2Corinteni 5

5:1 DACA SE DESFACE CASA PAMANTEASCA. In textul grec Pavel foloseste conditionalul “daca s-ar desface casa pamanteasca” fiindca el stia ca Hristos Se putea intoarce curand, in cazul acesta el nemaitrecand prin experienta mortii ci, trupul sau ar fi fost imediat transformat. Aceeasi dubla posibilitate, moartea sau transformarea, exista pentru credinciosi si astazi. Hristos a spus ca nu stim nici ziua, nici ceasul intoarcerii Sale (Matei 24:36,42,44); de aceea, acest eveniment este totdeauna iminent, oferind o motivatie puternica pentru o vietuire sfanta (Matei 24:42; 1Ioan 3:2-3).

5:1 CASA PAMANTEASCA … O CLADIRE. (1) Expresia “casa pamanteasca” se refera fie la trupul pamantesc al credinciosului, fie la viata pamanteasca a credinciosului.
(2) Cladirea, “de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana, ci este vesnica”, se refera fie la un trup temporar pregatit pentru credincios in cer, in timpul asteptarii invierii trupului sau, fie la cadrul existentei ceresti.
Unii s-au folosit de acest pasaj pentru a invata ca, dupa moarte, in timpul asteptarii invierii, credinciosii exista ca spirite fara trup, umbre vagi sau suflete dezgolite, fara forma. Insa, observati ca atat Moise cat si Ilie pe Muntele Schimbarii la Fata au aparut cu un trup ceresc, desi asteptau si ei invierea trupurilor lor. Mai mult, in Apoc.6:9-11, sufletele din ceruri sunt descrise ca putand sa fie vazute, purtand haine albe; ele nu sunt suflete dezgolite.

5:8 SA FIM ACASA LA DOMNUL. Din acest verset si din altele (Luca 23:42-43; Fil.1:23), reiese in mod clar ca nu exista nici o intrerupere a timpului intre moarte si viata viitoare. Moartea il aduce pe cel credincios in prezenta lui Hristos (1Cor.13:12). Deci, a muri este un castig (Fil.1:21). Aceasta nu inseamna ca Hristos nu este prezent cu credinciosii acum, deoarece lucrarea Duhului Sfant este de a mijloci credinciosilor prezenta lui Hristos. Ni se arata aici ca acum suntem cu Domnul prin credinta si nu prin vedere (Evr.11:1).

5:17 ESTE O FAPTURA NOUA. Prin porunca cea creatoare a lui Dumnezeu (4:6), aceia care primesc pe Domnul Isus Hristos prin credinta devin o faptura noua care apartine lumii cu desavarsire noi a lui Dumnezeu, lume in care domneste Duhul (Rom.8:14; Gal.5:25; Efes.2:10). Credinciosul devine o persoana noua (Gal.6:15; Efes.2:10,15; 4:24; Col.3:10), innoita dupa chipul lui Dumnezeu (4:16; 1Cor.15:49; Efes.4:24; Col.3:10), impartasind slava Lui (3:18), cu o cunoastere (Col.3:10) si intelegere (Rom.12:2) innoite si traind o viata de sfintenie (Efes.4:24).

5:18 NE-A IMPACAT CU EL. Impacarea (gr.katallage) este un aspect al lucrarii de mantuire a lui Hristos. Ea se refera la restabilirea pacatosului in partasia cu Dumnezeu. (1) Pacatul si razvratirea neamului omenesc au dus la vrajmasie fata de Dumnezeu si instrainare de El (Efes.2:3; Col.1:21). Aceasta razvratire atrage mania si judecata lui Dumnezeu (Rom.1:18,24-32; 1Cor.15:25-26; Efes.5-6).
(2) Prin moartea ispasitoare a lui Hristos, Dumnezeu a indepartat bariera pacatului si a deschis un drum pacatosului pentru a se intoarce la Dumnezeu (v.19; Rom.3:25; 5:10; Efes.2:15-16).
(3) Impacarea devine reala pentru fiecare om prin pocainta si credinta sa personala in Hristos (Matei 3:2; Rom.3:22).
(4) Bisericii i s-a dat slujba impacarii, de a chema pe toti oamenii sa se impace cu Dumnezeu (v.20; Rom.3:25).

5:21 NOI … NEPRIHANIREA LUI DUMNEZEU. (1) Neprihanirea la care se refera acest verset nu este cea dupa Lege, ci neprihanirea traita de copilul lui Dumnezeu, ca o faptura noua; este caracterul si starea lui morala intemeiate pe credinta in Hristos si decurgand din ea (Fil.3:9; Rom.3:21; 4:22). Intregul context al pasajului (v.14-21) se ocupa de credinciosul care traieste pentru Hristos (v.15), stapanit de “dragostea lui Hristos” (v.14), devenind “o faptura noua” (v.17) si implinind slujirea impacarii ca reprezentant al lui Dumnezeu si al neprihanirii Sale in lume (v.18-20; 1Cor.1:30).
(2) Neprihanirea lui Dumnezeu este manifestata si traita de cel credincios, in aceasta lume, prin ramanerea in Hristos. Numai in masura in care traim in unire si partasie cu Hristos, devenim neprihanirea lui Dumnezeu (Ioan 15:4-5; Gal.2:20; 1Ioan 1:9).

Published in: on September 12, 2012 at 7:25 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/09/12/2corinteni-5/trackback/

%d bloggers like this: