1Tesaloniceni 2

2:4 VORBIM ASA CA SA PLACEM NU OAMENILOR. Fiecare predicator al Evangheliei infrunta ispita de a placea oamenilor, adica, de a urmari acceptarea, aprobarea si slava de la altii (v.6) prin predicarea numai a ceea ce nu va ofensa. Supunerea fata de aceasta ispita poate sa ia forma tolerarii pacatului si a indiferentei in adunare (Apoc.2:20; 3:15-16). Ea poate de asemenea sa implice folosirea vorbirii magulitoare cu scopul de a obtine daruri financiare, functie politica sau lauda de la altii (v.4-6). Daca se intampla acest lucru, sunt pagubite ireparabil neprihanirea si integritatea Bisericii lui Hristos. Din aceasta cauza este esential ca scopul nostru in propovaduirea Evangheliei sa urmareasca intodeauna incuviintarea lui Dumnezeu si nu a omului (1Cor.4:5; Gal.1:9-10; Luca 1:17; 2Tim.4:3-4).

2:10 AM AVUT O PURTARE DREAPTA SI FARA PRIHANA. Pavel nu accepta punctul de vedere eronat al “crestinismului pacatos” care afirma ca mantuirea oferita prin Hristos si sangele Sau ispasitor nu ne poate izbavi din slavia si puterea pacatului. Aceasta doctrina nebiblica sustine ca toti crestinii trebuie sa se astepte sa pacatuiasca zilnic impotriva lui Dumnezeu in vorba, gand si fapta pe tot timpul vietii lor pamantesti. Contrar doctrinei de mai sus, (1) Pavel afirma cu privire la propria sa conduita printre Tesaloniceni, ca a avut o purtare “sfanta, dreapta si fara prihana”. (2) Pavel a invocat Biserica si pe Dumnezeu Insusi martori ca harul lui Dumnezeu prin Hristos a fost deajuns ca sa aiba posibilitatea, asa cum a afirmat in alta parte, sa se curateasca “de orice intinaciune a carnii si a duhului, si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu” (2Cor.7:1; 2Cor.1:12; 2:17; 6:3-10; 1Tes.1:5; 2Tim.1:3).

2:16 I-A AJUNS MANIA LUI DUMNEZEU. Pavel demasca pe Iudeii care se opuneau Evangheliei (v.14-16) si vorbeste despre mania lui Dumnezeu care i-a ajuns deja pe acestia. Aceasta manie include atat parasirea de catre Dumnezeu a Iudeilor din Israel deja impietriti, in voia orbirii si a desertaciunii gandurilor (Rom.1:21), cat si viitoarea revarsare a maniei Sale prevestita de catre Hristos (Mat.21:43; 23:38; 24:15-28; Luca 21:5-24; 23:24-31).

2:18 DAR NE-A IMPIEDICAT SATANA. Straduintele misionare ale lui Pavel au fost din cand in cand impiedicate de Satana. Adevarurile scripturale referitoare la opozitia Satanei fata de cei credinciosi includ urmatoarele:
(1) Satanei ii este ingaduit de catre Dumnezeu sa lupte impotriva credinciosilor si sa-i impiedice de a face ceea ce ei in mod sincer doresc sa faca pentru Hristos (Efes.6:11-12; Dan 10:13,20-21; Zah.3:1; Mat.4:1-10).
(2) Puterea Satanei este, totusi, supusa stapanirii lui Dumnezeu (Iov 1:9-12; 2:6); El poate sa intervina cu putere atotstapanitoare in favoarea binelui (2Cor.12:7-9).
(3) Aceasta impotrivire a Satanei poate fi biruita si nu este nevoie sa fie permanenta (3:11). In acest scop, trebuie sa en rugam zilnic pentru eliberarea din capcanele si de sub puterea lui (3:5; Mat.4:10; 6:13; Efes.6:12).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Viata de neprihanire” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93850/12-viata-de-neprihanire

Published in: on October 14, 2012 at 7:22 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/10/14/1tesaloniceni-2/trackback/

%d bloggers like this: