1Corinteni 3

3:1 NU… DUHOVNICESTI. Una dintre problemele majore ale bisericii din Corint era incercarea ei de a avea experienta binecuvantarilor lui Dumnezeu in timp ce refuza sa se separe de caile rele ale lumii.
(1) Pastorii si conducatorii bisericii din Corint ingaduiau celor care se declarau convertiti sa vina in adunari fara ca acestia sa paraseasca multe din practicile lor rele. Corintenii tolerau in adunarea lor: dezbinari egoiste (11:18), filozofia lumii (1:18-25; 3:19), gelozia si cearta (3:3), mandria (3:21; 4:7), desfranarea (5:1), procesele pentru lucruri neinsemnate (6:1-8), participarea la sarbatori idolatre (cap.8; 10) si respingerea invataturii apostolice (14:36-37). Deoarece Corintenii nu reuseau sa vada necesitatea absoluta a adevarului apostolic, a dragostei si a exigentelor evlaviei (6:9-10; 13), ei intrebuintau gresit darurile Duhului Sfant (cap.12:14), “Cina Domnului” (11:20-34) si denaturau mesajul Evangheliei (1:18-31).
(2) Domnul Isus Insusi avertizeaza ca orice biserica toleranta fata de practicile pacatoase ale lumii sau deformarea adevarului biblic (Apoc.2:20) va fi respinsa de El si isi va pierde locul in Imparatia lui Dumnezeu (Apoc.2:5,16; 3:15-16). Duhul cheama o asemenea biserica la pocainta adevarata (5:2), la despartire de lume (2Cor.6:16-18) si la “sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu” (2Cor.7:1).

3:15 ISI VA PIERDE RASPLATA. Biblia afirma ca toti cei mantuiti scapa de judecata lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Rom.8:1; Evr.10:14-17). Totusi, exista o judecata viitoare pentru cei credinciosi (1Ioan 4:17), privitoare la gradul de credinciosie a lor fata de Dumnezeu si la harul dat lor in timpul vietii de pe pamant (v.10; 4:2-5; 2Cor.5:10). La aceasta judecata este posibil ca un credincios, desi mantuit, sa isi piarda rasplata (gr. zemioo, inseamna “a suferi o pierdere, sau paguba”). Credinciosul neglijent este in pericol de a suferi pierdere sau paguba in urmatoarele moduri: (a) un sentiment de rusine la venirea lui Hristos (2Tim.2:15; 1Ioan 2:28); (b) pierderea lucrarii sale de o viata pentru Dumnezeu (v.12:15); (c) pierderea slavei si cinstea inaintea lui Dumnezeu (Rom.2:7); (d) pierderea posibilitatii slujirii si autoritatii in cer (Matei 25:14-30); (e) o pozitie modesta in cer (Matei 5:19; 19:30); (f) pierderea rasplatii (v.14-15); si (g) plata pentru raul facut altora (Col.3:24-25). Aceste Scripturi trebuie sa ne faca sa intelegem necesitatea consacrarii complete, care sa includa slujirea noastra dedicata Domnului nostru (Rom.12:1-2; Fil.2:12; 4:3).

3:15 DAR CA PRIN FOC. Foc este probabil folosit in sensul de “mantuit cu greutate”. Dumnezeu va aprecia calitatea vietii, influenta, invatatura si lucrarea din Biserica ale fiecarei persoane si, in mod special aici, ale fiecarui slujitor. Daca lucrarea cuiva va fi socotita nemeritorie, el isi va pierde rasplata, dar el insusi va putea fi mantuit. Observati ca acest pasaj nu afirma o doctrina a purgatoriului; el se refera la o judecare a faptelor, nu la o curatire a omului de pacatele de moarte.

3:16 VOI SUNTETI TEMPLUL LUI DUMNEZEU. Aici se pune accentul pe intreaga adunare de credinciosi ca Templu al lui Dumnezeu si loc in care locuieste Duhul Sfant (v.9; 2Cor.6:16; Efes.2:21). Ca Templu al lui Dumnezeu in mijlocul unei societati corupte, credinciosii din Corint nu trebuiau sa participe la relele predominante in acea societate, ci trebuiau sa respinga toate formele de imoralitate. Templul lui Dumnezeu trebuie sa fie sfant (v.17), fiindca Dumnezeu este sfant (1Petru 1:14-16).

3:17 PE ACELA IL VA NIMICI DUMNEZEU. Pavel rosteste aici unul dintre cele mai severe avertismente din Noul Testament la adresa oricui are o raspundere pentru zidirea Bisericii lui Hristos. Acest pasaj are o insemnatate speciala pentru toti cei care invata sau conduc in Biserica. Daca cineva pangareste sau strica Templul lui Dumnezeu (adica, o adunare locala sau un grup de adunari), Dumnezeu Insusi va pedepsi pe acel om cu distrugere groaznica si moarte vesnica. Oamenii strica si distrug Biserica lui Dumnezeu, prin: (a) imoralitate (5:1); (b) incurajarea minciunilor, amagirilor si ambitilor egoiste (v.3; Fapte.5:1-11); (c) promovarea invataturii mincinoase, respingerea revelatiei apostolice si manifestarea indiferentei fata de adevarul Scripturii (1Tim.4:1; Iuda 4); (d) acceptarea pacatului si a celor lumesti in adunare (5:1-2,5-7; Apoc.3:17); (e) incercarea de a zidi Biserica prin intelepciune lumeasca sau o evanghelie falsificata (1:18-2:5; Fil.1:15-16).

Published in: on August 20, 2012 at 7:28 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/08/20/1corinteni-3/trackback/

%d bloggers like this: