Romani 6

6:1 SA PACATUIM MEREU? In cap.6 Pavel contesta ideea gresita potrivit careia credinciosii pot starui in pacat si totusi sa fie feriti de osanda vesnica, datorita harului si milei lui Dumnezeu, prin Hristos. Pavel raspunde acestei deformari antinomiene doctrinei harului, accentuand un adevar fundamental: un credincios adevarat este cel care a murit fata de pacat. Acesta a fost mutat din domeniul pacatului, in cel al vietii – cu Hristos (v.2-12). Fiindca adevaratul credincios s-a separat definitiv de pacat, el sau ea nu va mai continua sa traiasca in pacat. Dimpotriva, daca cineva traieste in pacat, nu este credincios (1Ioan 3:4-10). Urmarea va fi osanda si moartea vesnica (v.16,23). In acest capitol Pavel sublineaza ca nu se poate sluji simultan si pacatului si lui Hristos (v.11-13; 16:18).

6:1 PACATUL. (1) Noul Testament foloseste mai multi termeni grecesti pentru a descrie si aspectele lui variate. Cei mai importanti sunt: (a) Hamartia, care inseamna “transgresiune” , “faradelege” , “pacat impotriva lui Dumnezeu” (Ioan 9:41). (b) Adikia, care are sensul de “nelegiuire” , “rautate” sau “nedreptate” (1:18; 1Ioan 5:17), Pacatul poate fi descris ca lipsa de dragoste, fiindca orice pacat provine dintr-o lipsa de dragoste (Matei 22:37-40; Luca 10:27-37). Adikia este de asemenea o putere personala care poate inrobi si insela (5:12; Evr.3:13). (c) Anomia, care semnifica “faradelege” , “nedreptate” si sfidare a legii lui Dumnezeu (v.19; 1Ioan 3:4). (d) Apistia, care inseamna “necredinta” sau necredinciosie (3:3; Evr.3:12).
(2) Din aceste definitii putem conchide ca esenta pacatului este egoismul, deci cautarea lucrurilor sau a placerilor pentru noi insine, fara a ne pasa de bunastarea celorlalti sau de poruncile lui Dumnezeu. Aceasta duce la cruzime fata de ceilalti si la razvratire fata de Dumnezeu si legea Sa. In cele din urma, pacatul devine refuzul de a fi supus lui Dumnezeu si Cuvantului Lui (1:18-25; 8:7). Este vrajmasie fata de Dumnezeu (5:10; 8:7; Col.1:21), neascultare si necredinta (11:32; Gal.3:22; Efes.2:2; 5:6).
(3) Pacatul este si o stricaciune morala a oamenilor care se opune tuturor hotararilor bune. Aceasta stricaciune ne face sa savarsim faradelegea cu placere si sa fim incantati de faptele rele ale altora (1:21-32; Gen.6:5). De asemenea, este o putere care insoteste si corupe pe masura ce ne lasam in voia ei (3:9; 6:12; 7:14; Gal.3:22). Pacatul este inradacinat in pofta omeneasca (Iacov 1:14; 4:1-2; 1Petru 2:11).
(4) Pacatul a intrat in neamul omenesc prin Adam (5:12), afecteaza pe fiecare om (5:12), duce la judecarea divina (1:18), aduce moartea fizica si spirituala (6:23; Gen.2:17) si poate fi eliminat ca putere numai prin credinta in Hristos si lucrarea Sa mantuitoare pentru omenire (5:8-11; Gal.3:13; Efes.4:20-24; 1Ioan 1:9; Apoc.1:5).

6:4 PRIN BOTEZUL IN MOARTEA LUI, AM FOST INGROPATI IMPREUNA CU EL. Pentru crestin, botezul este un simbol al ingroparii si invierii cu Hristos. El este insa mai mult. Cand este insotit de o credinta adevarata, botezul este parte din respingerea pacatului de catre noi si predare lui Hristos, ducand la o curgere continua de har si viata divina catre noi (Fapte.22:16). Botezul inseamna identificare cu Hristos, in moartea Sa, si ingropare pentru ca sa putem trai in unire cu viata Sa, inviata(v.4-5). Dupa cat este de sigur ca Hristos a inviat dintre cei morti, la fel de sigur este ca noi care avem credinta adevarata mantuitoare in El vom umbla in innoirea vietii (v.5).

6:6 OMUL NOSTRU CEL VECHI … TRUPUL PACATULUI. Pavel foloseste doi termeni aici:
(1) “Omul cel vechi” : acesta se refera la eul nenascut din nou al credinciosului, la persoana care a fost inainte, la viata pe care a trait-o odinioara in pacat. Acest eu vechi a fost rastignit (adica, facut fara putere) cu Hristos, pe cruce pentru ca, credinciosul sa poata primi o viata noua in Hristos si sa devina “un om nou” (Gal.2:20).
(2) “Trupul pacatului” : acesta se refera la trupul omenesc controlat de poftele pacatoase. Robia sa fata de pacat a fost acum desfiintata (2Cor.5:17; Efes.4:22; Col.3:9-10). De aceea, credinciosul nu trebuie sa mai permita vechiului sau mod de a trai sa-i domine viata si trupul (2Cor.5:7; Efes.4:22; Col.3:9-10).

6:10 EL A MURIT PENTRU PACAT. Desi Hristos a fost fara pacat El a suferit din pricina pacatului si a fost umilit pentru noi (5:21; 2Cor.5:21). Prin moartea Sa, El a murit pentru influenta pacatului. Prin invierea Lui, El a triumfat asupra puterii pacatului. In acelasi fel, cei care sunt uniti cu El in moartea Lui sunt eliberati de puterea pacatului (v.2,11) pentru a umbla in innoirea vietii (v.4-5,10).

6:11 SOCOTITI-VA MORTI FATA DE PACAT. Premisa fundamentala din cap.6 este unirea credinciosului cu Hristos, atat in moartea cat si in viata Lui. De aceea, daca esti un credincios adevarat, ai murit fata de pacat si ai nevoie sa tii seama de acest lucru. Ai murit fata de pacat in trei feluri:
(1) Ai murit fata de pacat, inaintea lui Dumnezeu. Esti considerat de catre Dumnezeu ca ai murit cu Hristos pe cruce si ca ai inviat impreuna cu El (v.5-10).
(2) Ai murit fata de pacat cand ai fost nascut din nou prin Duhul. Ti s-a dat puterea lui Hristos de a rezista pacatului (v.14-18), de a muri fata de el zilnic, omorand dorintele lui rele (8:13) si de a trai o viata noua in ascultare de Dumnezeu (v.5-14,18,22).
(3) Ai murit fata de pacat in apa botezului cand ti-ai proclamat moartea fata de pacat si te-ai angajat sa-l respingi si sa traiesti pentru Hristos (v.3-5).

6:12 PACATUL SA NU MAI DOMNEASCA. Fiindca pacatul a fost detronat, trebuie sa rezisti permanent incercarii lui de a recastiga controlul. Fiindca pacatul incearca sa stapaneasca, in primul rand, prin poftele trupului, acestor pofte trebuie sa le reziste cei cu credinta in Hristos. Putem face acest lucru opunandu-ne poftelor trupului (v.12), refuzand sa punem membrele noastre la dispozitia pacatului (v.13) si oferindu-ne trupul si intreaga noastra persoana lui Dumnezeu si neprihanirii (v.13-19).

6:15 SA PACATUIM? Unii din Biserica, in vremea lui Pavel, credeau ca deoarece harul iarta pacatul, crestinul nu trebuie sa vegheze pentru a rezista pacatului. Raspunzand acestei pareri, apostolul arata ca fiecare credincios trebuie sa-si reafirme si sa puna in practica permanent hotararea de a rezista pacatului si a urma lui Hristos (v.19).
(1) Dupa primirea lui Hristos, credinciosii trebuie sa continue sa aleaga pe cine sa slujeasca (v.16).
(a) ei se pot reintoarce la pacat, incetand sa se mai opuna stapanirii lui in vietile lor personale si devenind din nou robii lui, toate acestea ducand la moarte (spirituala si vesnica) (v.16,21,23); sau
(b) ei pot fi eliberati de pacat (v.17) si pot continua sa se ofere ca robi lui Dumnezeu si neprihanirii, acest lucru ducand la sfintire si viata vesnica (v.19,22).
(2) In lumina v.15-23, cei care nu s-au predat lui Hristos si nu s-au opus stapanirii pacatului in vietile lor personale nu au dreptul sa vorbeasca de Hristos ca de Mantuitorul lor: “Nimeni nu poate sluji la doi stapani” (Matei 6:24; Luca 6:46; 2Cor.6:14-7:1; Iacov 4:4; 1Ioan 2:15-17).

6:16 ASCULTATI … DE PACAT CARE DUCE LA MOARTE. Pavel previne pe credinciosii care cred ca pot pacatui in siguranta fiindca sunt sub har. Daca un credincios se da in stapanirea pacatului, el va deveni, de fapt, rob al pacatului (Luca 16:13; Ioan 8:34), aceasta aducand “moartea” (cf. v.23). “Moartea” inseamna aici “o pierzare vesnica de la fata Domnului” (2Tes.1:9), contrariul “vietii vesnice” (cf. v.23).

6:17 ATI ASCULTAT … DE DREPTARUL INVATATURII. In Biserica primara, noilor credinciosi li se impuneau anumite modele de invatatura si conduita, bazate pe principii apostolice si pe legatura credinciosului cu Hristos si predarea lui fata de El (Matei 5-7; Fapte.2:42). (1) Aceste modele erau un rezumat al doctrinei si moralei crestine la care convertitul subscria cand Il primea pe Hristos ca pe noul sau Stapan. Este “invatatura sanatoasa”, sau sunt “invataturile sanatoase” la care se refera Epistolele Pastorale (vezi 1Tim.1:10; 2Tim.1:13; 4:3; Tit 1:9; 2:1).
(2) Presupunerea conform careia crestinismul nu are nici un model de invatatura care sa reglementeze gandirea si practica, sau ca este legalism faptul de a avea reguli de conduita, sunt idei straine de conceptia lui Pavel asupra credintei crestine. Crestinismul cere ascultare din inima fata de exigentele evlaviei (vezi Marcu 7:6).

Published in: on August 3, 2012 at 7:14 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/08/03/romani-6/trackback/

%d bloggers like this: