1Corinteni 11:17-34

11:20 CINA DOMNULUI. Cina Domnului este descrisa in patru pasaje: Matei 26:26-29; Marcu 14:22-25; Luca 22:15-20; 1Cor.11:23-25. Semnificatia ei este legata de trecut, prezent si viitor.
(1) Semnificatia legata de trecut: (a) Este o amintire (gr. anamnesis; v.24-26; Luca 22:19) a mortii lui Hristos pe Calvar pentru mantuirea credinciosului din pacat si osanda. Prin Cina Domnului suntem inca o data confruntati cu moartea izbavitoare a lui Hristos si semnificatia ei mantuitoare pentru vietile noastre. Moartea lui Hristos este motivatia noastra suprema impotriva caderii in pacat si pentru a ne feri de orice aparenta a raului (1Tes.5:22). (b) Este o multumire (gr. eucharistia) pentru binecuvantarile si mantuirea oferite de Dumnezeu si facute accesibile prin jertfa Domnului Isus Hristos pe cruce (v.24; Matei 26:27-28; Marcu 14:23; Luca 22:19).
(2) Semnificatia legata de prezent. (a) Cina Domnului este o partasie (gr. koinonia) cu Hristos si o participare la binefacerile mortii Sale sacrificiale, ca si o partasie cu ceilalti membri ai Trupului lui Hristos (10:16-17). La aceasta Cina cu Domnul cel inviat, El, ca gazda, devine prezent intr-un mod special (cf. Matei 18:20; Luca 24:35). (b) Este o recunoastere si o proclamare a Noului Legamant (gr. kaine diatheke) prin care credinciosii reafirma Domnia lui Hristos si angajamentul de a implini voia Lui, de a ramane fideli, de a rezista pacatului si de a se identifica pe ei insisi cu misiunea lui Hristos (v.25; Matei 26:28; Marcu 14:24; Luca 22:20;).
(3) Semnificatia legata de viitor. (a) Cina Domnului este o anticipare a viitoarei Imparatii a lui Dumnezeu si a viitorului ospat mesianic cand toti credinciosii vor fi impreuna cu Domnul (Matei 8:11; 22:1-14; Marcu 14:25; Luca 13:29; 22:17-18,30).
(b) Ea reprezinta asteptarea cu nerabdare a intoarcerii iminente a lui Hristos pentru poporul Sau (v.26) si dramatizeaza rugaciunea, “Vie Imparatia Ta” (Matei 6:10; Apoc.22:20). La Cina Domnului toate aceste semnificatii devin reale numai daca venim inaintea Domnului cu credinta adevarata, rugaciune sincera si predandu-ne Cuvantului si voii lui Dumnezeu.

11:21 ALTUL ESTE BEAT. “Unul este flamand, iar altul este beat” se poate traduce “Unul este flamand iar altul este plin pana la refuz”. Aceasta traducere este preferabila din urmatoarele motive:
(1) Cuvantul “beat” (gr. methuo) are doua intelesuri. Se poate referi (a) la a fi beat sau (b) la a fi plin sau satisfacut fara referire la intoxicare (Ioan 2:10).
(2) Contextul scriptural al acestui verset se refera in mod clar la masa, in general. Cand Corintenii se adunau pentru mesele lor de dragoste, inainte de a participa la Cina Domnului (2Petru 2:13; Iuda 12), unii se strangeau in grupuri mici si isi mancau mancarea separat (v.18-19). Cei saraci care nu puteau contribui la masa erau neglijati si lasati flamanzi. Pavel nu s-a ferit aici la o stare de betie; daca ar fi facut aceasta, in mod sigur ar fi condamnat un asemenea lucru asa cum a facut-o in alt loc al epistolei (cf. 6:10). El socotea betia nu doar ca pe o problema de desconsiderare a celorlalti, ci si ca pe o stare atat de grava incat ea excludea pe cineva din Imparatia lui Dumnezeu (6:10; Gal.5:21).

11:24-25 TRUPUL MEU… SANGELE MEU. Aceste cuvinte se refera la trupul lui Hristos dat pentru a muri si la sangele Sau varsat ca jertfa pe cruce. Cand Hristos a spus despre paine: “Acesta este trupul Meu”, El a vrut sa spuna ca ea reprezinta trupul Sau. “Paharul” reprezinta sangele lui Hristos varsat pe Calvar pentru pecetluirea “Noului Testament”. A manca painea si a bea paharul inseamna a vesti si a accepta binefacerile mortii ispasitoare a lui Hristos (v.26).

11:27 MANANCA … BEA … IN CHIP NEVREDNIC. A manca in chip nevrednic inseamna a lua parte la masa Domnului intr-un spirit indiferent, egoist, neglijent si necuviincios, fara nici o intentie sau dorinta de a se indeparta de pacatele stiute si de acceptare a legamantului harului cu toate fagaduintele si indatoririle lui. Cineva care participa intr-un asemenea chip nevrednic pacatuieste grav impotriva Domnului. El este vinovat de recrucificarea lui Hristos, ajungand imediat sub o judecata speciala si primind si o pedeapsa (v.29-32). “A fi vinovat de trupul si sangele Domnului” inseamna a fi facut raspunzator de moartea Sa.

11:32 PEDEPSITI DE DOMNUL. Scopul judecarii si pedepsirii de catre Domnul (cf. v.30) este ca noi sa nu fim osanditi pentru vesnicie, impreuna cu lumea. Acest scop plin de mila al lui Dumnezeu are in vedere pe toti cei care se pocaiesc de pacatele lor si se judeca pe ei insisi cu dreptate (v.31).

Advertisements
Published in: on August 31, 2012 at 7:22 am  Leave a Comment  

1Corinteni 11:1-16

11:1 CALCATI PE URMELE LUI HRISTOS. Crestinul, ca si Pavel, este chemat sa urmeze exemplul lui Hristos devenind o persoana asemanatoare cu El (Rom.13:14; Gal.3:27). Ce este asemanarea cu Hristos?
(1) Este in primul rand dragoste pentru Dumnezeu si pentru ceilalti (Matei 22:37-39; Luca 10:27). Dragostea credinciosului pentru Dumnezeu motiveaza si calauzeste dragostea lui pentru ceilalti (1Ioan 4:20-21), la fel cum dragostea lui Hristos pentru Dumnezeu era intodeauna mai presus de orice, iar dragostea Lui pentru ceilalti subordonata dragostei fata de Tatal si intemeiata pe ea (cf. Matei 22:37-39; Ioan 17:23-24).
(2) Dragostea lui Hristos pentru Tatal Sau s-a descoperit in grija Sa pentru slava (Matei 6:9; Ioan 12:28; 17:4), voia (Matei 26:42; Ioan 4:34; Evr.10:7-12), Cuvantul (Matei 26:54; Ioan 8:28; 17:14,17) si partasia cu Dumnezeu (Luca 5:16; Ioan 7:21). Vedem dragostea Lui in credinciosia fata de Dumnezeu, jertfindu-Si viata pentru mantuirea noastra (Matei 26:42; Ioan 3:16-17; Evr.10:4-9). Dragostea lui Hristos pentru Tatal Sau s-a descoperit si in dragostea Sa pentru neprihanire si ura fata de pacat (Evr.1:9).
(3) Dragostea lui Hristos pentru oameni s-a aratat in compasiunea (Matei 9:36; 14:14; 15:32; Luca 15:11-24), bunatatea (Matei 8:3,16-17; 9:22), lacrimile (Ioan 11:35), smerenia (Matei 11:29), faptele bune (Fapte.10:38), blandetea (Matei 11:29), iertarea (Luca 23:34), rabdarea (Luca 13:34) si mila Sa (Matei 15:22-28; Iuda 21). El a manifestat dragoste chiar si cand a mustrat pentru pacat (Matei 16:23; Marcu 9:19; 10:13-14), cand Si-a exprimat mania fata de cei cruzi, necrutatori sau insensibili la suferintele si nevoile celorlalti (Marcu 3:5), cand ne-a prevenit asupra iadului (Matei 5:29-30; Luca 12:5), si cand S-a adus pe Sine ca jertfa pentru mantuirea noastra (Matei 26:38; Ioan 10:11,17-18; 13:1).

11:2 INVATATURILE. Invataturile erau instructiuni privitoare la doctrina, la normele morale si de conduita pe care Pavel le-a dat bisericilor prin autoritatea lui Hristos. Observati continutul si instructiunile din cap.11 care expun voia lui Dumnezeu pentru poporul Sau, in probleme ca imbracamintea, modestia si aspectul exterior, ca si in privinta conduitei cuviincioase. A invata ca Dumnezeu este preocupat numai cu atitudinile launtrice si nu cu cele “exterioare” inseamna a te abate de la revelatia clara a lui Dumnezeu din Scriptura. A te imbraca decent si modest este un principiu biblic cu valabilitate permanenta (1Tim.2:9).

11:3 CAPUL ORICARUI BARBAT. Pavel a fost preocupat de problema legaturii cuviincioase dintre barbati si femei, cautand sa arate ca aceasta legatura este randuita de Dumnezeu.
(1) El spune ca in Hristos exista o desavarsita egalitate spirituala intre barbati si femei ca mostenitori ai harului lui Dumnezeu; totusi, este vorba de o egalitate care implica ordine si subordonare cu respectarea autoritatii (Gal.3:28). Dupa cum Dumnezeu este capul lui Hristos, Hristos este capul oricarui barbat, iar barbatul este capul femeii. Cuvantul “cap” pare sa exprime atat autoritatea cat si originea (3:23; 11:8,10; 15:28; Efes.1:21-22; 5:23-24; Col.1:18; 2:10).
(2) Pavel intemeiaza calitatea de cap a barbatului nu pe considerente culturale, ci pe lucrarea creatoare a lui Dumnezeu si scopul Sau de a crea femeia pentru a-l ajuta pe barbat (v. 8-9; Gen.2:18; 1Tim.2:13).
(3) Subordonarea nu este injosire a cuiva, fiindca aceasta nu implica suprimare sau oprimare. Prin ea se afirma ca sotul trebuie sa recunoasca pretul pe care il pune Dumnezeu pe femeie si ca responsabilitatea lui presupune ocrotirea si conducerea ei in asa fel incat sa implineasca voia lui Dumnezeu pentru ea, acasa si in Biserica.
(4) Dupa cum Hristos nu este inferior sau secundar fiindca Tatal este Capul Sau, la fel si femeia nu este o persoana secundara fiindca barbatul este “capul” ei. Mai mult, in Imparatia lui Dumnezeu conducerea nu inseamna niciodata “a fi mare”. Slujirea si ascultarea inseamna maretie in Imparatia lui Dumnezeu (Matei 20:25-28; Fil.2:5-9). Modul in care trateaza Pavel legatura dintre barbati si femei trebuie sa fie studiat tinand seama de felul in care trateaza el raspunderile sotiei si ale sotului in cadrul casatoriei (Efes.5:21-23).

11:6 SA SE INVELEASCA. Femeia isi acoperea capul in vremea lui Pavel pentru a-si arata modestia si supunerea fata de sotul ei si pentru a-si putea dovedi demnitatea. Valul inseamna ca ea trebuie respectata si cinstita ca femeie. Fara un val ea nu va avea nici o demnitate; barbatii nu respectau femeile fara valuri fiindca acestea, de fapt, se expuneau in public in mod rusinos. Deci valul era un semn al pretului si slavei feminitatii asa cum a creat-o Dumnezeu.

11:10 PE CAP UN SEMN AL STAPANIRII EI. Inca o data Pavel accentueaza ca femeia trebuie sa aiba capul acoperit in public, adica sa aiba un semn al stapanirii sau autoritatii pe capul ei (v.3,6). Cuvintele “din pricina ingerilor” se pot referi la faptul ca ingerii sunt preocupati de ordine si cuviinta, fiind surprinsi in fata unei conduite neconforme cu voia lui Dumnezeu (4:9).

11:14 ESTE RUSINE PENTRU UN BARBAT SA POARTE PARUL LUNG. Dumnezeu doreste ca diferentele fizice dintre barbati si femei sa fie respectate.
(1) Pavel foloseste parul ca exemplu, afirmand ca lungimea parului barbatilor si femeilor trebuie sa permita deosebirea dintre ei. Parul femeii trebuie sa fie lung in comparatie cu cel al barbatului, simbolizand prin aceasta acceptarea de catre ea a demnitatii, valorii si cinstei feminitatii ei asa cum a creat-o Dumnezeu (v.6). Parul unui barbat, spre deosebire de cel al femeii, trebuie sa fie scurt.
(2) In vremea Noului Testament, parul lung era rusinos si evitat de barbatii Iudei ca si de cei din Corintul secolului intai. Picturile in care Domnul Isus este reprezentat ca avand parul lung sunt bazate in intregime pe imaginatia artistilor Evului Mediu si nu pe evidenta biblica sau istorica (mii de picturi si sclupturi din vremea Noului Testament dovedesc acest lucru). Apostolul n-ar fi scris ca “este o rusine pentru un barbat sa poarte parul lung” daca Hristos ar fi purtat par lung ca femeile. Asadar, cuvintele lui Pavel sunt in conflict, nu cu obiceiul Domnului Isus, ci cu imaginatia artistilor (Exod.20:4).

Published in: on August 30, 2012 at 7:15 am  Leave a Comment  

1Corinteni 10:14-33

10:16 PAHARUL BINECUVANTAT. Paharul pe care il luam la Cina Domnului simbolizeaza moartea lui Hristos si suferinta Sa ispasitoare pentru oamenii pacatosi. “Impartasirea cu sangele lui Hristos” se refera la impartasirea de mantuirea dobandita prin moartea lui Hristos (cf. 11:25). Scriptura nu ne invata ca painea si rodul vitei devin cu adevarat trupul si sangele lui Hristos (11:24-25).

10:20 JERTFESC DRACILOR. Idolatria implica inchinarea la demoni (Deut.32:17; Ps.106:35-38) si este asociata cu lacomia (Col.3:5). De aceea, puterile demonice stau in spatele iubirii de averi pamantesti, de onoare si de situatie sociala.

10:21 PAHARUL DOMNULUI. Dupa cum participarea la Cina Domnului este partasie la mantuirea lui Hristos, tot asa si participarea la sarbatorile idolatre este o partasie cu demonii (v.20). Greseala unora din Corint era de a nu distinge intre neprihanire si pacat, intre ceea ce este sfant si ceea ce este pangarit, intre ceea ce este de la Hristos si ceea ce este de la diavol. Ei nu intelegeau gelozia sfanta a lui Dumnezeu (v.22; Exod.20:5; Deut.4:24; Iosua 24:19) si gravitatea compromisului cu lumea. Hristos Insusi a vorbit despre aceasta greseala fatala: “Nimeni nu poate sluji la doi stapani” (Matei 6:24).

10:31 FACETI TOTUL PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU. Scopul principal al vietii crestinului este de a placea lui Dumnezeu si de a-L proslavi. Asadar, ceea ce nu poate fi facut pentru slava lui Dumnezeu (adica in cinstea si ca recunostinta fata de El – Domnul, Creatorul si Mantuitorul nostru) nu trebuie sa se mai faca. Noi Il cinstim prin ascultare, recunostinta, incredere, rugaciune, credinta si credinciosie fata de El. A trai pentru slava lui Dumnezeu trebuie sa fie un scop primordial al vietii noastre, o calauza pentru conduita noastra si o verificare pentru faptele noastre.

Published in: on August 29, 2012 at 7:08 am  Leave a Comment  

1Corinteni 10:1-13

10:1 NU VREAU SA NU STITI. Faptul ca cineva poate fi izbavit, se poate bucura de harul divin si totusi sa fie mai tarziu respins de Dumnezeu din cauza unei conduite rele (9:27), este acum verificat cu exemple din experienta lui Israel (v.1-12).

10:5 AU PIERIT IN PUSTIE. Israelitii avusesera experienta harului lui Dumnezeu in timpul exodului. Fusesera eliberati din robie (v.1), botezati (v.2) si sustinuti in mod divin in pustie, traind experienta unei partasii adanci cu Hristos (v.3-4). Totusi, in ciuda acestor binecuvantari spirituale, ei nu au reusit sa se faca placuti lui Dumnezeu, fiind nimiciti de El in pustie; ei si-au pierdut alegerea si, de aceea, nu au mai ajuns in Tara Fagaduintei (Num.14:30). Ideea lui Pavel este ca, daca Dumnezeu n-a ingaduit idolatria, pacatul si imoralitatea lui Israel, tot astfel El nu va ingadui pacatul credinciosilor de sub Noul Legamant.

10:6 ACESTE LUCRURI… SA NE SLUJEASCA DREPT PILDE. Judecata infricosatoare a lui Dumnezeu asupra Israelitilor neascultatori serveste de exemplu si avertisment peste cei de sub Noul Legamant, de a nu cauta lucrurile rele. Pavel previne pe Corinteni ca daca ei vor repeta necredinciosia lui Israel fata de Dumnezeu (v.7-10), si ei vor primi judecata Lui si nu vor mai putea intra in tara cereasca fagaduita.

10:11 SCRISE PENTRU INVATATURA NOASTRA. Istoria judecatii lui Dumnezeu asupra poporului Sau in Vechiul Testament a fost pusa in scris, in Scripturi, pentru a preveni pe cei din Noul Testament impotriva pacatului si a caderii din har (v.12).

10:12 SA IA SEAMA SA NU CADA. Israelitii, ca alesi ai lui Dumnezeu, credeau ca pot aluneca in pacat, idolatrie si imoralitate, in deplina siguranta; insa ei au intalnit judecata. La fel si acei Corinteni care credeau ca pot trai linistiti dupa indemnurile trupului trebuiau sa-si dea seama ca si pe ei ii asteapta judecata lui Dumnezeu.

10:13 DUMNEZEU CARE ESTE CREDINCIOS. Cine se declara credincios nu-si poate justifica pacatul, invocand ca este doar om si, deci, imperfect, sau ca in aceasta viata toti credinciosii nascuti din nou continua sa pacatuiasca cu cuvantul, gandul si fapta (cf. Rom.6:1). In acelasi timp, Pavel asigura pe Corinteni ca nici un credincios adevarat nu are nevoie sa cada din harul si mila lui Dumnezeu.
(1) Duhul Sfant afirma explicit ca Dumnezeu da copiilor Sai harul potrivit pentru a birui orice ispita si pentru a rezista pacatului (Apoc.2:7,17,26). Credinciosia lui Dumnezeu se exprima in doua moduri: (a) El nu va ingadui sa fim ispititi peste puterile noastre si (b) cu fiecare ispita El va pregati si un mijloc prin care sa o putem rabda si sa biruim pacatul (cf. 2Tes.3:3).
(2) Harul lui Dumnezeu (Efes.2:13; 1Petru 2:24), Cuvantul lui Dumnezeu (Efes.6:17; 2Tim.3:16-17), puterea Duhului Sfant, care locuieste in noi (Tit 3:5-6; 1Petru 1:5) si mijlocirea cereasca a lui Hristos aduc suficienta putere credinciosului in razboiul impotriva pacatului si a fortelor spirituale ale rautatii (Efes.6:10-18; Evr.7:25).
(3) In cazul in care crestinul cedeaza pacatului, acest lucru nu se intampla fiindca harul dat de Hristos nu este indeajuns, ci deoarece credinciosul nu reuseste sa reziste propriilor sale dorinte pacatoase prin puterea Duhului (Rom.8:13-14; Gal.5:16,24; Iacov 1:13-15). “Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia” (2Petru 1:3) si prin mantuirea data de Hristos noi ne putem purta intr-un chip vrednic de Domnul ca sa-I fim “placuti in orice lucru, aducand roade in tot felul de fapte bune… intariti cu toata puterea, potrivit cu taria evlaviei Lui, pentru orice rabdare si indelunga rabdare, cu bucurie” (Col.1:10-11; Matei 4:1). Noi putem “purta” orice ispita si putem “scapa” daca dorim sincer si daca depindem de credinciosia si puterea lui Dumnezeu.

Published in: on August 28, 2012 at 7:12 am  Leave a Comment  

1Corinteni 9

9:1 NU SUNT EU APOSTOL? Pavel ilustreaza personal principiul aratat in 8:13 (vezi 8:1), ca el este gata sa dea de o parte drepturile sale ca apostol pentru a nu pune vreo piedica Evangheliei lui Hristos (v.12; v.19).

9:14 SA TRAIASCA DIN EVANGHELIE. Biblia invata, atat in Vechiul Testament (Deut.24:4; Lev.6:16,26; 7:6) cat si in Noul Testament (Matei 10:10; Luca 10:7), ca aceia care sunt angajati in vestirea Cuvantului lui Dumnezeu trebuie sa fie sustinuti de catre cei care primesc binecuvantare spirituala prin aceasta (Gal.6:6-10; 1Tim.5:18).

9:19 M-AM FACUT ROBUL TUTUROR. Pavel se da pe sine ca exemplu al principiului lepadarii de sine pentru binele celorlalti (8:1). El renunta la drepturile sale din respect pentru convingerile celorlalti (Rom.14:15-21), pentru a nu-si limita slujirea sau a pune vreo piedica Evangheliei (v.12). Acest lucru nu inseamna ca Pavel compromite principiile crestine sau cauta sa placa altora pentru a le castiga stima (Gal.1:8-10). Ceea ce afirma el se refera la faptul ca este pregatit sa se conformeze nivelurilor si convingerilor celor pe care incearca sa ii ajute, daca astfel nu sunt incalcate principiile crestine. El intelegea ca daca i-ar fi ofensat prin neglijarea convingerii lor, slujirea lui pentru ei, in Numele lui Hristos, ar fi avut mult de suferit (v.12,19-23; 8:1).

9:24 PREMIUL. “Premiul”, “cununa care nu se poate vesteji” (v.25), se refera la biruinta dobandirii mantuirii vesnice, telul pretios al vietii crestine (1:8; 4:5; 6:2,9-10; 15:12-19). Acest tel poate fi atins doar prin renuntarea la unele din drepturile noastre pentru binele celorlalti (8:7-13), cat si la acele lucruri care ne-ar scoate cu totul din alergare (10:5-22).

9:24-27 ALERGATI, DAR IN ASA FEL CA SA CAPATATI PREMIUL. Pavel ilustreaza principiul crestin conform caruia daca cineva nu practica stapanirea de sine, lepadarea de sine si dragostea fata de ceilalti, acel om va fi respins de Dumnezeu, chiar daca este vestitor al Evangheliei.

9:27 EU INSUMI SA FIU LEPADAT. “A fi lepadat” (gr. adokimos) sugereaza ideea de “netrecere a unei probe”, de “a fi respins”. Pavel foloseste acelasi termen in 2Cor.13:5 unde el afirma ca Hristos nu locuieste in nici unul dintre cei care sunt “lepadati” (adokimoi). Pavel nu se refera numai la pierderea unei rasplati pentru slujire. El recunoaste posibilitatea ca sa nu obtina premiul (adica mostenirea) mantuirii finale (v.24-25) daca ar inceta sa traiasca o viata sfanta care presupune practica stapanirii de sine si rabdarea a tot felul de greutati pentru Hristos (v.25-27).

Published in: on August 27, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

1Corinteni 8

8:1 LUCRURILE JERTFITE IDOLILOR. In cap.8 si 10 Pavel se ocupa de intrebarea Corintenilor privitoare la carnea oferita idolilor si daca este drept sa se cumpere si sa se manance aceasta carne si sa se participe la sarbatorile din templele idolesti (v.10).
(1) Tratand acest subiect el descopera un principiu important dupa care crestinii de toate varstele ar trebui sa traiasca. Acest principiu se aplica oricarei activitati discutabile care i-ar putea face pe unii credinciosi sa pacatuiasca si sa piara (v.11). Prin Pavel, Duhul Sfant a aratat ca un crestin trebuie sa actioneze intodeauna cu dragoste fata de ceilalti credinciosi, ceea ce cere de fapt uitare de sine.
(2) Aceasta abnegatie inseamna limitarea propriei libertati si abandonare a oricarei activitati discutabile pentru a nu rani sau slabi convingerile sincere ale altor crestini pe care ei le simt ca sunt intemeiate pe principiile biblice. Contrariul abnegatiei sau daruirii de sine este apararea dreptului personal de angajare intr-o activitate indoielnica, ce poate ispiti pe altii s-o urmeze, spre vatamarea lor (Rom.14:1-15:3; Fapte.15:29; 1Cor.9:19).

8:2 N-A CUNOSCUT CUM TREBUIE. Cei care isi bazeaza dreptul de a se folosi de anumite lucruri pe “cunostinta” si matura lor “intelegere” dovedesc ca in realitate nu cunosc cum ar trebui. Cunoasterea noastra in viata aceasta este totdeauna incompleta si imperfecta. Deci, actele noastre trebuie sa se intemeieze intai pe dragostea fata de Dumnezeu si fata de ceilalti. Daca dragostea este motivul nostru hotarator, vom refuza sa ne angajam in, sau sa incurajam, vreo activitate care ar putea face chiar si pe un singur credincios sa se poticneasca si sa se indrepte catre pieirea vesnica. Cei care traiesc dupa regula dragostei sunt cei care sunt cunoscuti de Dumnezeu (v.3). “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai lui” (2Tim.2:19).

8:12 PACATUITI IMPOTRIVA LUI HRISTOS. Cei care prin exemplul sau indemnul lor fac pe alt credincios sa pacatuiasca si sa piarda spiritual (v.11) pacatuiesc nu numai impotriva acelei persoane, ci si impotriva lui Hristos Insusi. Un mare pacat a fost savarsit; scopul pentru care a murit Hristos este socotit de mica insemnatate in comparatie cu dorintele egoiste ale cuiva (Matei 18:7).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea lui Pavel pentru Biserica din Tesalonic (II)” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74846/53-rugaciunea-lui-pavel-pentru-biserica-din-tesalonic-ii

Published in: on August 26, 2012 at 7:17 am  Leave a Comment  

1Corinteni 7:17-40

7:19 PAZIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU. Cum poate spune Pavel, care a accentuat cu atata putere mantuirea prin credinta (Rom.3-4), ca ceea ce conteaza cu adevarat este “pazirea poruncilor lui Dumnezeu?” Fiindca mantuirea prin credinta trebuie sa conduca la ascultare, dragoste si slujirea lui Dumnezeu. Orice este mai putin decat o asemenea ascultare nu decurge din credinta mantuitoare pe care o gasim in Noul Testament (cf. Gal.5:6; 6:15).

7:31 CEI CE SE FOLOSESC DE LUMEA ACEASTA. Traim in vremea in care toate lucrurile lumii se precipita catre un sfarsit. Pentru acest motiv viata in aceasta lume nu trebuie sa fie principala noastra grija; noi trebuie sa ne indreptam atentia catre casa noastra cereasca (Evr.11:13-16).

7:34 CEA NEMARITATA. Scriptura sustine ca starea celor necasatoriti nu este in nici un fel inferioara starii celor casatoriti. De fapt este mai buna, in sensul cel mai important – posibilitatea oferirii unei slujiri exclusiv lui Dumnezeu. Barbatul necasatorit (v.32-33) sau femeia nemaritata (v.34) se pot concentra asupra lucrurilor care apartin Domnului intr-o masura mai mare decat cei casatoriti. A fi sfant “cu trupul si cu duhul” nu se refera la realizarea morala, ci la posibilitatea unei mai profunde predari Domnului, neimpovarata de raspunderi, probleme si griji familiale. Cei necasatoriti se pot concentra cu toate darurile lor Domnului, liberi fiind de orice grija, preocupati in intregime cu Domnul si Cuvantul Lui.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea lui Pavel pentru Biserica din Tesalonic (I)” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74845/52-rugaciunea-lui-pavel-pentru-biserica-din-tesalonic-i

Published in: on August 25, 2012 at 7:25 am  Leave a Comment  

1Corinteni 7:1-16

7:1 OMUL SA NU SE ATINGA DE FEMEIE. Intregul capitol al saptelea este raspunsul lui Pavel la intrebari puse de Biserica din Corint privitor la legaturile casatoriei. Sfatul sau trebuie citit in lumina versetului 26, “este bine, avand in vedere stramtorarea de acum”. O perioada de mare suferinta si prigoana urma sa vina pentru primii crestini si intr-o asemenea situatie legatura casatoriei ar fi fost dificila. Observati ca “sa nu se atinga de femeie” inseamna a nu se casatori.

7:3 BARBATUL SA-SI IMPLINEASCA FATA DE NEVASTA DATORIA DE SOT. Angajamentul casatoriei inseamna ca fiecare partener renunta la dreptul exclusiv asupra trupului sau, acordand si celuilalt acest drept. Aceasta inseamna ca fiecare dintre partenerii de casatorie trebuie sa se supuna nevoilor normale ale celuilalt. Asemenea dorinte din cadrul casatoriei sunt normale si ingaduite de Dumnezeu si a refuza responsabilitatea de a satisface nevoile celuilalt inseamna a expune casatoria ispitei lui Satana de a comite adulter (v.5).

7:11 DACA ESTE DESPARTITA SA RAMANA NEMARITATA. In v.10 Pavel recunoaste ca Dumnezeu vrea ca sa fie permanenta casatoria. El mai recunoaste, insa, ca uneori o casatorie poate deveni atat de imposibila incat despartirea de celalalt partener este necesara. De aceea, in v.11, Pavel nu vorbeste de divort, permis de Dumnezeu in caz de adulter (Matei 19:9) sau de parasirea partenerului de casatorie (v.15). El se poate referi la situatii in care un partener de casatorie actioneaza in asa fel incat pune in pericol viata fizica si spirituala a sotiei sau a copiilor. In asemenea situatii, ar fi cel mai bine ca unul dintre parteneri sa paraseasca casa, necasatorindu-se nici unul din ei. Este de neconceput ca Pavel sa fi sustinut ca o sotie sa ramana cu un sot care in mod repetat ar vatama-o fizic pe ea si pe copiii ei.

7:12 LE ZIC EU, NU DOMNUL. Pavel isi exprima parerea aici; el afirma ca nu are vreun cuvant de la Domnul Isus pentru a intari ceea ce urmeaza sa scrie. Totusi, el scrie aceasta ca unul care are autoritate apostolica si se afla sub insuflarea divina (cf. v.25,40; 14:37).

7:14 BARBATUL… NEVASTA… COPIII. Cand un credincios intra intr-o casatorie cu un necredincios, casatoria ca si copiii nascuti din aceasta unire sunt legitimi inaintea lui Dumnezeu. De aceea, persoana credincioasa trebuie sa traiasca impreuna cu cea necredincioasa si sa nu caute sa dezbine casatoria sau caminul. Mai mult, deoarece sotul sau sotia este o persoana credincioasa, el sau ea poate avea o influenta speciala incat celalalt sa ajunga sa Il primeasca pe Hristos (cf. 1Petru 3:1-2).

7:15 NU SUNT LEGATI. In cazul in care un partener necredincios paraseste sau divorteaza de un credincios, legatura casatoriei este desfacuta si cel credincios este eliberat de obligatia maritala anterioara. “In imprejurarea aceasta… nu sunt legati” inseamna ca persoana credincioasa este eliberata de contractul marital. In limba greaca douloo, a carui forma verbala s-a tradus prin “legati”, inseamna “a inrobi”, adica, cel credincios nu mai este inrobit fata de legamintele casatoriei. In acest caz, credinciosul parasit va fi liber sa se recasatoreasca dar cu o persoana crestina (v.39; Matei 19:9).

Published in: on August 24, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

1Corinteni 6

6:1 SA SE JUDECE… LA CEI NELEGIUITI. Atunci cand apar certuri pentru lucruri neinsemnate (v.2) intre crestini, acestea ar trebui sa fie aplanate in Biserica si nu la tribunale. Biserica trebuie sa judece ceea ce este drept si ceea ce este gresit, sa dea un verdict si sa disciplineze daca este nevoie (Matei 18:15).
(1) Acest lucru nu inseamna ca un credincios nu trebuie sa recurga la serviciile judecatoriei atunci cand apar diferende grave cu necredinciosii. Pavel insusi a apelat la sistemul judiciar de mai multe ori (Fapte.16:37-39; 25:10-12).
(2) Pavel de asemenea nu spune ca Biserica trebuie sa permita membrilor ei sa abuzeze de cei inocenti, cum ar fi vaduvele, copiii sau cei slabi. El vorbea despre cazuri unde nu existau o dreptate si o nedreptate evidente. Faptele pacatoase flagrante nu trebuie sa fie tolerate, ci tratate dupa recomandarea data de Hristos in Matei 18:15-17.
(3) Mai mult, in cazul in care un asa-zis “frate” a divortat sau si-a parasit familia si refuza sa-si intretina sotia si copiii, o mama cu motive juste si cu grija fata de copiii ei poate recurge la tribunal. Pavel nu sustine ca aceia care incalca legea pot insela sau ameninta viata sau bunastarea altcuiva. Spusele sale din v.8 arata ca el vorbeste de dispute minore in care raul ar putea fi acceptat si tolerat.

6:9 CEI NEDREPTI NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Unii din Corint credeau, in mod gresit, ca daca rupeau partasia cu Hristos, Il negau si traiau in imoralitate si nedreptate fata de altii, mantuirea lor si mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu erau totusi sigure.
(1) Totusi, Pavel spune ca moartea spirituala este consecinta inevitabila a pacatuirii din obisnuinta, chiar si pentru crestini (Rom.8:13). Nimeni nu poate trai pentru a-si satisface imoralitatea si sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu (Rom.6:16; Iacov 1:15; 1Ioan 2:4; 3:9). Apostolul Pavel repeta des aceasta invatatura esentiala (Gal.5:21; Efes.5:5-6).
(2) Avertismentul lui Pavel este pentru toata comunitatea crestina. Nu trebuie sa ne amagim, fiindca toti cei care sunt “nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu”. Mantuirea fara lucrarea regeneratoare si sfintitoare a Duhului Sfant nu are nici un loc in teologia lui Pavel.

6:11 SOCOTITI NEPRIHANITI… PRIN DUHUL. A fi socotit neprihanit implica nu numai lucrarea mantuitoare a Domnului Isus Hristos, ci si lucrarea Duhului lui Dumnezeu in viata credinciosului.

6:12 TOATE LUCRURILE IMI SUNT INGADUITE. Aceasta afirmatie este in mod evident o deviza a pozitiei teologice a adversarilor lui Pavel. Acestia credeau ca au dreptul sa faca orice ar fi dorit.

6:15 MADULARE ALE LUI HRISTOS. Apostolul arata groaznicele urmari ale imoralitatii pentru cel credincios. A iti lipi trupul de o femeie imorala inseamna a deveni una cu ea, a ajunge sub stapanirea ei (v.16; Gen.2:24), a profana ceea ce crucea a facut sfant (v.15) si a te separa de Imparatia lui Dumnezeu (v.9). O persoana imorala iese de fapt din unirea cu Hristos, facandu-si trupul madular al persoanei imorale si pacatoase.

6:18 FUGITI DE CURVIE. Imoralitatea sexuala este, in mod special, dezgustatoare, inaintea lui Dumnezeu. Mai mult decat orice alta fapta pacatoasa, ea pangareste trupul, care este Templul Duhului Sfant (v.15-20). Prin urmare, Pavel previne sa se fuga de imoralitate. Folosirea timpului prezent aici arata ca de imoralitatea sexuala crestinul trebuie sa fuga in mod repetat (Gen.39:12).

6:19 TRUPUL VOSTRU ESTE TEMPLUL DUHULUI SFANT. Trupul unui crestin este resedinta personala a Duhului Sfant (vezi si Rom.8:11, unde Duhul Sfant este semnul lui Dumnezeu ca Ii apartineti). Fiindca El locuieste in voi si voi apartineti lui Dumnezeu, trupul vostru nu trebuie sa fie niciodata pangarit de nici o stricaciune sau de nici un rau, fie ele ganduri, dorinte, fapte, filme, carti sau reviste imorale. Voi trebuie sa traiti in asa fel incat sa proslaviti pe Dumnezeu si sa Ii fiti pe plac in trupul vostru (v.20).

Published in: on August 23, 2012 at 7:08 am  Leave a Comment  

1Corinteni 5

5:1 INTRE VOI ESTE CURVIE. Pavel scrie acum despre un caz de desfranare din Biserica din Corint si despre refuzul conducatorilor acestora de a se ocupa de cel vinovat (v.1-8). El afirma ca Biserica, in calitate de popor sfant, nu trebuie sa permita sau sa tolereze imoralitatea dintre membrii ei. El arata trei motive pentru care Biserica trebuie sa indrepte pe un membru pacatos (v.5). (1) Pentru binele celui vinovat. Excomunicarea l-ar putea face pe acesta sa-si dea seama de tragedia pacatului sau si sa simta nevoia de iertare si restabilire.
(2) Pentru curatia Bisericii (v.6-8). Tolerarea raului intr-o Biserica va scadea nivelul moral al tuturor.
(3) Pentru binele lumii (v.1) Biserica nu poate castiga barbati si femei pentru Hristos, daca ea se aseamana cu lumea (Matei 5:13). Pentru alte pasaje din Noul Testament despre disciplina din Biserica, vezi Matei 5:22; 18:15-17; 2Tes.3:6,14-15; Apoc.2:19-23.

5:1 TRAIESTE CU NEVASTA TATALUI SAU. Pacatul nu este cunoscut cu exactitate. Cuvintele lui Pavel “nevasta tatalui sau” se refera probabil la legatura imorala a celui vinovat cu mama sa vitrega.
(1) Pavel era ingrozit ca Biserica tolera o asemenea imoralitate in sanul ei. El vedea in aceasta o atitudine mult mai grava decat pacatul celui desfranat.
(2) Ingaduinta Corintenilor poate fi raportata si la situatia noastra de astazi. Multe Biserici sunt ingaduitoare si tac in legatura cu imoralitatea unora dintre membrii lor, aceasta imoralitate incluzand adulterul si toate formele de desfranare. Imoralitatea dinaintea casatoriei, in special printre tinerii Bisericii nu este doar tolerata, ci cateodata chiar justificata sub pretextul dragostei. Multi conducatori din Biserica nu reusesc sa sanctioneze, in numele lui Hristos, obiceiurile imorale ale tinerilor de astazi. Ca si conducatorii Corintenilor, ei refuza sa planga pentru pangarirea credinciosilor pe masura ce acestia devin din ce in ce mai asemanatori cu societatea in care traiesc. Acesti conducatori permit pacatul pentru ca, asa pretind ei, “traim in timpuri moderne si nu trebuie sa fim judecatori”.

5:2 NU V-ATI MAHNIT MAI DEGRABA. Pavel arata care trebuie sa fie reactia normala a unei Biserici pline de Duhul Sfant fata de imoralitatea aflata printre membrii ei cu numele. Cei care imbratiseaza conceptia biblica, sfintenia lui Dumnezeu si ura Lui fata de pacat se vor mahni si le va parea rau (Is.6). Ei vor indeparta nelegiuirea din mijlocul lor (v.2,4-5,7,13).

5:5 UN ASTFEL DE OM SA FIE DAT PE MANA SATANEI. A da pe cineva pe mana Satanei inseamna ca Biserica trebuie sa indeparteze persoana imorala de la partasie si sa o intoarca pe aceasta in domeniul lui Satana. Acest lucru va expune pe acest om influentelor distrugatoare ale raului (v.7,13).
(1) Aceasta disciplinare are doua scopuri: (a) ca vinovatul, avand experienta necazurilor si a suferintelor fizice, sa se poata pocai si sa fie, in cele din urma, mantuit (Luca 15:11-24); (b) ca Biserica sa poata matura “aluatul cel vechi” (v.7; adica influentele pacatoase), incat credinciosii sa poata deveni “azimele curatiei si adevarului” (v.8).
(2) Aceeasi lucrare o poate face astazi Biserica cand cauta mantuirea cuiva care a parasit viata crestina si s-a intors la lume (1Tim.1:20).

5:6 PUTIN ALUAT DOSPESTE TOATA PLAMADEALA. In Biblie, “aluat” (adica, drojdia care produce fermentatia) este un simbol a ceea ce patrunde intregul si altereaza adevarul, neprihanirea si viata spirituala (Marcu 8:15; Gal.5:7-9). Pavel compara, in acest pasaj, aluatul cu procesul prin care pacatul si rautatea s-au raspandit incet intr-o comunitate crestina, pana cand multi ajung sa fie corupti. Orice Biserica ce nu actioneaza in mod radical impotriva imoralitatii aflate printre membrii ei va constata ca influenta rea a acesteia se va raspandi, atragand pe multi. Pacatul trebuie eliminat riguros, altfel intreaga adunare crestina va fi corupta iar Duhul Sfant indepartat din Biserica (Apoc.2-3).

5:12 SA JUDECATI PE CEI DINAUNTRU. Credinciosii nu trebuie sa fie implicati in criticarea superficiala sau nedreapta a unui alt credincios (Matei 7:1-5). Totusi, Pavel arata aici ca Biserica trebuie sa judece pe membrii ei atunci cand este vorba de un pacat grav, o faradelege, imoralitate sau o conduita pacatoasa persistenta. Asemenea fapte rele cer judecata si disciplinare pentru binele celui implicat, pentru curatia Bisericii si pentru marturisirea lui Hristos in lume (v.1).

Published in: on August 22, 2012 at 7:24 am  Leave a Comment