Romani 5

5:1 DECI, FIINDCA SUNTEM SOCOTITI NEPRIHANITI. Faptul de a fi socotit neprihanit prin credinta aduce celui credincios mai multe roade: pace cu Dumnezeu, har, speranta, siguranta, necazuri, dragostea lui Dumnezeu, Duhul Sfant, izbavirea de manie, impacarea cu Dumnezeu, mantuirea prin viata si prezenta Domnului Isus si bucurie in Dumnezeu (v.1-11).

5:3 NE BUCURAM … IN NECAZURILE NOASTRE. Pavel numara “necazurile” printre binecuvantarile mantuirii noastre in Hristos.
(1) Cuvantul “necaz” se refera la tot felul de incercari carora le putem fi expusi. Acestea pot fi nevoia financiara sau fizica, imprejurarile critice, apasarea suferintei, a bolii, a prigoanei, a maltratarii sau a singuratatii.
(2) In mijlocul acestor necazuri harul lui Dumnezeu ne ajuta sa cautam fata Sa cu mai multa ravna si produce in noi un spirit de perseverenta care copleseste incercarile si necazurile vietii. In loc sa ne duca la deznadejde, necazul da nastere la rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare (v.4), iar biruinta in incercare aduce o nadejde matura care nu va fi inselata (v.5).
(3) Harul lui Dumnezeu ne ajuta sa privim dincolo de problemele noastre prezente, cu nadejde fierbinte in Dumnezeu si cu speranta in intoarcerea Domnului nostru pentru a intemeia neprihanirea si evlavia in cerul nou si in pamantul nou (1Tes.4:13; Apoc.19-22). In timp ce suntem pe acest pamant, noi avem dragostea de Dumnezeu turnata in inimile noastre de Duhul Sfant pentru a ne mangaia in incercarile noastre si a aduce aproape prezenta lui Hristos (Ioan 14:16-23).

5:5 DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU … IN INIMILE NOASTRE. Crestinii au experienta lui Dumnezeu (adica, a dragostei lui Dumnezeu pentru credinciosi) in inimile lor, prin Duhul Sfant, in special in vremurile de suferinta. Forma verbala “a fost turnata” este in textul grec la un timp care sugereaza ca Duhul continua sa inunde inimile noastre cu dragoste. Aceasta experienta permanenta a dragostei lui Dumnezeu ne sustine in necazuri (v.3) si ne asigura ca speranta noastra privitoare la slava viitoare nu este iluzorie (v.4-5). Intoarcerea lui Hristos pentru noi este sigura (8:17; Ioan 14:3).

5:10 MANTUITI PRIN VIATA LUI. Mantuirea credinciosului se afla in sangele lui Hristos si viata Lui dupa inviere, prin care credinciosul este iertat si impacat cu Dumnezeu. Aceasta este mantuirea initiala (3:21-26; 4:5-9). Credinciosul continua sa fie mantuit printr-o credinta vie si unirea cu Hristos cel viu. Daca Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru noi, atunci cand noi Ii eram vrajmasi, cu atat mai mult, acum, cand suntem copiii Lui, El va avea in vedere sa ne mantuiasca de mania viitoare, prin credinta noastra in Fiul Sau (4:22-5:2; 5:9-10; 1Cor.1:30; Fil.2:12-16; Col.3:3-4; 1Tes.1:10; 2Tim.2:12; Iacov 1:12; Apoc.2:7).

5:12 PRINTR-UN SINGUR OM A INTRAT PACATUL. Prin pacatuirea si caderea lui Adam, pacatul, ca principiu sau putere activa, a intrat in neamul omenesc (v.17,19; Gen.3; 1Cor.15:21-22).
(1) Au rezultat doua urmari. (a) Pacatul si stricaciunea au intrat in inima si viata lui Adam. (b) Adam a introdus pacatul in viata neamului omenesc, stricaciunea cuprinzand pe toti oamenii de dupa el. Toti oamenii se nasc in lume cu o pornire spre pacat si rau (v.19; 1:21; 7:24; Gen.6:5,12; 8:21; Ps.14:1-3; Ier.17:9; Marcu 7:21-22; 1Cor.2:14; Gal.5:19-21; Efes.2:1-3; Col.1:21; 1Ioan 5:19).
(2) Pavel nu explica modul in care este transmis pacatul lui Adam, urmasilor sai. De asemenea, el nu spune ca toti oamenii erau prezenti in Adam participand la pacatul lui si mostenind astfel vina lui Adam. Nicaieri nu spune Pavel ca Adam a fost capetenia urmasilor sai, pacatul lui imputandu-se lor. Toti sunt vinovati inaintea lui Dumnezeu din pricina pacatului lor personal, fiindca “toti au pacatuit”. Singura doctrina care isi gaseste suport biblic este ca barbatii si femeile mostenesc o stricaciune morala si o pornire spre pacat si rau (6:1).
(3) Moartea a intrat in lume prin pacat si acum toti oamenii sunt supusi mortii, “din pricina ca toti au pacatuit” (v.12,14; 3:23; Gen.2:17; 3:19).

5:14 MOARTEA A DOMNIT DE LA ADAM PANA LA MOISE. Neamul omenesc a cunoscut moartea, nu fiindca oamenii au incalcat legea rostita de Dumnezeu, expunandu-se pedepsei cu moartea, ca Adam (v.13-14), ci fiindca ei au fost pacatosi atat prin fapta cat si prin natura si calcatori ai legii constiintei scrise in inimile lor (2:14-15).

5:15 CU MULT MAI MULT HARUL LUI DUMNEZEU. In versetele 12-21, Pavel subliniaza ca mantuirea adusa de Hristos a fost capabila in mod desavarsit sa nimiceasca efectele caderii. Acesta este esentialul pasajului: Adam a adus pacatul si moartea; Hristos a adus harul si viata (v.17).

5:18 PENTRU TOTI OAMENII O HOTARARE DE NEPRIHANIRE CARE DA VIATA. Osanda aflata asupra tuturor oamenilor devine reala pentru fiecare in parte daca el sau ea respinge pe Dumnezeu si revelatia Lui scrisa in inima sau descoperita in Cuvantul Sau scris (2:12-16). “Hotararea de neprihanire care da viata” pentru toti oamenii este potentiala; ea se actualizeaza atunci cand cineva crede in Hristos si primeste harul, viata si darul neprihanirii prin Domnul Isus Hristos (v.17).

5:21 CREDINTA SI HAR. Mantuirea noastra vine ca un dar al harului lui Dumnezeu, dar ea poate fi insusita numai prin raspunsul credintei omului. Pentru a intelege cum se cuvine procesul mantuirii, noi trebuie sa intelegem aceste doua cuvinte.

CREDINTA MANTUITOARE. Credinta in Domnul Isus Hristos este singura credinta pe care Dumnezeu o cere pentru mantuire. Credinta nu este doar o marturisire despre Hristos ci, de asemenea, o lucrare ce vine din inima credinciosului care cauta sa-L urmeze pe Hristos ca Domn si Mantuitor (Mat.4:19; 16:24; Luca 9:23-25; Ioan 10:4,27; 12:26; Apoc.14:4).
(1) Conceptia despre credinta a Noului Testament include patru elemente principale:
(a) Credinta neclintita si incredintare in Hristos crucificat si inviat ca Domnul si Mantuitorul nostru personal (Rom.1:17). Ea presupune incredere din adancul inimilor noastre (Fapte.8:37; Rom.6:17; Efes.6:6; Evrei 10:22), adica ea inseamna predarea, pentru totdeauna, a voii noastre si incredintarea personalitatii noastre in intregime Domnului Isus Hristos asa cum este El revelat in Noul Testament.
(b) Credinta implica pocainta, adica, intoarcerea de la pacat cu intristare adevarata (Fapte.17:30; 2Cor.7:10) si indreptarea spre Dumnezeu prin Hristos. Credinta mantuitoare este totdeauna insotita de cainta (Fapte.2:37-38; Mat.3:2).
(c) Credinta include ascultarea de Domnul Isus Hristos si de Cuvantul Sau ca o cale a vietii insufletita de credinta noastra, prin recunostinta fata de Dumnezeu si prin lucrarea de regenerare a Duhului Sfant (Ioan 3:3-6; 14:15,21-24; Evrei 5:8-9). Ea este o “ascultare a credintei” (Rom.16:26). Prin urmare, credinta si ascultarea merg inseparabil impreuna (Rom.1:5; 16:26). Credinta mantuitoare in afara angajarii catre sfintire este neligitima si imposibila.
(d) Credinta presupune un devotament personal si un atasament sincer fata de Domnul Isus Hristos, care se manifesta in incredere, iubire, recunostinta si loialitate fata de El. Credinta, in sens absolut, nu poate fi separata de iubire. Ea este o lucrare personala, de jertfire iubitoare si de predare de sine, indreptata spre Hristos (Mat.22:37; Ioan 21:15-17; Fapte.8:37; Rom.6:17; Gal.2:20; Efes.6:6; 1Petru 1:8).
(2) Credinta in Domnul Isus ca Domn si Mantuitor este atat actul unei singure clipe cat si o atitudine neintrerupta, pentru toata viata, trebuind sa progreseze si sa fie intarita (Ioan 1:12). Fiindca noi avem credinta intr-o Persoana care a murit pentru noi (Rom.4:25; 8:32; 1Tes.5:9-10), credinta noastra ar trebui sa devina mai mare (Rom.4:20; 2Tes.1:3; 1Petru 1:3-9). Increderea si ascultarea se dezvolta in loialitate si devotament (Rom.14:8; 2Cor.5:15); loialitatea si devotamentul se manifesta intr-un puternic simtamant de atasament si iubire fata de Domnul Isus Hristos (Fil.1:21; 3:8-10; Ioan 15:4; 17:21; Gal.2:20). Aceasta credinta in Hristos ne aduce intr-o noua relatie cu Dumnezeu si ne ocroteste de mania Sa (Rom.1:18; 8:1); prin ea noi devenim morti fata de pacat (Rom.6:1-12) si locuiti de Duhul Sfant (Gal.3:5; 4:6).

HARUL. Harul este prezenta si iubirea lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, fiind dat credinciosilor de catre Duhul Sfant si acordandu-le acestora indurarea, iertarea, dorinta si puterea de a face voia lui Dumnezeu (Ioan 3:16; 1Cor.15:10; Fil.2:13; 1Tim.1:15-16).
Intreaga evolutie a vietii crestinului de la inceput pana la sfarsit este dependenta de acest har.
(1) Dumnezeu da o masura a harului ca un dar (1Cor.1:4) necredinciosilor ca ei sa poata fi in stare sa creada in Domnul Isus Hristos (Efes.2:8-9; Tit 2:11; 3:4).
(2) Dumnezeu da har celor credinciosi ca sa fie “izbaviti de pacat” (Rom.6:20-22), sa voiasca si sa infaptuiasca dupa buna Lui placere (Fil.2:13; Tit 2:11-12; Mat.7:21), sa se roage (Zah.12:10), sa creasca in Hristos (2Petru 3:18) si sa marturiseasca pe Hristos (Fapte.4:33; 11:23).
(3) Harul lui Dumnezeu trebuie sa fie dorit cu ravna si urmarit cu incredere (Evrei 4:16). Cateva din caile prin care harul lui Dumnezeu este primit sunt: studierea si ascultarea de Sfanta Scriptura (Ioan 15:1-11; 20:31; 2Tim.3:15); ascultarea propovaduirii Evangheliei (Luca 24:47; Fapte.1:8; Rom.1:16; 1Cor.1:17-18); rugaciunea (Evrei 4:16; Iuda 20); postul (Mat.4:2; 6:16); adorarea lui Hristos (Col.3:16); fiind permanent plini de Duhul Sfant (Efes.5:18); si participarea la Cina Domnului (Fapte.2:42; Efes.2:9).
(4) Harul lui Dumnezeu poate fi refuzat (Evrei 12:15), primit in zadar (2Cor.6:1), inabusit (1Tes.5:19), facut zadarnic (Gal.2:21) si parasit de catre credincios (Gal.5:4).

Published in: on August 2, 2012 at 7:03 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/08/02/romani-5/trackback/

%d bloggers like this: