Romani 9:1-13

9:1 SPUN ADEVARUL IN HRISTOS. In cap. 9-11 Pavel se refera la problema alegerii din trecut a lui Israel (9:6-29), la respingerea prezenta a Evangheliei (9:30-10:21) si la mantuirea viitoare (11:1-36).

9:2 AM O DURERE NECURMATA IN INIMA. Grija si durerea permanenta ale lui Pavel pentru cei fara de Hristos (10:1; 11:14; 1Cor.9:22) ar trebui sa fie atitudinea fiecarui crestin. Aceeasi atitudine, de suferinta si dorinta de a suferi pentru izbavirea celorlalti, au avut-o Moise (Exod.32:32) si Domnul Isus (Matei 23:37; Rom.3:24-25).

9:6 FARA PUTERE CUVANTUL LUI DUMNEZEU. Prin acest verset Pavel incepe o discutie mai larga asupra felului in care S-a purtat Dumnezeu cu poporul lui Israel si a motivului necredintei lor prezente.

9:6 ISRAEL IN PLANUL DE MANTUIRE AL LUI DUMNEZEU.
INTRODUCERE. In cap.9-11 din Epistola catre Romani, Pavel discuta alegerea din trecut a lui Israel, respingerea in prezent a primirii Evangheliei si mantuirea lui Israel din viitor. Aceste trei capitole au fost scrise ca sa raspunda la problema credinciosilor dintre Iudei care intrebau: cum ar putea sa ramana in vigoare promisiunile lui Dumnezeu facute lui Avraam si natiunii lui Israel, atat timp cat poporul israelit, privit ca un tot, pare sa nu aiba parte de Evanghelie?
Exista trei elemente distincte prezentate de Pavel cu privire la planul lui Dumnezeu de mantuire al lui Israel.
(1) Primul element (Rom.9:6-29) este o analiza a alegerii din trecut a lui Israel. (a) In 9:6-13, Pavel sustine ca fagaduinta lui Dumnezeu fata de Israel nu a dat gres, pentru ca fagaduinta nu a inclus decat pe cei credinciosi din popor. Ea era calea numai pentru adevaratul Israel, pentru aceia care erau loiali fata de fagaduinta (vezi Gen.12:1-3; 17:19). Exista totdeauna un Israel in interiorul lui Israel care a primit fagaduinta. (b) In Rom.9:14-29, Pavel atrage atentia ca Dumnezeu are dreptul sa faca asa cum El considera potrivit cu fiecare in parte si cu Neamurile. El are dreptul sa respinga pe Israel daca acesta nu asculta, si dreptul sa arate mila fata de Neamuri si sa le ofere mantuirea, daca doreste astfel.
(2) A doua sectiune majora din textul mentionat (Rom.9:30-10:21) analizeaza respingerea in prezent a Evangheliei de catre Israel. Esecul lor de a raspunde pozitiv fata de Hristos nu se datoreste unei decizii neconditionate a lui Dumnezeu, ci propriei lor necredinte si neascultari (Rom.10:3).
(3) In final, Pavel explica (Rom.11) faptul ca respingerea de catre Israel este numai partiala si temporara. Israel va accepta in cele din urma mantuirea lui Dumnezeu in Hristos. Exista cateva trepte in argumentarea lui. (a) Dumnezeu nu a respins pe adevaratul Israel, pentru ca El a ramas credincios “ramasitei” care a ramas fidela Lui, acceptandu-L pe Hristos (11:1-6). (b) Impietrirea, pentru majoritatea din Israel, s-a intamplat din cauza ca ei au refuzat sa creada in Hristos (11:7-10, 9:31-10:21). (c) Dumnezeu a transformat lepadarea lui Israel (adica, rastignirea lui Hristos) intr-o imprejurare favorabila ca sa vesteasca mantuirea intregii lumi (11:11-12,15). (d) In decursul acestei perioade, a necredintei nationale a lui Israel, mantuirea persoanelor, atat a Iudeului cat si a celui dintre Neamuri (cf.10:12-13), depinde, de credinta in Isus Hristos (11:13-24). (e) Credinta in Isus Hristos a o parte din Israelul national va veni in viitor (11:25-29). (f) Scopul deschis al lui Dumnezeu este acela de a avea mila de toti, atat de Iudei cat si de Neamuri, si sa-i includa in Imparatia Sa pe toti oamenii care cred in Hristos (11:30-36; 10:12-13; 11:20-24).

PRIVIRE GENERALA. Cateva lucruri se evidentiaza in aceste trei capitole ale Epistolei catre Romani.
(1) Aceasta discutie despre Israel nu se refera in mod special la viata vesnica si la ce se intampla dupa moartea fizica. Mai degraba, Pavel discuta raporturile lui Dumnezeu cu oamenii si cu natiunile privite din punct de vedere istoric, adica, dreptul sa foloseasca anumite natiuni si anumiti oameni asa cum El doreste. De exemplu, alegerea persoanei lui Iacov in locul fratelui sau Esau (Rom.9:11) a fost o alegere in scopul intemeierii si folosirii natiunilor lui Israel si Edom care descind din ei. Ea nu are nimic de a face cu destinul lor vesnic individual de mantuire sau condamnare. Aspectul problemei consta in faptul ca Dumnezeu are dreptul sa stabileasca si sa plaseze responsabilitati asupra acelor persoane si natiuni pe care El le alege.
(2) Pavel isi manifesta fara incetare nelinistea si durerea puternica pentru natiunea iudaica (Rom.9:1-3). Chiar faptul ca Pavel se roaga pentru compatriotii sai ca sa fie mantuiti arata ca el nu credea in doctrina teologica a predestinatiei care invata ca fiecare om din lume este predestinat pentru cer sau pentru iad inainte ca el sa fie nascut. Mai degraba, dorinta sincera a lui Pavel si rugaciunea lui reprezinta o imagine reflectata a dorintei lui Dumnezeu pentru poporul Israel (cf.Rom.10:21; Luca 19:41). Nicaieri Noul Testament nu invata ca unii oameni au fost predestinati iadului inainte ca ei sa vina pe lume.
(3) Cel mai semnificativ element in aceasta intreaga discutie este rezultatul credintei. Starea spirituala pe care a pierdut-o majoritatea din Israel nu a fost determinata sau stabilita printr-o decizie arbitrara a lui Dumnezeu, ci a venit ca rezultat al propriei lor lipse de bunavointa de a se supune planului lui Dumnezeu de mantuire prin credinta in Hristos (Rom.9:33; 10:3; 11:20). Multi, dintre Neamuri, insa, au acceptat calea lui
Dumnezeu, a credintei si au obtinut neprihanirea care se primeste prin credinta. Ei au ascultat de Dumnezeu prin credinta si au devenit “fii ai Dumnezeului celui viu” (9:25-26). Aceasta subliniaza importanta ascultarii si credintei (1:5; 16:26) luand in considerare chemarea si alegerea lui Dumnezeu.
(4) Speranta este inca oferita natiunii lui Israel daca ea inceteaza sa persiste in necredinta ei (Rom.11:23). Asemanator, credinciosii dintre Neamuri, care acum sunt o parte a Bisericii lui Dumnezeu, sunt avertizati ca ei au in fata, in acelasi fel, pericolul de a fi exclusi de la mantuire. Prin urmare, la fel ca si Israelitii, ei trebuie sa fie plini de ravna si sa continue viata in credinta (11:20-23). Aceasta avertizare este tot asa de valabila azi cum era in vremea cand a scris-o Pavel.

9:13 PE IACOV L-AM IUBIT … PE ESAU L-AM URAT. Acest verset nu vrea sa spuna ca Iacov si urmasii lui au fost alesi pentru mantuirea vesnica, in timp ce Esau si urmasii lui au fost alesi pentru pedeapsa vesnica. Este vorba aici de alegerea urmasilor lui Iacov pentru a fi mijlocul de transmitere a revelatiei lui Dumnezeu si a binecuvantarii pentru lume. Observati ca potrivit cap.9-11, majoritatea urmasilor lui Iacov nu s-a dovedit vrednica de chemarea aceasta fiind, in cele din urma, respinsa de Dumnezeu (v.27, 30-33; 10:3; 11:20). Mai mult, cei care n-au fost iubiti (adica Neamurile) au ascultat de Dumnezeu prin credinta si au devenit “fii ai lui Dumnezeu cel viu” (25-26).

 

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea lui Pavel pentru Biserica din Roma” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74840/47-rugaciunea-lui-pavel-pentru-biserica-din-roma

Published in: on August 7, 2012 at 7:08 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/08/07/romani-91-13/trackback/

%d bloggers like this: