Romani 16

16:1 FIVI. Fivi a fost probabil cea care a inmanat aceasta scrisoare Romanilor. Ea era o slujitoare (sau o diaconita) in Biserica din Ghencrea, care se ingrijea de saraci, bolnavi si nevoiasi, dar si de misionari precum Pavel. Salutarile lui adresate in acest capitol la nu mai putin de opt femei dovedesc ca femeile indeplineau o slujire deosebita in Biserica.

16:7 CARE SUNT CU VAZA INTRE APOSTOLI. Andronic si Iunia sunt numiti apostoli. Cuvantul “apostol” este folosit aici in sensul general de mesager calator sau misionar, si nu cu cel special de apostol (cf. Fapte.14:4; 1Cor.9:1-2; 2Cor.8:23; 12:12; Fil.2:25).

16:17-18 SA VA FERITI DE CEI CE FAC DEZBINARI. La sfarsitul epistolei sale Pavel previne in modul cel mai serios Biserica din Roma sa fie atenta cu cei care vatama Biserica prin alterarea si deformarea “invataturii” sale si a celorlalti apostoli. De sustinatorii invataturii false ca si de slujirea lor Biserica trebuie sa se fereasca. Cei la care se refera Pavel puteau fi antinomieni (adica, impotriva legii), care invatau ca deoarece mantuirea este prin har, credinta mantuitoare nu include in mod necesar ascultarea de Domnul Isus Hristos (cf. 6:1-2; 2Cor.4:2; 11:3; Efes.4:14; Apoc.2:4-5). Ei credeau ca o persoana poate trai in pacat, respingand legea morala a lui Dumnezeu, si totusi sa aiba parte de mantuirea vesnica. Acesti invatatori mincinosi erau oratori convingatori, care foloseau cuvinte frumoase si rosteau discursuri lingusitoare (cf. Iuda 16), inseland crestinii simpli.

16:19 PROSTI IN CE PRIVESTE RAUL. Dumnezeu vrea ca toti credinciosii sa fie nevinovati (gr. akeraios) in ce priveste raul; acest cuvant inseamna “neamestecat” sau “pur”, adica nevinovat ca un copil a carui minte n-a fost inca expusa raului sau amestecat cu valorile lumii (cf. 1Cor.14:20).
(1) Principiul biblic se afla in opozitie clara cu ideea sustinuta de unii, potrivit careia copiii crestinilor ar trebui expusi pacatului, imoralitatii, lipsei de evlavie si lucrurilor lui Satana pentru a invata sa infrunte ispita. Unii sugereaza ca nu ar avea nevoie copiii sa fie feriti de impietate. Totusi, conform revelatiei biblice, aceasta filozofie nu este doar impotriva voii lui Dumnezeu pentru cel credincios, ci reprezinta totodata dorinta lui Satana ca fiecare sa fie expus cunoasterii binelui si raului (Gen.3:5).
(2) Cunoasterea raului, impreuna cu permanenta expunere cailor lui Satana, vor abate pe multi de la credinta si ascultare. Lot a descoperit aceasta spre durerea sa profunda, pierzandu-si intreaga familie din acest motiv (Gen.13:12-13; 19:1-38). Scriptura avertizeaza ca “tovarasiile rele strica obiceiurile bune” (1Cor.15:33) si ca “Isus Hristos … S-a dat pe Sine Insusi … ca sa ne smulga din acest veac rau” (Gal.1:3-4). Cei care sustin expunerea copiilor nevinovati in fata unui mediu sau a unei influente pacatoase sunt in pericol de a nesocoti avertismentul Domnului Isus din Matei 18:6.
(3) Credinciosii trebuie sa faca tot ce le sta in putere pentru a-si pazi copiii de amagirea pacatului si stricaciunea acestei lumi. A refuza sa ne ocrotim copiii, in aceasta privinta, inseamna a nu tine seama de dorinta Duhului Sfant ca ei sa fie nevinovati si prunci in ce priveste raul.

Published in: on August 17, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/08/17/romani-16/trackback/

%d bloggers like this: