Faptele Apostolilor 21:1-16

21:4 PRIN DUHUL … SA NU SE SUIE LA IERUSALIM. “Prin Duhul” inseamna “datorita celor spuse de Duhul”. Duhul Sfant nu interzicea lui Pavel sa mearga la Ierusalim, pentru ca era voia lui Dumnezeu ca el sa mearga (v.14; 23:11). Dumnezeu, insa, il avertiza pe Pavel ca il astepta multa suferinta, daca mergea. Probabil ca Duhul spusese la Tir acelasi lucru pe care l-a spus la Cezarea (v.8-14). Dar Pavel a socotit pretul si era gata sa moara pentru Evanghelie (v.10-14).

21:10 UN PROOROC, NUMIT AGAB. Agab, unul dintre cei care au proorocit foametea din anul 46 d.Hr. (11:27-28), prezice acum arestarea lui Pavel si intemnitarea lui. Cu cat Pavel se apropia mai mult de Ierusalim, cu atat revelatiile deveneau mai clare, mai precise. Proorocia lui Agab nu spunea ca Pavel nu trebuie sa mearga la Ierusalim, ci doar ce il astepta daca mergea acolo.
Remarcati ca in nici o imprejurare din Noul Testament nu a fost folosit darul proorociei pentru a oferi calauzire unora, in probleme care puteau fi decise potrivit principiilor din Scriptura. Hotararile legate de moralitate, cumparare sau vanzare, casatorie, casa si familie trebuie luate prin aplicarea si ascultarea de principiile Cuvantului lui Dumnezeu si nu doar pe baza unei proorocii. In Noul Testament rostirile profetice implicau in primul rand zidirea, indemnul, mangaierea (1Cor.14:3) si adesea calauzirea in misiune (16:6).

21:13 ATUNCI PAVEL A RASPUNS. Vointa majoritatii si chiar dorinta unanima a credinciosilor adevarati nu sunt neaparat voia lui Dumnezeu. Pavel nu a fost indiferent la rugamintile si lacrimile prietenilor sai; insa, el nu putea sa-si schimbe scopul ferm de a fi gata sa indure intemnitarea si chiar moartea pentru Numele Domnului Isus.

21:14 FACA-SE VOIA DOMNULUI. Multi ucenici (v.4) ca si proorocul Agab (v.11) au proorocit despre suferinta care il astepta pe Pavel daca ar fi mers la Ierusalim. Crestinii au interpretat cuvantul profetic ca o instructiune personala data lui Pavel pentru a nu merge la Ierusalim (v.4,12). Pavel, deci a recunoscut adevarul revelatiei (v.11), nu a acceptat interpretarea sincera a ucenicilor data proorociei revelate (v.13). El s-a bizuit pe calauzirea personala a Duhului Sfant si a Cuvantului lui Dumnezeu, personal pentru el, intr-o atat de importanta hotarare (23:11; 21:4). In legatura cu o slujire viitoare, ar trebui sa se astepte un cuvant personal de la Dumnezeu, nu doar cuvantul celorlalti.

Published in: on July 18, 2012 at 7:27 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/07/18/faptele-apostolilor-211-16/trackback/

%d bloggers like this: