei care s-au predat Domnului Isus Hristos printr-o credinta devotata, care umbla dupa indemnurile Duhului si care iubesc adevarul Evangheliei, vor trece prin necazuri si suferinte. De fapt, suferinta pentru neprihanire este o dovada a autenticitatii credinciosiei noastre fata de Hristos (Mat.5:10-12; Fapte.14:22; Rom.8:17-18; 2Tim.2:12). Din acest motiv, problemele din viata ta pot fi un semn ca tu placi lui Dumnezeu si Ii esti credincios. Ele insotesc adesea lupta credintei tale impotriva pacatului, a lumii neevlavioase si a lui Satana (1:6-9; Efes.6:12). Prin incercari “de foc” Dumnezeu iti ingaduie sa participi la suferinta lui Hristos, modeland in launtrul tau caracterul dorit de El (Rom.5:3-5; 2Cor.1:3-7; Iacov 1:2-4). Cand suferim si ramanem credinciosi lui Hristos, vom fi considerati binecuvantati, fiindca “Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi” (v.14; 2:21).

4:14 DUHUL SLAVEI, DUHUL LUI DUMNEZEU. Cei care sufera din cauza credinciosiei lor fata de Hristos sunt binecuvantati (v.13; 3:14; Mat.5:11-12), pentru ca Duhul Sfant Se va odihni peste ei intr-un fel deosebit. Vietile lor vor fi pline de prezenta Duhului Sfant care lucreaza in ei, ii binecuvanteaza, ii ajuta si le ofera o anticipare a gloriei ceresti (Is.11:2; Ioan 1:29-34; 16:15; Fapte.6:15).

Published in: on November 27, 2012 at 7:21 am  Leave a Comment  

1Petru 3

3:1 BARBATILOR … SA FIE CASTIGATI. Petru invata pe o sotie cum trebuie sa se poarte in dorinta de a-si castiga sotul nemantuit, pentru Hristos. (1) Ea trebuie sa fie supusa sotului ei si sa-l recunoasca drept cap al familiei (Efes.5:22). (2) Ea trebuie sa se comporte intr-un mod sfant si respectuos, cu un duh bland si linistit (v.2-4; 1Tim.2:13,15). (3) Ea trebuie sa se straduiasca sa-si castige sotul mai mult prin comportarea decat prin cuvintele ei.

3:3-4 PODOABA … INIMII. Ceea ce este tipator sau podoabele scumpe sunt contrare spiritului de modestie pe care Dumnezeu il doreste pentru sotiile crestine (1Tim.2:9). (1) Ceea ce lui Dumnezeu ii place si apreciaza favorabil la o sotie crestina este o fire blanda si linistita (Mat.11:29; 21:5) care cauta sa-L onoreze daruindu-se si ajutandu-si sotul si familia sa implineasca voia lui Dumnezeu pentru vietile lor. (a) Adjectivul “bland” descrie o comportare blajina si modesta, care se exprima prin ascultare binevoitoare si preocupare fata de ceilalti (Mat.5:5; 2Cor.10:1; Gal.5:23). (b) Adjectivul “linistita” se refera la o stare lipsita de violenta si care nu creeaza tulburare. Cu alte cuvinte, Dumnezeu declara ca adevarata frumusete este o problema de caracter si nu o problema de impodobire. (2) Astazi, sotiile crestine trebuie sa ramana credincioase lui Hristos si Cuvantului Sau intr-o lume guvernata de materialism, de afirmare de sine, obsesie sexuala si dispret pentru valorile caminului si ale familiei.

3:10 IUBESTE VIATA … ZILE BUNE. Petru citeaza Ps.34:12-16 pentru a sublinia ca acela care se departeaza de rau, atat in cuvant cat si in fapta si urmareste pacea (Mat.5:37; Iacov 5:12), va experimenta (1) o viata plina de binecuvantarea si bunavointa lui Dumnezeu, (2) apropierea lui Dumnezeu, cu ajutorul si harul Sau (v.12), si (3) raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile lui (Iacov 5:16; 1Ioan 3:21-22).

3:15 SFINTITI IN INIMILE VOASTRE PE HRISTOS CA DOMN. Petru indeamna la venerarea launtrica a lui Hristos ca Domn si la incredintarea totala Lui, atitudini care il fac pe credincios sa fie gata totdeauna sa marturiseasca pentru El si sa lamureasca Evanghelia altora (Is.8:13). Astfel, noi trebuie sa cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu si adevarul, in dorinta de a marturisi cum se cuvine pe Hristos si de a-i conduce pe ceilalti la El (Ioan 4:4-26).

Published in: on November 26, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

1Petru 2

2:9 UN NEAM SFANT. Credinciosii trebuie sa stea departe de lume, in dorinta de a apartine cu totul lui Dumnezeu (Fapte.20:28; Tit 2:14), si sa propovaduiasca Evanghelia mantuirii pentru gloria si lauda Lui (Exod 19:6; Is.43:20-21).

2:11 STRAINI SI CALATORI. Noua noastra pozitie, de oameni ai lui Dumnezeu, ne desparte de oamenii acestei lumi, noi devenind calatori in aceasta lume. Acum, locuim intr-o tara careia nu-i apartinem, adevarata noastra cetatenie fiind cu Hristos in cer (Fil.3:20; Evr.11:9-16). Pentru ca noi suntem straini in aceasta lume, trebuie sa ne abtinem de la placerile pacatului acestei lumi care cauta sa ne distruga sufletele.

2:24 EL A PURTAT PACATELE. Hristos a purtat pacatele noastre pe cruce (Is.53:4,11-12) prin faptul ca El ne-a luat locul nostru atragand asupra Lui pedeapsa pentru pacatele noastre (Ioan 1:29; Evr.9:28; 10:10). Scopul acestei morti substitutive a fost ca noi sa putem fi in intregime separati de vina, puterea si influenta pacatului. Prin moartea Lui, Hristos a indepartat vina noastra si pedeapsa pentru pacatele noastre, deschizand o cale prin care noi am putut, cu dreptate, sa ne reintoarcem la Dumnezeu (Rom.3:24-26), primind harul de a trai neprihanit inaintea Lui (Rom.6:2-3; 2Cor.5:15; Gal.2:20). Petru foloseste cuvantul “vindecat” in legatura cu mantuirea si toate binefacerile ei (Is.53:5; Mat.8:16-17).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Faca-se voia Ta” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93862/24-faca-se-voia-ta

Published in: on November 25, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

1Petru 1

Autorul: Petru
Tema: Suferinta pentru Hristos
Data: 60-63 d.Hr.

Fondul:
Aceasta este prima dintre cele doua epistole din Noul Testament scrise de apostolul Petru (1:1; 2Petru 1:1). Petru declara ca el a scris aceasta prima scrisoare cu ajutorul lui Silvan (numele grecesc al lui Silas), ca scrib al sau (5:12). Greaca fluenta si stilul scrierii lui Sila sunt reflectate aici, in timp ce greaca lui Petru, mai putin slefuita, apare in a doua sa epistola. Fondul si continutul din 1Petru sunt conforme cu ceea ce cunoastem despre Simon Petru. Anii sai de partasie stransa cu Domnul Isus stau la baza amintirii mortii Domnului Isus (1:11,19; 2:21-24; 3:18; 5:1) si invierii Sale (1:3,21; 3:21); in mod indirect pare ca el se refera la ocazia cand Domnul Isus i s-a aratat in Galilea, dupa inviere (2:25; 5:2; Ioan 21:15-23). In plus, multe asemanari apar intre aceasta scrisoare si predicile lui Petru inregistrate in Faptele Apostolilor.
Petru adreseaza aceasta scrisoare catre “strainii imprastiati” prin provinciile romane din Asia Mica (1:1). Unii dintre acestia poate au fost convertitii care au raspuns la mesajul lui Petru in ziua Cincizecimii si s-au intors in cetatile lor cu credinta primita de curand (Fapte.2:9-10). Acesti credinciosi sunt numiti “straini si calatori” (2:11) pentru a le reaminti ca peregrinarea lor de crestini se desfasoara intr-o lume care este ostila Domnului Isus Hristos si de la care nu se pot astepta decat la persecutie. Petru a scris, probabil, aceasta scrisoare ca urmare a relatarilor primite de la credinciosii din Asia Mica cu privire la aparitia unei opozitii (4:12-16) care nu era inca sanctionata oficial (2:12-17).
Petru a scris din “Babilon” (5:13). Acesta poate fi inteles in mod literal ca orasul Babilon din Mesopotamia sau ca o expresie figurativa pentru Roma, centrul suprem al puterilor indreptate impotriva lui Dumnezeu, in primul secol. Dinc punct de vedere al Scripturii noi putem remarca ca Marcu (5:13) era la Roma (Col.4:10) putin dupa anul 60. Desi Petru a vizitat poate la un moment dat colonia mare a Iudeilor din Babilon, putem sa acceptam mai usor ca Petru, Sila (5:12) si Marcu (5:13) erau impreuna la Roma (Col.4:10) in jurul anului 60, decat ca se aflau in Babilonul mesopotamian.
Dupa toate probabilitatile, Petru a scris intre anii 60-63 d.Hr., in mod sigur inainte de teribila baie de sange din Roma datorata lui Nero (64 d.Hr.).

Scopul:
Petru a scris aceasta epistola plin de nadejde si bucurie, cu scopul de a oferi credinciosilor o perspectiva divina si vesnica asupra vietii lor pamantesti si de a le da o indrumare practica acelora care incepeau sa experimenteze proba de foc a suferintei in calitate de crestini, intr-o lume pagana. Petru a fost preocupat de ideea ca unii credinciosi sa nu supere in mod inutil structurile guvernamentale, ei trebuind sa urmeze pilda Domnului Isus suferind pe nedrept, cu neprihanire si noblete.

1:2 STIINTA MAI DINAINTE A LUI DUMNEZEU. Prestiinta divina trebuie inteleasa ca planul din vesnicie si dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Sau, Biserica (Rom.8:29). “Alesii” sunt credinciosi, pusi deoparte potrivit hotararii lui Dumnezeu de a mantui Biserica prin “sangele lui Isus Hristos”, prin “sfintirea lucrata de Duhul Sfant”. Toti credinciosii trebuie sa participe la alegerea lor prin manifestarea ravnei pentru a face chemarea si alegerea lor sigure (2Petru 1:5,10).

1:12 V-AU PROPOVADUIT … PRIN DUHUL SFANT. Acelasi Duh care i-a insuflat pe proorocii Vechiului Testament (v.11) a insuflat si adevarul Evangheliei; deci, mesajul isi are originea la Dumnezeu, nu la oameni. In ziua Cincizecimii, acelasi Duh care a insuflat adevarul Evangheliei a inceput sa dea putere tuturor credinciosilor pentru a vesti mesajul (Fapte.1:8; 2:4).

1:19 SANGELE SCUMP AL LUI HRISTOS. Scriptura arata clar ca moartea ispasitoare a lui Hristos pe cruce a oferit credinciosului mantuirea, adica eliberarea din robia pacatului (Efes.1:7; Evr.9:14).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Vie imparatia Ta” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93861/23-vie-imparatia-ta

Published in: on November 24, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

Iacov 5

5:1 VOI BOGATILOR … PLANGETI SI TANGUITI-VA. Biblia nu ne invata ca toti bogatii sunt oameni neevlaviosi. Totusi, ceea ce Iacov descrie este caracteristic multor oameni bogati (v.1-6; 2:1-3). Exceptia este persoana bogata care nu este posedata de bogatia ei si o foloseste pentru inaintarea Evangheliei si pentru a-i ajuta pe cei ce sunt in nevoie.

5:7 FITI DAR INDELUNG RABDATORI … PANA LA VENIREA DOMNULUI. Iacov vorbeste de revenirea lui Hristos ca fiind aproape (v.8). El va veni ca Judecator, ca sa pedepseasca raul, sa-i rasplateasca pe cei drepti si sa-i scape de relele pe care le-au suferit (v.9). Noi trebuie sa ne exersam rabdarea pana vine El. Rabdarea este virtutea de a indura nedreptatea, suferinta, necazul, etc. in timp ce ne supunem vietile noastre lui Dumnezeu in credinta ca El va face toate lucrurile drepte la venirea Lui (Deut.32:35; Rom.12:12; Evr.10:30; 12:1-2).

5:9 JUDECATORUL ESTE CHIAR LA USA. Motivul rabdarii si perseverentei in credinta este iminenta venire a Domnului (v.8). El “este chiar la usa”. Usa poate sa nu se deschida pana maine, sau pana saptamana viitoare, sau pana anul viitor, dar s-ar putea deschide in orice clipa.

5:11 RABDAREA LUI IOV. Cuvantul tradus prin “rabdare” (gr. hupomone) este mai bine redat prin “indurare” sau “perseverenta”. El indica rezistenta in orice necazuri carora noi nu putem sa le facem fata fara credinta in Dumnezeu. Se naste o credinta care triumfa pana la sfarsit in mijlocul suferintelor (Iov 13:15). Comportarea Domnului fata de Iov arata faptul ca in toate nenorocirile acestuia, Dumnezeu a avut o adanca grija pentru el si l-a sustinut plin de mila. Iacov vrea ca noi sa stim ca Dumnezeu este preocupat de toti credinciosii Sai si ca, in suferinta, El ii va sustine cu dragoste si mila.

5:13 ESTE VREUNUL … IN SUFERINTA? Daca treceti prin perioade de saracie, necazuri, suferinta, cereti putere de la Dumnezeu prin rugaciune.

5:19-20 DACA S-A RATACIT VREUNUL. Credinciosii trebuie sa faca tot posibilul ca sa-i intoarca la Dumnezeu pe cei ce se ratacesc de la adevar (Gal.4:19; 6:1; 2Tim.2:18,25-26; Iuda 22:23). Daca cel cazut revine la Hristos, acela care il intoarce va fi mantuit sufletul pacatosului “de la moarte”, adica de la moartea spirituala si de la despartirea eterna de Dumnezeu (Rom.6:23; Gal.6:8; Apoc.20:14).

Published in: on November 23, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

Iacov 4

4:1 DE UNDE VIN LUPTELE SI CERTURILE INTRE VOI? Sursa cea mai importanta de certuri si conflicte din biserica este dorinta de recunoastere, cinste, glorie, putere, placere, bani si superioritate. Satisfacerea dorintelor egoiste devine mai importanta decat dreptatea si voia lui Dumnezeu (Marcu 4:19; Luca 8:14; Gal.5:16-20). Cand se petrece aceasta, conflictele egocentrice sunt starnite in adunare. Cei responsabili dovedesc ca nu au pe Duhul si sunt in afara Imparatiei lui Dumnezeu (Gal.5:19-21; Iuda 16-19).

4:3 CERETI SI NU CAPATATI. Dumnezeu refuza sa raspunda rugaciunilor acelora care sunt ambitiosi, egoisti, iubesc placerea si doresc cinstea, puterea sau bogatia. Noi trebuie sa fim cu luare aminte, pentru ca Dumnezeu nu va asculta rugaciunile noastre daca avem o inima plina de dorinte egoiste. Scriptura ne spune ca Dumnezeu accepta numai rugaciunile celui fara prihana (Ps.34:13-15; 66:18-19), ale acelora care Il cheama pe El cu adevarat (Ps.145:18), ale celui cu adevarat pocait, ale celui smerit (Luca 18:14-15) si ale acelora care cer orice dupa voia Sa (1Ioan 5:14).

4:4 PRIETENIA LUMII … VRAJMASIE CU DUMNEZEU. “Prietenia lumii” este adulter spiritual, adica necredinciosie fata de Dumnezeu si de fagaduinta incredintarii noastre Lui (1Ioan 2:15-17; Isaia 54:5; Ier.3:20; Osea 2:9). Ea implica imbratisarea pacatului lumii, a valorilor si a placerilor rele. Dumnezeu nu va accepta o astfel de prietenie (Mat.6:24) pentru ca El este un Dumnezeu gelos (Exod 20:5; Deut.5:9).
Un exemplu de astfel de prietenie este participarea la ordinele secrete. Credinciosii nu pot apartine unor astfel de ordine fara a compromite doctrina crestina (2Petru 3:16), exigentele evlaviei si loialitatea lor fata de Hristos (Mat.6:24).

4:8 APROPIATI-VA DE DUMNEZEU. Dumnezeu promite sa Se apropie de toti aceia care se intorc de la pacat, care isi curata inimile si Il cheama intr-o pocainta adevarata. Apropierea lui Dumnezeu aduce prezenta Sa, harul, binecuvantarea si dragostea Lui.

Published in: on November 22, 2012 at 7:06 am  Leave a Comment  

Iacov 3

3:1 INVATATORI. Acest cuvant include pastorii, conducatorii de biserici, misionarii, predicatorii Cuvantului sau pe cel care da invatatura unei adunari. Invatatorul trebuie sa inteleaga ca nimeni nu are o mai solemna responsabilitate decat aceia care invata Sfintele Scripturi. La judecata viitoare, invatatorii crestini vor fi judecati mai sever decat ceilalti credinciosi.

3:6 LIMBA ESTE SI EA UN FOC. Iacov subliniaza inclinatia noastra de a pacatui prin vorbire. Pacatele vorbirii includ cuvintele stricate si aspre, minciuna, exagerarea, invatarea doctrinei false, calomniile, barfele, lauda de sine, etc. Credinciosul matur isi tine limba sub control prin calauzirea Duhului Sfant, care face “orice gand rob al ascultarii de Hristos” (2Cor.10:5) si ne face constienti cand incalcam legea dragostei si intristam astfel si pe Dumnezeu si pe ceilalti. Din cauza tendintei de a pacatui cu limba, Iacov sfatuieste pe orice credincios sa “fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie” (1:19).

3:14-15 DUH DE CEARTA. “Duhul de cearta” este asociat cu pizma si se refera la viciul ambitiei egoiste care ne indeamna sa incurajam propriile noastre interese. Ambitia egoista in biserica este: (1) “pamanteasca”, adica pangareste ceea ce este sfant si al Duhului; (2) “fireasca” sau nespirituala, adica fara Duhul Sfant; si (3) “draceasca”, adica este animata de demoni (1Tim.4:1).

Published in: on November 21, 2012 at 7:11 am  Leave a Comment