1Corinteni 12

12:1 IN CE PRIVESTE DARURILE DUHOVNICESTI. In capitolul 12-14 Pavel se ocupa de darurile Duhului Sfant date Trupului lui Hristos. Aceste daruri erau o parte indispensabila a vietii si slujirii Bisericii. Dumnezeu intentioneaza ca aceste daruri sa-si continue lucrarea pana la intoarcerea Domnului Isus Hristos (1:7). Scopurile Sale in privinta darurilor spirituale sunt urmatoarele:
(1) De a manifesta harul, puterea si dragostea Duhului Sfant printre credinciosii Sai in adunarile lor publice, in casele, familiile si vietile lor particulare (v. 4-7; Rom.15:18-19; Efes.4:8).
(2) De a ajuta la eficienta propovaduirii Evangheliei la cei pierduti, oferind o confirmare supranaturala mesajului (Marcu 16:15-20; Fapte.14:8-18; 16:16-18; 19:11-20; 28:1-10).
(3) De a veni in intampinarea nevoilor omenesti si a intari si zidi spiritual atat Biserica (v.7,14-13; 14:3,12,26) cat si pe fiecare credincios in parte (14:4) adica de a desavarsi pe credinciosi in “dragostea care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta” (1Tim.1:5; 1Cor.13).
(4) De a se purta un razboi spiritual puternic impotriva lui Satana si a fortelor raului (Is.61:1; Fapte.8:5-7; 26-18; Efes.6:11-12). Pasajele care se ocupa de darurile duhovnicesti sunt: Rom.12:3-8; 1Cor.1:7; 12-14; Efes.4:4-16; 1Petru 4:10-14.

12:1-6 DARURILE DUHOVNICESTI. Termenii pe care ii foloseste Biblia pentru darurile duhovnicesti specifica natura lor.
(1) “Darurile duhovnicesti” (gr. pneumatika, derivand de la pneuma, “Duh”) se refera la manifestarile supranaturale care vin ca daruri de la Duhul Sfant lucrand prin credinciosi pentru binele comun (v.1,7; 14:1).
(2) “Daruri” sau “darurile harului” (gr. charismata derivand de la charis, “har”) arata ca darurile duhovnicesti presupun atat un impuls launtric cat si puterea de a le manifesta (adica de a le actualiza), primite de la Duhul Sfant; asemenea daruri intaresc spiritual Trupul (v.4; Rom.12:6; Efes.4:11; 1Petru 4:10).
(3) “Slujire” sau “slujiri” (gr. diakoniai, derivand de la diakonia, “slujire”) accentueaza ca exista diferite cai de slujire si ca anumite daruri implica faptul de a ti se fi dat abilitarea si puterea de a-i ajuta si pe altii (v.4-5, 27-31; Efes.4:7,11-13). Pavel arata ca aspectul de slujire al darurilor reflecta slujirea de “Rob” a Domnului Isus. Deci, lucrarea darurilor este definita in termenii prezentei si lucrarii lui Hristos in mijlocul nostru (cf. 1:4; 12:3).
(4) “Lucrari” sau “efecte” (gr. energemata, de la energes, “activ, energic”) semnifica faptul ca darurile duhovnicesti sunt lucrari directe ale puterii lui Dumnezeu Tatal si produc anumite rezultate (v.6,10).
(5) “Aratarea Duhului” (gr. phanerosis, de la phaneros, “vadit, clar”) accentueaza ca darurile duhovnicesti sunt manifestari directe ale lucrarii si prezentei Duhului Sfant in adunare (v.7-11).

12:3.ISUS ESTE DOMNUL. Pavel incepe discutia asupra darurilor duhovnicesti cu adevarul ca darurile si manifestarile Duhului Sfant vor preamari pe Isus ca Domn al Bisericii. Criteriul suprem al lucrarii Duhului este o exprimare tot mai ampla a persoanei, prezentei, puterii, dragostei si neprihanirii Domnului Isus Hristos. In manifestarea darurilor duhovnicesti Hristos insusi lucreaza prin Duhul, prin credinciosii Sai catre credinciosii Sai (v.12-27; Matei 25:40).

12:7 DARURILE DUHOVNICESTI PENTRU CREDINCIOSI. PRIVIRE GENERALA. Duhul Sfant Se manifesta printr-o varietate de daruri spirituale date credinciosilor (1Cor.12:7-11). Aceste manifestari ale Duhului sunt menite zidirii si sfintirii Bisericii (12:7; 14:26). Ele nu sunt aceleasi cu darurile pentru slujire mentionate in Rom.12:6-8 si Efes.4:11, prin care un credincios primeste putere sa slujeasca intr-un mod mai deosebit in Biserica. Lista redata in 1Cor.12:8-10 nu este in mod indispensabil completa si darurile pot sa apara in combinatii variate.
(1) Manifestarile Duhului sunt date potrivit cu vointa Duhului Sfant (1Cor.12:11), cand este nevoie si conform cu dorinta staruitoare a credinciosului (12:31; 14:1).
(2) Unele daruri se pot manifesta printr-o persoana, ca o regula de baza, si un credincios poate avea mai mult decat un dar cu care sa slujeasca pentru nevoile speciale (1Cor.12:31; 14:1).
(3) Este nescriptural si neintelept sa se presupuna ca cineva, fiindca exercita un dar, este mai duhovnicesc decat unul care nu are daruri. De altfel, posedarea unui dar nu inseamna ca Dumnezeu este de acord cu tot ce face sau invata persoana respectiva.
Darurile spirituale nu trebuie sa fie confundate cu roada Duhului Sfant care are legatura mai directa cu caracterul crestinului si sfintirea (Gal.5:22-23).
(4) Manifestarea Duhului prin daruri poate fi falsificata de catre Satana sau falsi lucratori care se deghizeaza in slujitori ai lui Hristos (Mat.7:21-23; 24:11,24; 2Cor.11:13-15; 2Tes.2:8-10).
Credinciosul nu trebuie sa creada orice manifestare spirituala, ci sa “cerceteze toate duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi” (1loan 4:1; cf. 1Tes.5:20-21).
DARURILE INDIVIDUALE. In 1Cor.12:8-10, apostolul Pavel da o lista a diferitelor daruri pe care Duhul Sfant le da credinciosilor. Desi el nu defineste aici caracteristicile darurilor, noi putem spicui din alte pasaje ale Scripturii care ar putea fi ele.
(1) Vorbirea despre intelepciune. Aceasta inseamna o rostire inteleapta, prin lucrarea Duhului Sfant. Ea aplica revelatia Cuvantului lui Dumnezeu sau intelepciunea Duhului Sfant la o situatie sau problema specifica (Fapte.6:10; 15:13-22). Ea nu este, insa, ceva asemanator cu insusirea de a avea, in trairea zilnica, intelepciunea lui Dumnezeu.
Aceasta este obtinuta prin studiu staruitor si meditatie asupra cailor lui Dumnezeu si a Cuvantului, si prin rugaciune (Iac.1:5-6).
(2) Vorbirea despre cunostinta. Aceasta este o rostire inspirata de Duhul Sfant care dezvaluie cunostinta despre oameni, imprejurari sau adevarul biblic. Ea este strins legata de profetie (Fapte.5:1-10; 1Cor.14:24-25).
(3) Darul credintei. Aceasta nu este credinta mantuitoare, ci mai curind o credinta speciala, supranaturala, acordata de Duhul Sfant care il face capabil pe crestin sa creada ca Dumnezeu poate face lucruri extraordinare si minunate. Ea este o credinta care misca muntii (1Cor.13:2) si se impleteste adesea cu alte manifestari, cum ar fi vindecari si minuni (vezi Mat.17:20; Marcu 11:12-24; Luca 17:6).
Ea se poate referi, de asemenea, la un dar special prin care cineva insufleteste credinta in alti membri ai comunitatii.
(4) Darurile de vindecare. Acestea sunt date Bisericii, pentru a restabili sanatatea trupeasca prin mijloace divine supranaturale (Mat.4:23-25; 10:1; Fapte 3:6-8; 4:30).
Pluralul (daruri) indica vindecarea diferitelor boli si sugereaza faptul ca fiecare act de vindecare este un dar special al lui Dumnezeu. Desi darurile de vindecare nu sunt date fiecarui membru al Bisericii intr-un mod special (cf. 1Cor.12:11,30), toti membrii pot sa se roage pentru bolnavi. Cand credinta este prezenta, bolnavii vor fi vindecati. Vindecarea poate, de asemenea, sa aiba loc ca un rezultat al ascultarii indicatiilor date de Iacov in epistola sa cap. 5:14-16 (vezi Iac.5:15).
(5) Minunile. Acestea sunt fapte ale puterii supranaturale care transforma cursul normal al naturii. Ele includ acte divine in care Imparatia lui Dumnezeu este manifestata impotriva Satanei si a duhurilor rele (vezi Ioan 6:2).
(6) Proorocia. Noi trebuie sa facem distinctie intre proorocia inscrisa pe lista din 1Cor.12:10, ca o manifestare temporara a Duhului, si proorocia citata ca un dar de slujire in Biserica, in Epistola catre Efeseni 4:11. Ca un dar de slujire, proorocia este data numai unor credinciosi, care trebuie sa functioneze apoi ca prooroci in cadrul Bisericii. Ca o manifestare spirituala, proorocia este potential disponibila fiecarui crestin plin de Duhul Sfant (Fapte.2:17-18). Referitor la a doua din aceste doua forme de proorocie, se observa urmatoarele. (a) Proorocia este un dar special care imputerniceste un credincios sa aduca un cuvant sau o descoperire in mod direct de la Dumnezeu sub indemnul Duhului Sfant (1Cor.14:24-25,29-31). Ea nu este o expunere a unei predici in prealabil pregatita. (b) Atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament, proorocia nu este in primul rand, prezicerea viitorului, ci proclamarea voii lui Dumnezeu si indemnarea poporului lui Dumnezeu la neprihanire, credinciosie, mila si imbarbatare (14:3). (c) Mesajul poate descoperi tainele inimii unei persoane (14:25) sau poate oferi zidire, sfatuire, mangaiere, avertizare si judecata (14:3,25-26,31). (d) Biserica nu trebuie sa primeasca astfel de proorocii ca pe un mesaj infailibil, deoarece multi prooroci falsi vor patrunde in Biserica (1loan 4:1). Prin urmare, toate proorociile trebuie sa fie testate cu privire la autenticitate si adevar (1Cor.14:29,32; 1Tes.5:20-21), daca incurajeaza o traire evlavioasa (1Tim.6:3) si daca sunt rostite de cineva care are o traire sincera, sub Domnia lui Hristos (1Cor.12:3). (e) Proorocia opereaza sub vointa lui Dumnezeu si nu a omului; este o manifestare a puterii lui Dumnezeu. Noul Testament nu indica niciodata ca Biserica a urmarit in mod activ revelatia sau indrumarea de la cei care au pretins ca ei erau prooroci. Proorocia a fost data Bisericii numai cand Dumnezeu a fost initiatorul mesajului (1Cor.12:11; 2Petru 1:21). (7) Deosebirea duhurilor. Acest dar este o capacitate speciala data de Duhul Sfant pentru a discerne corect si a judeca proorociile si pentru a constata daca vorbirea este sau nu de la Duhul Sfant (vezi 1Cor.14:29; 1Ioan 4:1). Spre sfarsitul vremurilor cand invatatorii mincinosi (vezi Mat.24:5) se vor inmulti si denaturarea Crestinismului biblic se va accentua (1Tim.4:1), acest dar va fi extrem de important pentru Biserica.

12:13 AM FOST BOTEZATI DE UN SINGUR DUH. Botezul “de un singur Duh” nu se refera nici la botezul in apa, nici la botezarea credinciosului de catre Hristos cu Duhul Sfant, asa cum s-a intamplat in ziua Cincizecimii (vezi Marcu 1:8; Fapte.2:4). Se refera mai curand la botezarea credinciosului de catre Duhul Sfant in Trupul lui Hristos, unindu-l pe acesta cu Trupul lui Hristos si facandu-l, din punct de vedere spiritual, una cu alti credinciosi. Este o transformare spirituala (adica, nastere din nou) care are loc la convertire si il aseaza pe credincios “in Hristos”.

12:15 MADULARELE SA INGRIJEASCA …UNELE DE ALTELE. Darurile duhovnicesti nu trebuie sa fie motivul cinstirii unei persoane sau al considerarii unui credincios ca mai important decat altul (v.22-24). Fiecare persoana este asezata in Trupul lui Hristos dupa voia lui Dumnezeu (v.18) si toate madularele sunt importante pentru bunastarea spirituala si functionarea Trupului. Darurile duhovnicesti trebuie folosite nu cu mandrie sau pentru marire personala, ci cu dorinta sincera de a ajuta pe altii si cu o inima care se ingrijeste cu adevarat de celalalt (vezi cap.13).

12:28 DUMNEZEU A RANDUIT IN BISERICA. Pavel da aici o lista partiala a darurilor pentru slujire (vezi Rom.12:6-8 si Efes.4:11-13 pentru alte liste de daruri pentru slujire).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea la venirea Domnului” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74847/54-rugaciunea-la-venirea-domnului

Published in: on September 1, 2012 at 7:00 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/09/01/1corinteni-12/trackback/

%d bloggers like this: