Efeseni 3

3:4 TAINA LUI HRISTOS. Pavel vorbeste despre “taina lui Hristos” ascunsa de veacuri (v.5) si facuta cunoscuta acum, apostolilor si proorocilor (v.5), prin descoperire (v.3), de catre Duhul. Taina este planul lui Dumnezeu de “a-Si uni iarasi intr-unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant” (1:10) si de a include oameni din toate natiunile in fagaduinta vietii si a mantuirii (v.6; Rom.16:25-26; 2Tim.1:1). Din Iudei si din Neamuri, Dumnezeu a creat “in Hristos” (v.6) un nou popor pentru El Insusi (1:4; 2:16; 4:4,16; Mat.16:18; Col.1:24-28; 1Petru 2:9-10).

3:7 DARUL HARULUI LUI DUMNEZEU. Harul lui Dumnezeu, dat fiecarui credincios ca sa implineasca voia Lui, este o putere stimulatoare care se revarsa din belsug din Hristos Cel Inviat si lucreaza prin Duhul Sfant care locuieste in credincios (1:19; 4:7; Fapte.6:8; 11:23; 14:26; 1Cor.15:10; 2Cor.12:9; Fil.2:13; Col.1:29; Tit 2:11-13).

3:10 DOMNIILE SI STAPANIRILE. Exista doua posibile interpretari ale acestui verset: (1) “Domniile si stapanirile din locurile ceresti” pot sa se refere la ingerii buni (Col.1:16). Ele privesc intelepciunea uimitoare a lui Dumnezeu pe care El si-o arata prin Biserica (1Petru 1:10-12). (2) “Domniile si stapanirile din locurile ceresti” pot sa se refere la puterile intunericului din domeniul spiritual (6:12; Dan 10:13,20-21) carora “planul vesnic” al lui Dumnezeu (v.11) este facut cunoscut prin lucrarea de mijlocire a Bisericii si lupta spirituala (6:12-18; Dan 9:2-23; 10:12-13,20-21; 2Cor.10:4-5).

3:16-19 INTARITI IN PUTERE … IN OMUL DINLAUNTRU. A intari pe “omul dinlauntru” prin Duhul Sfant inseamna a avea simtamintele, gandurile si planurile noastre asezate din ce in ce mai mult sub influenta si calauzirea Sa astfel incat Duhul sa poata manifesta puterea Sa printre noi intr-o masura mai mare. Scopul acestei intariri prin Duhul este impatrit: (1) ca Hristos sa poata fi prezent in inimile noastre (v.16-17; Rom.8:9-10); (2) ca noi sa putem fi intemeiati intr-o iubire sincera pentru Dumnezeu, Hristos si pentru altii (v.17); (3) ca noi sa putem intelege si cuprinde cu mintile iubirea lui Hristos pentru noi in vietile noastre (v.18-19); ca noi sa putem fi plini de toata plinatatea lui Dumnezeu (v.19), deci ca prezenta lui Dumnezeu sa poata sa ne umple astfel incat sa reflectam si sa manifestam din adancul fiintei noastre caracterul si statura care apartin Domnului Isus Hristos (4:13,15).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Fericire in prigoana” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93846/08-fericire-in-prigoana

Advertisements
Published in: on September 30, 2012 at 7:09 am  Leave a Comment  

Efeseni 2

2:2 FII AI NEASCULTARII. Versetele 1-4 dezvaluie un motiv major pentru care Hristos ar avea o mare compasiune si indurare pentru cei care mai traiesc inca in greseli si pacat. (1) Toti cei care sunt fara Hristos sunt stapaniti de “domnul puterii vazduhului”, adica, de Satana. Mintile sunt orbite de Satana in ceea ce priveste adevarul lui Dumnezeu (2Cor.4:3-4). Ei sunt robiti pacatului si poftelor firii pamantesti (v.3; Luca 4:18). (2) Din cauza starii lor de neregenerare spirituala, asemenea oameni nu pot intelege sau accepta adevarul fara harul lui Dumnezeu (v.5,8; 1Cor.1:18; Tit 2:11-14). (3) Crestinul trebuie sa vada pe toti din perspectiva Bibliei. Cei implicati in imoralitate si mandrie sunt vrednici sa fie compatimiti din cauza robiei lor fata de pacat si de Satana (v.1-2; Ioan 3:16). Persoana fara Hristos este totusi raspunzatoare pentru pacatul ei, fiindca Dumnezeu da fiecarei fapturi umane o masura de lumina si har prin care sa caute pe Dumnezeu si sa scape de robia pacatului prin credinta in Hristos (Ioan 1:9; Rom.1:18-32; 2:1-16).

2:9 NU PRIN FAPTE. Nimeni nu poate fi mantuit numai prin fapte bune, de iubire, sau prin incercarea de a respecta poruncile lui Dumnezeu. Omul trebuie sa fie mantuit prin harul lui Dumnezeu. Motivele sunt urmatoarele:
(1) Toti cei nemantuiti sunt morti spiritual (v.1), sub stapanirea lui Satana (v.2), robiti pacatului (v.3) si sub pedeapsa lui Dumnezeu (v.3).
(2) Pentru ca un om sa fie mantuit trebuie sa accepte mantuirea de la Dumnezeu (v.4-5), sa-i fie iertat pacatul (Rom.4:7-8), sa fie facut viu din punct de vedere spiritual (Col.1:13), sa fie eliberat de sub puterea Satanei si a pacatului (Col.1:13), sa fie facut o faptura noua (v.10; 2Cor.5:17) si sa primeasca Duhul Sfant (Ioan 7:37-39; 20:22). Nici o stradanie personala nu poate realiaza cele de mai sus.
(3) Ceea ce aduce mantuirea este harul lui Dumnezeu, prin credinta (v.5,8). Harul lui Dumnezeu include urmatoarele: (a) Mai intai vine chemarea la pocainta si credinta (Fapte 2:38). Cu aceasta chemare vine lucrarea Duhului Sfant in interiorul unei persoane, dandu-i puterea si capacitatea de a raspunde lui Dumnezeu. (b) Cei care raspund cu credinta si pocainta si accepta pe Hristos ca Domn si Mantuitor primesc harul de a fi regenerati sau nascuti din nou prin Duhul si de a fi umpluti cu Duhul (5:18; Fapte.1:8; 2:38). (c) Cei care sunt facuti fapturi noi in Hristos primesc harul de a trai viata de crestini, de a rezista pacatului si de a sluji lui Dumnezeu (Rom.8:13-14; 2Cor.9:8). Credinciosul se straduieste sa traiasca pentru Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu care lucreaza in el (1Cor.15:10). Harul lui Dumnezeu lucreaza in credinciosul care I s-a incredintat Lui atat ca sa voiasca, cat si ca sa infaptuiasca, tinand seama de buna placere a lui Dumnezeu (Fil.2:12-13). De la inceput pana la sfarsit, mantuirea este prin harul lui Dumnezeu.

2:18 INTRAREA LA TATAL. Intrarea la Dumnezeu Tatal este facuta prin Domnul Isus Hristos de catre Duhul Sfant. “Intrare” inseamna ca noi, care avem credinta in Hristos, avem libertatea si dreptul de a ne apropia de Tatal nostru ceresc cu increderea ca vom fi acceptati, iubiti si bineveniti. (1) Aceasta intrare este castigata prin Hristos, prin sangele Sau varsat pe cruce (v.13; Rom.5:1-2) si mijlocirea Sa cereasca pentru toti care vin la El (Evrei 7:25; 4:14-16).
(2) Intrarea la Dumnezeu necesita, de asemenea, ajutorul Duhului Sfant. Ramanerea in puterea Duhului creeaza posibilitatea rugaciunii si invocarii lui Dumnezeu in conformitate cu scopul si vointa Sa (Ioan 14:16-17; 16:13-14; Rom.8:15-16, 26-27).

2:20 TEMELIA…APOSTOLILOR. Biserica poate sa fie insa o adevarata Biserica numai daca este intemeiata pe revelatia infailibila data de Hristos primilor apostoli.
(1) Apostolii Noului Testament erau adevaratii soli, marturisitori si reprezentanti autorizati ai Domnului rastignit si inviat. Ei erau pietrele de temelie ale Bisericii si mesajul lor este pastrat in scrierile Noului Testament ca marturie originala, fundamentala pentru Evanghelia lui Hristos, valabila pentru toate timpurile.
(2) Toti credinciosii si toate Bisericile sunt dependente de cuvintele, mesajul si credinta primilor apostoli asa cum au fost inregistrate istoriceste in Faptele Apostolilor si in scrierile inspirate ale apostolilor. Autoritatea lor este pastrata in Noul Testament si generatiile de mai tarziu ale Bisericii au sarcina ascultarii de revelatia apostolica si depunerii de marturie pentru adevarul lor. Evanghelia data apostolilor Noului Testament prin Duhul Sfant este sursa permanenta de viata, adevar si indrumare pentru Biserica.
(3) Adevaratii credinciosi si adevaratele Biserici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: (a) trebuie sa fie de acord si sa se straduiasca in mod sincer sa urmeze invatatura si revelatia originala a apostolilor privind Evanghelia, asa cum este ea prezentata in Noul Testament (Fapte.2:42). A respinge invataturile apostolilor inseamna a respinge pe Domnul Insusi (Ioan 16:13-15; 1Cor.14:36-38; Gal.1:9-11); (b) trebuie sa continue misiunea si slujba apostolica prin transmiterea mesajului apostolic catre lume si Biserica, prin proclamarea si invatarea corecta in puterea Duhului (Fapte.1:8; 2Tim.1:8-14; Tit 1:7-9); (c) trebuie nu numai sa creada mesajul apostolilor dar sa-l si apere impotriva a toata denaturarea si modificarea. Revelatia originala a apostolilor, asa cum este gasita in Noul Testament, nu poate fi niciodata inlocuita prin marturie sau proorocire mai recenta (Fapte.20:27-31; 1Tim.6:20).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Ferice de cei impaciuitori” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93845/07-ferice-de-cei-impaciuitori

Published in: on September 29, 2012 at 7:18 am  Leave a Comment  

Efeseni 1

Autorul: Pavel
Tema: Hristos si Biserica
Data: cca 62 d.Hr.

Fondul
Efeseni este unul din varfurile revelatiei biblice si detine un loc unic printre scrisorile lui Pavel. Fiind mai putin elaborata, decat alte epistole, pe nicovala controversei doctrinale sau a problemelor pastorale, Efeseni da impresia unei bogate revarsari a revelatiei care rezulta din viata personala de rugaciune a lui Pavel. Pavel a scris aceasta epistola in timp ce era intemnitat pentru Numele lui Hristos (3:1; 4:1; 6:20), foarte probabil la Roma. Epistola catre Efeseni are numeroase afinitati cu cea catre Coloseni si probabil ca a fost redactata la putin timp dupa aceasta. Se pare ca ambele au fost duse in acelasi timp la destinatarii lor, printr-un colaborator al lui Pavel, numit Tihic (6:21; Col.4:7).
In general, s-a crezut ca Pavel a scris aceasta epistola avand in vedere un cerc de cititori mai larg decat Biserica din Efes, intentionand poate ca ea sa serveasca drept circulara, deci ca o scrisoare adresata tuturor Bisericilor din provincia Asia. La inceput, fiecare Biserica din Asia si-a inserat probabil propriul ei nume in 1:1, dovedind puternica justificare a profundului ei mesaj catre toate Bisericile adevarate ale Domnului Isus Hristos. Multi gandesc ca Efeseni este asa-numita scrisoare catre Laodiceni, mentionati de Pavel in Col.4:16.

1:1 IN HRISTOS ISUS. Fiecare credincios adevarat are viata numai in Hristos Isus.
(1) Termenii “in Hristos Isus”, “in Domnul”, “in El”, etc, apar de 160 de ori in epistolele lui Pavel (de 36 ori in Efeseni). “In Hristos” inseamna ca acela care crede, traieste si actioneaza acum in sfera lui Hristos Isus. Unirea cu Hristos reprezinta noul mediu de viata al crestinului rascumparat. “In Hristos” credinciosul are constiinta comuniunii cu Domnul sau si in aceastapartasie viata sa reala este privita ca viata lui Hristos care traieste in el (Gal.2:20). Aceasta partasie personala cu Hristos este cel mai important lucru in trairea crestina. Unirea cu Hristos apare ca un dar al lui Dumnezeu primit prin credinta.
(2) Biblia pune in contrast noua noastra viata “in Hristos” cu viata noastra de odinioara neregenerata, “in Adam”. In timp ce viata de odinioara este caracterizata prin neascultare, pacat, condamnare si moarte, noua noastra viata “in Hristos” este caracterizata prin mantuire, viata in Duh, iertare din belsug, neprihanire si viata vesnica (Rom.5:12-21; 6:8; 14:17-19; 1Cor.15:21-22,45-49; Fil.2:1-5; 4:6-9).

1:19 MARIMEA PUTERII SALE. Pentru ca orice credincios sa creasca in har, sa dobandeasca izbanda asupra Satanei si a pacatului, sa-L marturiseasca pe Hristos si sa castige in final mantuirea, el trebuie sa aiba totdeauna puterea lui Dumnezeu care se indreapta spre el (1Petru 1:5). Aceasta putere este o lucrare, manifestare si a Duhului Sfant care lucreaza in credinciosul adevarat. Sunt aceeasi putere si acelasi Duh care au inviat pe Hristos dintre cei morti si L-au asezat la dreapta lui Dumnezeu (v.20; Rom.8:11-16,26-27; Gal.5:22-25).

Published in: on September 28, 2012 at 7:01 am  Leave a Comment  

Galateni 6

6:2 PURTATI-VA SARCINILE UNII ALTORA. A purta sarcinile unii altora include ajutorarea oamenilor nevoiasi pe timpul bolii, necazului, stramtorarii financiare. Pavel putea avea in vedere intretinerea misionarilor si invatatorilor (v.6; Rom.15:1; 1Cor.9:14). A purta sarcina altuia este o calitate divina (Ps.55:22; 1Petru 5:7).

6:6-10 SA FACA PARTE DIN BUNURILE LUI. Este datoria tuturor acelora care sunt invatati din Cuvantul lui Dumnezeu sa ajute la intretinerea materiala a acelora care-i servesc in aceasta privinta (1Cor.9:14; 1Tim.5:18). Printre cei care sunt demni de sprijinire sunt inclusi pastorii loiali, lucratorii, invatatorii, evanghelistii sau misionarii (1Cor.9:14; 3Ioan 6-8). A refuza sa participi la sustinerea lor, daca ai mijloacele disponibile, inseamna a semana egoismul in firea pamanteasca si a secera putrezirea (v.7-9). A da celor care slujesc Cuvantul lui Dumnezeu este o parte a facerii de bine catre fratii in credinta (v.10); “la vremea potrivita vom secera” (v.9) atat rasplata (Matei 10:41-42) cat si viata vesnica (v.8).

6:7 DUMNEZEU NU SE LASA BATJOCORIT. Cei care pretind ca urmeaza lui Hristos fiind nascuti din nou si avand pe Duhul Sfant (v.3), dar in acelasi timp seamana in mod constient in firea pamanteasca (5:19-21), sunt vinovati de batjocorirea si dispretuirea lui Dumnezeu. Nu va inselati: astfel de persoane nu vor secera “viata vesnica” ci “putrezirea” (v.8) si moartea vesnica (Rom.6:20-23).

6:14 LUMEA ESTE RASTIGNITA FATA DE MINE. Crucea lui Hristos, reprezentand moartea groaznica pe care Mantuitorul a suferit-o pentru mantuirea noastra vesnica, este acum bariera prin care lumea este despartita de noi si noi fata de lume. “Lumea” inseamna tot ce este opus lui Dumnezeu, Imparatiei Sale si neprihanirii Sale (cf.4:3; Ioan 3:16; 1Cor.2:12; 3:19; 1Ioan 2:15-17). (1) Pentru cei care fac din cruce viata lor, gloria lor, lumea cu toate standardele, valorile, opiniile, onorurile si stilurile ei de viata acceptate nu mai este iubita sau pastrata in suflet. (2) Pentru noi, a fi “rastignit cu Hristos” (2:20) include viata noastra rastignita fata de lume. Nu exista nici o participare la mantuirea si gloria crucii Sale fara parasirea tuturor placerilor pamantesti care atrag inimile departe de Hristos si de intimitatea Sa.

6:16 ISRAELUL LUI DUMNEZEU. Acest termen se refera la intreg poporul lui Dumnezeu care se afla sub Noul Legamant, atat Iudeii care cred cat si Neamurile care cred. Asadar, toti care prin “crucea Domnului nostru Isus Hristos” sunt rastigniti fata de lume (v.14) si devin o “noua faptura” (v.15) constituie adevaratul Israel al lui Dumnezeu (Rom.2:28-29; 9:7-8; Efes.2:14-22; Fil.3:3; 1Petru 2:9).

Published in: on September 27, 2012 at 7:22 am  Leave a Comment  

Galateni 5

5:4 CAZUT DIN HAR. Unii Galateni mutasera credinta lor in Hristos, catre respectarea legalista a Legii (1:6-7; 5:3). Pavel afirma ca ei au cazut din har. A cadea din har inseamna a fi despartit de Hristos (Ioan 15:4-6) si a parasi principiul harului lui Dumnezeu care ne aduce viata si mantuirea. Aceasta inseamna a anula partasia cu Hristos si a nu mai “ramane in Hristos” (Ioan 15:6; 2Petru 2:15,20-22).

5:6 CREDINTA CARE LUCREAZA PRIN DRAGOSTE. Biblia mentioneaza ca o persoana este mantuita prin credinta (2:15-16; Rom.3:22; Efes.2:8-9). (1) In acest pasaj Pavel defineste exact natura acestei credinte. Credinta mantuitoare este o credinta vie, intr-un Mantuitor viu, o credinta asa de vitala incat ea nu poate evita exprimarea in fapte motivate prin dragoste. (2) Credinta care nu iubeste cu sinceritate si nu asculta de Hristos (1Ioan 2:3; 5:3), care nu va arata un adevarat interes pentru slujba Imparatiei lui Dumnezeu (Matei 12:28) si care nu va rezista cu eficacitate pacatului si spiritului lumii (v.16-17), nu este o credinta mantuitoare (Iacov 2:14-16).

5:17 DUHUL IMPOTRIVA FIRII PAMANTESTI. Conflictul spiritual dinlauntrul credinciosului implica totalitatea persoanei sale, cand el lupta pentru a hotari daca se va preda in intregime pornirilor firii pamantesti (adica, naturii pacatoase) si se va intoarce sub stapanirea pacatului, sau daca va accepta cerintele Duhului Sfant si va continua sa ramana sub domnia lui Hristos (v.16; Rom.8:4-14). Terenul de lupta este in interiorul crestinului si conflictul trebuie sa continue pe tot timpul vietii sale pamantesti daca el urmeaza sa domneasca in cele din urma cu Hristos (Rom.7:7-25; 1Tim.2:12; Apoc.12:11; Efes.6:11).

Published in: on September 26, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

Galateni 4

4:2 SUB EPITROPI… RANDUITA DE TATAL. Afirmatia lui Pavel facuta aici, desi este folosita in primul rand sa ilustreze situatia unui credincios din epoca Vechiului Testament, arata ca parintii evlaviosi supravegheaza in mod normal instruirea si educatia copiilor lor (Deut.6:7). O astfel de supraveghere ar putea fi facuta prin educatia in casa sau prin incredintarea copiilor unor invatatori evlaviosi alesi de ei. Scriptura invata in mod clar ca parintii ar trebui sa faca tot ce pot ca sa se asigure ca acesti copii ai lor primesc o educatie sfanta si dupa invatatura lui Hristos si sunt feriti de filozofiile neevlavioase si principiile nebiblice ale lumii (Luca 1:17).

4:6 DUHUL … CARE STRIGA “AVA”, ADICA: “TATA”. Una din lucrarile Duhului Sfant este sa creeze in copilul lui Dumnezeu un sentiment al infierii si o dragoste de fiu care il fac sa recunoasca pe Dumnezeu ca Tatal sau. (1) Termenul “Ava” este aramaic, insemnand “Tata”. El a fost cuvantul pe care Domnul Isus l-a folosit cand S-a referit la Tatal ceresc. Combinarea termenului aramaic “Ava” cu termenul grecesc pentru Tata (gr. pater) exprima profunzimea intimitatii, emotia adanca, zelul, caldura si increderea prin care Duhul Sfant ne face sa ne adresam lui Dumnezeu strigand (Marcu 14:36; Rom.8:15,26-27). Doua semne sigure ale lucrarii Duhului exista in noi: strigatul spontan catre Dumnezeu ca “Tata” si ascultarea de Domnul Isus ca “Domn” (1Cor.12:3).
(2) Pavel a putut avea in minte, in primul rand, botezul cu Duhul Sfant si actiunea Sa de umplere continua (Fapte.1:5; 2:4; Efes.5:18), fiindca el face din infierea noastra motiv pentru trimiterea Duhului. Cu alte cuvinte, deoarece noi suntem deja “fii” prin credinta in Hristos, Dumnezeu revarsa de-acum incolo Duhul in inimile noastre. “Infierea” (v.5) precede trimiterea Duhului Fiului Sau (3:5).

4:13 NEPUTINTA TRUPULUI. Aceasta putea fi o afectiune a ochilor (v.15), malarie, tepusul lui Pavel in carne (2Cor.12:7) sau o incapacitate fizica datorita lovirii cu pietre. Oricare ar fi fost, se pare ca era implicata o problema de sanatate trupeasca. Sa notam ca un credincios loial care face voia Domnului, activeaza in serviciul crestin etc., poate din cand in cand sa fie hartuit de starea rea a sanatatii, de suferinta trupeasca sau de slabiciune.

4:19 DURERILE NASTERII. Chinurile nasterii (gr. odino) exprima durerea, supararea, suferinta si nerabdarea cu care Pavel doreste mantuirea acelor Galateni care se instraineaza de Hristos, cazand din har (5:4). El ii descrie ca avand nevoie de o a doua nastere spirituala si pe sine ca o mama care sufera inca o data chinurile nasterii, ca Hristos sa poata lua chip in ei.

4:22 AVRAAM A AVUT DOI FII. Pavel foloseste o ilustratie ca sa arate diferenta dintre Vechiul si Noul Legamant. Agar reprezinta Vechiul Legamant instituit la Muntele Sinai (v.25); copiii ei traiesc acum sub acest legamant si sunt firesti, adica, ei nu au pe Duhul Sfant. Sara, cealalta sotie a lui Avraam, reprezinta Noul Legamant; copiii ei, credinciosii in Hristos, au pe Duhul si sunt adevaratii copii ai lui Dumnezeu.

Published in: on September 25, 2012 at 7:21 am  Leave a Comment  

Galateni 3

3:5 DUHUL … FACE MINUNI. Lucrarea Duhului in Bisericile din Galatia a produs minuni. Pentru Pavel, primirea Duhului Sfant nu era doar o lucrarea interioara invizibila, ci o experienta care s-a manifestat prin putere divina printre credinciosi. Darurile Duhului erau un criteriu decisiv pentru prezenta si autoritatea Duhului (1Cor.12:14). Converirea si botezul cu Duhul Sfant trebuie sa duca in permanenta la producerea minunilor si a altor manifestari ale Duhului Sfant.

3:28 NICI PARTE BARBATEASCA, NICI PARTE FEMEIASCA. Pavel sterge deosebirile etnice, rasiale, nationale, sociale sau de sex cu privire la partasia spirituala a cuiva cu Domnul Isus Hristos. In Hristos toti sunt mostenitori egali ai harului vietii (1Petru 3:7), ai Duhului fagaduit (v.14; 4:6) si ai reinnoirii dupa chipul lui Dumnezeu (Col.3:10-11). Pe de alta part, in contextul egalitatii spirituale barbatii raman barbati; femeiele raman femei (Gen.1:27). Rolurile lor fixate de Dumnezeu in casatorie si societate raman neschimbate (1Petru 3:1-4; Efes.5:22-23; 1Tim.2:13,15).

Published in: on September 24, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

Galateni 2

2:6 DUMNEZEU NU CAUTA LA FATA OMULUI. Dumnezeu nu manifesta favoritisme pentru nici o persoana din cauza mostenirii, reputatiei, pozitiei sau optiunii ei (Lev.19:15; Deut.10:17; Iov.34:19; Fapte.10:34; Efes.6:9). (1) Dumnezeu vede si evalueaza inima, interiorul persoanei, si bunavointa Sa ramane asupra celor ale caror inimi sunt intoarse in mod sincer spre El in dragoste, credinta si curatie (1Sam.16:7; Mat.23:28; Luca 16:15; Ioan 7:24; 2Cor.10:7; 1Cor.13:1). (2) Acest adevar fundamental al Evangheliei vrea sa spuna ca Dumnezeu nu prefera iubirea, partasia si rugaciunile celui educat fata de ale celui neinstruit, ale bogatului fata de ale saracului, ale celui puternic fata de ale celui slab. Principiul vesnic al lui Dumnezeu este acesta: “in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanirea este primit de El” (Fapte.10:35).

2:10 SA NE ADUCEM AMINTE DE SARACI. O tema repetata in Scriptura o constituie importanta deosebita a ajutorarii saracilor (Exod.23:10-11; Deut.15:7-11; Ier.22:16; Amos 2:6-7; Matei 6:2-4; Ioan 13:29). In jurul nostru se vor afla totdeauna unii care au nevoie de ajutor. Saracii, mai ales cei dintre fratii de credinta (6:10), au nevoie din partea noastra atat de asistenta materiala cat si de rugaciuni.

2:20 RASTIGNIT IMPREUNA CU HRISTOS. Pavel descrie partasia sa cu Hristos in termenii unei afectiuni personale profunde si ai increderii in Domnul sau. Cei care au credinta in Hristos traiesc vietile lor intr-o uniune intima cu Domnul lor, atat in moartea cat si in invierea Sa. (1) Toti credinciosii au fost rastigniti cu Hristos pe cruce. Ei au murit fata de Lege, vazuta ca un mijloc al mantuirii, si acum traiesc prin Hristos pentru Dumnezeu (v.19). Din cauza mantuirii in Hristos, pacatul nu mai are stapanire peste ei (Rom.6:11; Rom.6:4,8,14; Gal.5:24; 6:14; Col.2:12,20).
(2) Noi, care am fost rastigniti cu Hristos, acum traim cu El in viata Sa de dupa inviere. Hristos si puterea Sa locuiesc inlauntrul nostru, devenind sursa intregii vieti si centrul tuturor gandurilor, vorbelor noastre (Ioan 15:1-6; Efes.3:17). Aceasta se fac prin Duhul Sfant care in mod continuu ne transmite viata lui Hristos de dupa inviere (Ioan 16:13-14; Rom.8:10-11).
(3) Participarea noastra la moartea si invierea lui Hristos se face prin credinta, adica, increderea, dragostea, devotiunea si fidelitatea pe care le avem fata de Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi (Ioan 3:16). Aceasta traire prin credinta poate fi privita ca o traire prin Duhul (3:3; 5:25; Rom.8:9-11).

2:21 NEPRIHANIREA. Intelegerea de catre Pavel a indreptatirii (v.16-17) si a neprihanirii include mai mult decat numai o declaratie oficiala a lui Dumnezeu. Neprihanirea care se capata prin credinta implica o schimbare morala (v.19), harul lui Dumnezeu (v.21) si partasia cu Hristos prin care noi participam la viata Sa de dupa inviere (v.20). Acest lucru este confirmat in 3:21, unde Pavel clarifica faptul ca neprihanirea care vine prin credinta in Hristos da viata, o viata care este privita ca o primire a Duhului (3:2-3,14).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Fericirea inimii curate” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93844/06-fericirea-inimii-curate

Published in: on September 23, 2012 at 7:12 am  Leave a Comment  

Galateni 1

Autorul: Pavel
Tema: Mantuirea cu ajutorul harului, prin credinta
Data: c. 49 d.Hr.

Fondul:
Pavel a scris aceasta Epistola (1:1; 5:2; 6:11) catre Bisericile Galatiei (1:2). Unii cred ca “Galatenii” erau Galii din Nordul Galatiei. Este mult mai probabil ca Pavel sa fi scris aceasta epistola catre orasele din regiunea de sud a provinciei Galatia (Antiohia, Pisidia, Iconia, Listra, Derbe) unde el si Barnaba au evanghelizat si intemeiat Biserici in timpul primei lor calatorii misionare (Fapte.13:14 ). Data scrierii este, foarte probabil, situata la putin timp dupa intoarcerea lui Pavel la Biserica din Antiohia Siriei, inainte de adunarea Bisericii din Ierusalim (Fapte.15).
Principala problema pusa in discutie in Epistola catre Galateni este aceeasi cu cea dezbatuta si rezolvata la Ierusalim (49 d.Hr.) si redata in Faptele Apostolilor, capitolul 15. Problema principala implica o dubla intrebare: (1) Este credinta in Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor singura conditie prealabila pentru mantuire? (2) Sunt necesare anumite practici si legi iudaice din Vechiul Testament, pentru castigarea manturii in Hristos? Se pare ca Pavel a scris Galatenilor inainte de controversa privitoare la Lege, controversa care a fost dezbatuta in mod formal la Ierusalim si unde pozitia oficiala a Bisericii a fost facuta cunoscuta. Aceasta ar insemna ca Galateni a fost prima epistola pe care a scris-o Pavel.

Scopul:
Pavel aflase ca anumiti invatatori iudei tulburau pe noii sai convertiti din Galatia impunandu-le taierea imprejur si jugul Legii mozaice, drept cerinte necesare mantuirii si includerii in Biserica. Auzind aceasta, el a scris (1) ca sa respinga in mod categoric invatatura dupa care cerintele Legii, cum ar fi taierea imprejur poruncita sub Vechiul Legamant, au ceva de-a face cu lucrarea harului lui Dumnezeu in Hristos pentru mantuire, sub Noul Legamant; si (2) sa reafirme in mod clar ca noi primim Duhul Sfant si viata spirituala prin credinta in Domnul Isus Hristos si nu prin atasament fata de Legea Vechiul Testament.

Privire generala:
Epistola catre Galateni contine o descriere a caracterului credinciosilor iudei care s-au opus lui Pavel in Galatia, la Antiohia si Ierusalim (Fapte.15:1-2,5) si in cele mai multe din locurile in care el a slujit. Pavel i-a caracterizat ca pe niste tulburatori, falsificatori (1:7), impotrivitori (5:7), ca pe niste oameni care urmaresc sa faca o buna impresie in afara si sa evite prigonirea din cauza crucii lui Hristos (6:12). Pavel ii descrie in mod indirect ca pe cei care cauta bunavointa oamenilor (1:10), ca pe falsi frati (2:4), adepti ai taierii imprejur (2:12) si inselatori (3:1).

Trasaturi specifice:
Patru trasaturi mari caracterizeaza aceasta epistola. (1) Ea contine cea mai viguroasa aparare din Noul Testament a naturii Evangheliei. Pentru ca Pavel se ocupa de vrajmasii lui rataciti (1:8-9; 5:12) si mustra pe Galateni pentru credulitatea lor (1:6; 3:1; 4:19-20), tonul scrisorii este aspru, vehement si staruitor. (2) In ceea ce priveste referirile autobiografice pe care le contine, aceasta epistola este intrecuta numai de 2Corinteni. (3) Aceasta epistola a lui Pavel s-a adresat in mod explicit mai multor Biserici. (4) Ea contine o lista a roadei Duhului (5:22-23) si cel mai extins catalog din Noul Testament al faptelor firii pamantesti (5:19-21).

1:4 CA SA NE SMULGA DIN ACEST VEAC RAU. Acest verset reprezinta probabil o marturisire de credinta care era bine cunoscuta pretutindeni in Bisericile primare ale Noului Testament. Ea uneste moartea lui Hristos cu iertarea pacatului si eliberarea din aceasta lume rea. Tinta esentiala a mantuirii prin Hristos este eliberarea credinciosilor din pacatul care domina societatea acestei lumi. Primul mesaj al Evangheliei, propovaduit dupa revarsarea Duhului Sfant la Cincizecime, a cuprins cuvintele: “Mantuiti-va din mijlocul acestui neam pacatos” (Fapte.2:40). Credinciosii trebuie sa traiasca pentru Dumnezeu si sa refuze sa fie guvernati de valorile dominante, de intelepciunea, opiniile, dorintele corupte, de ambitiile si placerile oamenilor din lume (Rom.12:2; Tit 2:14).

1:10 DACA AS MAI CAUTA SA PLAC OAMENILOR. Nimeni nu poate fi un adevarat slujitor al Evangheliei si sa incerce, in acelasi timp, sa placa oamenilor prin compromiterea adevarurilor Evangheliei (1Cor.4:3-6). Pavel a considerat ca trebuie sa vorbim ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima (1Tes.2:4). Toti credinciosii Evangheliei lui Hristos trebuie sa faca din ea telul lor, asa cum a facut Pavel, sa placa lui Dumnezeu chiar daca aceasta insemna nemultumirea unor oameni (Fapte.5:29; Efes.6:6; Col.3:22)

Astazi va propun sa ascultati predica: “Ferice de cei milostivi” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/93843/05-ferice-de-cei-milostivi

Published in: on September 22, 2012 at 7:15 am  Leave a Comment  

2Corinteni 13

13:2 N-AM SA CRUT. Dragostea unui slujitor pentru credinciosii incredintati lui (12:15) cere atat severitate cat si afectiune. Vine un timp cand rabdarii trebuie sa i se puna o limita si, pentru binele Bisericii, pacatosii trebuie sa nu mai fie crutati. Se cere, asadar, neprihanire, nu indulgenta.

13:5 INCERCATI-VA DACA SUNTETI IN CREDINTA. Nimic nu este mai important pentru credinciosi decat siguranta ca au viata vesnica (1Ioan 5:13; Ioan 17:3). Toti cei care se declara crestini ar trebui sa se analizeze pentru a se asigura ca mantuirea lor este o realitate prezenta.

13:14 HARUL … DRAGOSTEA … IMPARTASIREA. Binecuvantarea lui Pavel marturiseste pentru credinta in Treime a Bisericii Noului Testament. Pavel se roaga ca toti credinciosii Corinteni sa aiba neincetat experienta: (1) harului lui Hristos, adica a apropierii, puterii, milei si mangaierii Lui; 92) a dragostei parintesti a lui Dumnezeu cu toate binecuvantarile Sale; si (3) a adancirii partasiei cu Duhul Sfant. Daca aceasta intreita realitate este binecuvantarea noastra permanenta, atunci mantuirea noastra vesnica va fi sigura.

Published in: on September 21, 2012 at 7:24 am  Leave a Comment