Faptele Apostolilor 20:17-38

20:19 CU MULTE LACRIMI. Cu mai multe prilejuri, Pavel mentioneaza ca a slujit Domnului cu lacrimi (v.31; 2Cor.2:4; Fil.3:18). In cuvantarea adresata presbiterilor din Efes (v.17-38), el vorbeste despre sfatuirea lor cu lacrimi, vreme de trei ani (v.31). Lacrimile nu erau rodul slabiciunii, ci Pavel vedea in starea de pierzanie a neamului omenesc, in raul pacatului, in falsificarea Evangheliei si in pericolul respingerii Domnului, realitati grave care faceau ca propovaduirea lui sa fie insotita adesea de lacrimi (Marcu 9:24; Luca 19:41).

20:20 N-AM ASCUNS NIMIC. Pavel a propovaduit tot ce a crezut el de folos pentru mantuirea celor ce-l ascultau. Un slujitor al Evangheliei trebuie sa fie sincer pentru a propovadui celor pastoriti adevarul intreg al lui Dumnezeu. El nu trebuie sa caute sa le fie pe plac sau sa le satisfaca gusturile si nici sa isi sporeasca popularitatea. Chiar daca el trebuie sa rosteasca vorbe de mustrare, sa comunice invataturi potrivnice prejudecatilor obisnuite, sau sa predice exigente biblice care se opun poftelor trupului, predicatorul credincios va rosti adevarul intreg pentru binele turmei (Gal.1:6-10; 2Tim.4:1-5).

20:22 IMPINS DE DUHUL. Duhul lui Pavel, sub controlul Duhului Sfant, s-a simtit constrans sa mearga la Ierusalim. El stia ca il asteapta necazuri si suferinta (v.23); totusi el si-a incredintat viata sa lui Dumnezeu indiferent daca aceasta insemna viata sau moartea (21:4).

20:23 DUHUL SFANT MA INSTIINTEAZA. Instiintarea Duhului Sfant, ca pe Pavel il asteptau greutati si intemnitarea, a venit probabil prin proorocii din biserici.

20:24 NU TIN NUMAIDECAT LA VIATA MEA. Preocuparea centrala a lui Pavel nu era sa-si pazeasca propria viata. Cel mai mult conta ca el sa-si poata incheia slujirea la care il chemase Dumnezeu. Oricum s-ar fi incheiat aceasta, chiar si prin sacrificiul vietii sale, el va sfarsi alergarea sa cu bucurie si cu nadejdea ca “Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea” (Fil.1:20). Pentru Pavel, viata pentru Hristos si slujirea Lui sunt ca o cursa sau alergare savarsita cu credinciosie absoluta fata de Domnul lui (cf. 13:25; 1Cor.9:24; 2Tim.4:7; Evr.12:1).

20:26 SUNT CURAT DE SANGELE TUTUROR. Cuvantul “sange” este folosit de obicei cu sensul de varsare de sange, adica de crima provocarii mortii cuiva (5:28; Matei 23:35; 27:25). (1) Aici inseamna ca daca cineva ar muri spiritual si ar fi pierdut pentru vesnicie, Pavel n-ar purta nici o vina. (2) Daca pastorii sufletesti nu vor sa fie raspunzatori pentru pieirea celor aflati in grija lor, ei trebuie sa le comunice acestora voia intreaga a lui Dumnezeu.

20:28 INDATORIRILE PASTORILOR BISERICII. Nici o Biserica nu poate functiona fara ca sa-si fi desemnat conducatorii. Astfel, dupa cum se arata in Faptele Apostolilor 14:23, anumite persoane erau randuite pentru slujba de presbiter sau supraveghetor (episcop) potrivit cu aptitudinile aratate de Duhul Sfant in 1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9. Randuirea acestor slujitori se facea de catre credinciosii plini de Duhul care cautau voia lui Dumnezeu prin rugaciune si post. Prin urmare, ca principiu fundamnetal ramane faptul ca Duhul Sfant este acela care face pe cineva un supraveghetor al Bisericii. Vorbirea lui Pavel catre presbiterii Bisericii din Efes (Faptele Apostolilor 20:18-35) este un pasaj clasic care prezinta principiile Scripturii asupra modului in care trebuie sa pastoreasca un supraveghetor in Biserica vizibila.

PROMOVAREA CREDINTEI. (1) Supraveghetorul este, in mod fundamental, un pastor al Bisericii lui Dumnezeu. Una din indatoririle lui de baza este sa hraneasca oile prin invatarea Cuvantului lui Dumnezeu. El trebuie sa tina minte totdeauna ca turma incredintata lui nu este alta decat Biserica lui Dumnezeu pe care El a rascumparat-o pentru Sine cu pretiosul sange al Fiului Sau iubit (Faptele Apostolilor 20:28; 1Cor.6:20; 1Petru 1:19; 2:9; Apoc.5:9).
(2) In Faptele Apostolilor 20:19-27, Pavel descrie cum el a slujit ca pastor in Efes; el a vestit tot planul lui Dumnezeu prin prevenirea si invatarea cu credinciosie a crestinilor efeseni (Fapte.20:27). Prin urmare, el este in stare sa spuna, “sunt curat de sangele tuturor” (20:26). Supraveghetorii de astazi trebuie, de asemenea, sa vesteasca bisericilor tot planul lui Dumnezeu. Ei trebuie “sa propovaduiasca Cuvantul … sa mustre, sa certe, sa indrume, cu toata blandetea si invatatura” (2Tim.4:2), si sa refuze de a fi predicatori care urmaresc sa placa oamenilor, spunand numai ceea ce doresc acestia sa auda (2Tim.4:3).

PAZIREA CREDINTEI. Pe langa hranirea turmei lui Dumnezeu, adevaratul pastor trebuie sa o apere cu ravna de vrajmasii ei. Pavel stia ca in viitor Satana va ridica invatatori mincinosi din sanul Bisericii si va infiltra dinafara in turma lui Dumnezeu impostori care adera la invataturi nebiblice, la gandirea lumeasca si la idei pagane; toti vor distruge credinta biblica a unora din poporul lui Dumnezeu. Pavel ii numeste “lupi rapitori” ceea ce inseamna ca ei sunt puternici, este dificil de tratat cu ei, sunt lacomi si periculosi (Fapte.20:29; Mat.10:16). Astfel de persoane vor atrage oamenii in afara invataturilor lui Hristos si ii vor indrepta spre ei insisi si spre evanghelia lor denaturata. Pledoaria staruitoare a lui Pavel (Fapte.20:25-31) stabileste o solemna datorie a tuturor conducatorilor din Biserica, de a apara Biserica si de a se opune acelora care ar deforma revelatia originala si fundamentala a credintei noutestamentare.
(1) Biserica adevarata este formata numai din cei care prin iertarea lui Hristos si partasia Duhului Sfant sunt credinciosi Domnului Isus Hristos si Cuvantului lui Dumnezeu. Prin urmare, ca o orientare de baza in ceea ce priveste datoria de a apara Biserica lui Dumnezeu, conducatorii Bisericilor trebuie sa mustre, sa certe in dragoste (Efes.4:15) si sa respinga cu hotarare (2Tim.4:1-4; Tit 1:9-11) pe toti care in Biserica invata “lucruri stricacioase”, lucruri care nu sunt conforme cu Cuvantul lui Dumnezeu si marturia apostolilor (Fapte.20:30).
(2) Conducatorii Bisericilor, pastorii comunitatilor locale si functionarii administrativi sa-si aminteasca de faptul ca Domnul Isus i-a facut raspunzatori de sangele tuturor persoanelor aflate in grija lor (Fapte.20:26-27; Ezechiel 3:20-21). Daca un conducator nu reuseste sa vesteasca si sa implineasca in intregime scopul lui Dumnezeu (Fapte.20:27), indeosebi in domeniul apararii turmei (20:28), el nu va fi “curat de sangele tuturor” (20:26; Ezechiel 34:1-10). In schimb, Dumnezeu il va considera vinovat de sangele tuturor acelora care sunt pierduti din cauza refuzului sau de a pazi turma impotriva acelora care au slabit si deformat Cuvantul (2Tim.1:14; Apoc.2:2).
(3) Deosebit de importanta este exercitarea disciplinei in privinta problemelor teologice, doctrinale si morale de catre si asupra celor responsabili pentru conducerea Bisericii. Puritatea invataturii si a vietii trebuie pazita cu grija in cadrul scolilor biblice, seminarelor, institutiilor si a tuturor structurilor organizationale ale Bisericii (2Tim.1:13-14).
(4) Aici principala problema este atitudinea personala fata de inspiratia divina a Scripturilor, pe care Pavel le numeste “Cuvantul harului Sau” (Fapte.20:32). Invatatorii, pastorii si conducatorii mincinosi vor incerca sa discrediteze Biblia prin invataturi si principii nebiblice. Prin respingerea autoritatii depline a Cuvantului lui Dumnezeu, ei tagaduiesc faptul ca Biblia este adevarata si demna de incredere in tot ce ea invata (Fapte.20:28-31; Gal.1:6; 1Tim.4:1; 2Tim.3:8). Aceste persoane, din consideratie pentru Biserica lui Dumnezeu, trebuie scoase din partasie (2Ioan 9-11; Gal.1:9).
(5) Biserica in care nu se impartaseste preocuparea fierbinte a Duhului Sfant pentru puritatea Bisericii (Fapte.20:18-35), care refuza sa pastreze o pozitie hotarata pentru adevar si se abtine de la disciplinarea acelora care discrediteaza autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu, va inceta in curand sa existe ca o biserica in conformitate cu normele Noului Testament (Fapte.12:5). Ea va deveni vinovata de lepadarea revelatiei originale a lui Hristos si a apostolilor, alunecand tot mai departe de scopul, puterea si viata Noului Testament.

20:29 SE VOR VARA … LUPI RAPITORI. Sub influenta ambitiei de a-si construi propriile imparatii sau a dragostei de bani, putere sau popularitate (1Tim.1:6-7; 2Tim.1:15; 4:3-4; 3Ioan 9), impostorii din biserica vor “strica” Evanghelia adevarata, cea a Noului Testament, (1) prin respingerea sau neglijarea unora din adevarurileei fundamentale; (2) adaugandu-i idei, filozofii, intelepciune sau psihologie umaniste; (3) amestecand doctrinele si practicile ei cu lucruri precum invatatura “noii epoci”, ocultismul, spiritismul; (4) si tolerand modurile de viata imorale, impotriva cerintelor de neprihanire ale lui Dumnezeu (1Tim.4:1; Apoc.2-3). Ca asemenea lupi au intrat in turma si submineaza invatatura si practica apostolica este evident din 1Tim.1:3-4, 18-19; 4:1-3; 2Tim.1:15; 2:17-18; 3:1-8. Epistolele Pastorale indica o respingere generala a invataturii apostolice care incepea sa se extinda in provincia Asia.

20:31 DE ACEEA VEGHEATI. “Vegheati” inseamna “paziti-va”. Supraveghetorii poporului lui Dumnezeu trebuie sa fie totdeauna atenti la cei din adunarile lor care nu s-au predat sincer mesajului original al lui Hristos si al apostolilor. Ei trebuie sa fie uniti cu Duhul Sfant incat sa se ingrijeasca atent si cu multe lacrimi de cei aflati in grija lor sfatuind neincetat turma cu privire la primejdia care o pandeste si indreptand-o spre singura temelie sigura – Hristos si Cuvantul Lui.

20:33 N-AM RAVNIT … LA ARGINTUL … CUIVA. Pavel ofera un exemplu pentru toti slujitorii lui Dumnezeu. El n-a dorit niciodata avere, n-a cautat sa se imbogateasca de pe urma Evangheliei (2Cor.12:14). Pavel a avut posibilitatea acumularii de avere. Era apostol, avea influenta asupra multor credinciosi si putea savarsi minuni de vindecare. In plus, primii crestini erau dispusi sa dea bani si bunuri conducatorilor importanti ai Bisericii pentru ca acestia sa le distribuie celor nevoiasi (4:34-35,37). Daca Pavel ar fi profitat de darurile si pozitia lui si de darnicia credinciosilor, el ar fi putut trai o viata imbelsugata. El n-a facut insa asa, din cauza calauzirii Duhului Sfant din el si datorita dragostei lui pentru Evanghelia pe care o propovaduia (1Cor.9:4-18; 2Cor.11:7-12; 12:14-18; 1Tes.2:5-6).

20:37 AU IZBUCNIT CU TOTII IN LACRIMI. Aceasta plecare a lui Pavel din mijlocul fratilor efeseni este un exemplu remarcabil de partasie si dragoste crestina. Pavel ii slujise cu grija plina de daruire, impartasindu-le bucuriile si durerile si slujindu-i cu lacrimi in mijlocul incercarilor (v.19,31). Acum ei erau indurerati si plangeau tare, la gandul ca nu-i vor mai vedea fata (v.38). Dragostea dintre Pavel si presbiterii efeseni ar trebui sa caracterizeze pe toti cei care colaboreaza in credinta.

Published in: on July 17, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/07/17/faptele-apostolilor-2017-38/trackback/

%d bloggers like this: