Faptele Apostolilor 19:1-20

19:1 EFES … CATIVA UCENICI. Erau acesti doisprezece ucenici din Efes crestini sau ucenici ai lui Ioan Botezatorul? Este posibil un raspuns afirmativ pentru fiecare din intrebari. (1) Unii cred ca erau crestini. (a) Luca ii numeste ucenici, un cuvant pe care el il foloseste, de obicei, pentru a-i numi pe crestini. Daca Luca ar fi vrut sa arate ca ei erau doar ucenici ai lui Ioan Botezatorul si nu ai lui Hristos, el ar fi spus, foarte probabil, acest lucru explicit. (b) Pavel vorbeste despre ei ca despre niste oameni care deja credeau (v.2). Verbul “a crede” este folosit, in cartea Faptelor Apostolilor de aproape douazeci de ori, fara complementul direct. In toate celelalte cazuri, contextul arata ca se are in vedere faptul de a crede in Hristos pentru mantuire.
(2) Altii sustin ca ucenicii din Efes erau “ucenici” ai lui Ioan Botezatorul, care inca mai asteptau pe Mesia. Dupa ce au auzit despre Domnul Isus de la Pavel, ei au crezut in El ca in Hristosul cel prezis si au fost nascuti din nou, prin Duhul (v.4-5).
(3) Oricare ar fi fost situatia, un lucru este clar, ca s-au umplut de Duhul Sfant in urma credintei, a botezului si a punerii mainilor (v.5-6).

19:2 ATI PRIMIT VOI DUHUL SFANT? Remarcati urmatoarele patru fapte privitoare la intrebarea adresata de Pavel ucenicilor din Efes. (1) Intrebarea lui Pavel sugereaza cu putere ca el ii considera crestini convertiti dar care nu fusesera inca umpluti cu Duhul Sfant.
(2) Intrebarea lui Pavel, de aici, se refera la botezul cu Duhul Sfant pentru putere si slujire, acelasi cu cel al apostolilor, de la Cincizecime (1:8; 2:4). Ea nu se poate referi la prezenta Duhului Sfant in cel credincios, deoarece Pavel stia bine ca toti credinciosii Il au pe Duhul locuind in ei chiar de cand au crezut, s-au convertit si au fost nascuti din nou (Rom.8:9).
(3) Traducerea literala a intrebarii lui Pavel este: “Dupa ce ati crezut” (gr. pisteusantes, de la pisteuo) este un participiu aorist care, de obicei, indica actiunea care o precede pe cea a verbului principal (in acest caz “ati primit”). Deci, putem traduce: “Ati primit voi Duhul Sfant, dupa ce ati crezut?” Aceasta traducere este in desavarsit acord cu contextul pasajului, deoarece chiar aceasta s-a intamplat cu credinciosii din Efes. (a) Ei crezusera in Hristos inainte ca Pavel sa-i intalneasca (v.1-2). (b) Apoi ei au ascultat si au crezut tot ce le-a spus el despre Hristos si Duhul Sfant (v.4). (c) Pavel a considerat credinta acestor efeseni in Hristos drept curata si corecta, fiindca i-a botezat in Numele Domnului Isus (v.5). (d) Numai atunci, dupa ce ei crezusera si fusesera botezati in apa, si-a pus Pavel mainile peste ei si “Duhul Sfant S-a pogorat peste ei” (v.6). Asadar, a existat un interval de timp intre credinta lor in Hristos si venirea Duhului Sfant cu putere.

19:2 N-AM AUZIT. Raspunsul credinciosilor efeseni la intrebarea lui Pavel nu vrea sa spuna ca ei nu auzisera niciodata de Duhul Sfant. Desigur, ei erau familiarizati cu invatatura Vechiului Testament despre Duhul Sfant si, foarte sigur, ei auzisera mesajul lui Ioan privitor la botezul cu Duhul Sfant, pe care urma sa-l aduca Hristos (Luca 3:16). Ei nu auzisera ca Duhul Sfant fusese turnat peste credinciosi (1:5,8).

19:5 AU FOST BOTEZATI. Botezul in apa, in Numele Domnului Isus, al acestor doisprezece ucenici din Efes (v.7), marturiseste ca ei aveau o credinta mantuitoare si erau nascuti din nou, prin Duhul Sfant. Aceasta a precedat umplerea lor cu Duhul Sfant (v.6).

19:6 DUHUL SFANT S-A POGORAT PESTE EI. Acest eveniment a avut loc cam la 25 de ani dupa Cincizecime (2:4); totusi, modelul acestor doisprezece ucenici, care au primit plinatatea Duhului Sfant este conform cu modelul obisnuit, deja prezentat de Luca (8:5-24).
(1) Ei crezusera in Domnul Isus si fusesera nascuti din nou prin Duhul Sfant.
(2) Dupa ce au fost botezati in apa (v.5), Pavel si-a pus mainile peste ei si au fost botezati cu Duhul Sfant.
(3) Cand Duhul Sfant S-a pogorat peste ei, acestia au inceput sa vorbeasca in limbi si sa prooroceasca.

19:12 BASMALE SAU SORTURI. Slujirea lui Pavel la Efes a fost insotita de minuni extraordinare de vindecare si eliberare de demoni. Aceste minuni au fost savarsite fie direct, fie prin mijlocirea basmalelor sau sorturilor care fusesera in contact cu trupul lui (adica bucati de panza pentru indepartarea sudorii si sorturi folosite in munca sa). Bolile dispareau si duhurile rele ieseau afara cand cel suferind atingea aceste lucruri (5:15; Marcu 5:27). Evanghelistii care astazi incearca sa castige bani si ajutoare folosindu-se de basmale in scopuri similare nu actioneaza potrivit motivului si spiritului lui Pavel, fiindca el n-a oferit aceste lucruri pentru bani. Pavel doar a multiplicat puterea care era asupra lui prin aceste mijloace tangibile, vindecand si eliberand mai multi oameni decat ar fi putut face personal, prin punerea mainilor.

19:19 VRAJITORII. Era vorba, deci, de practicarea vrajitoriei. Arderea in public a cartilor de magie dovedeste ca noii credinciosi ai lui Hristos erau invatati imediat sa paraseasca practicile oculte. Vrajitoria, magia neagra, spiritismul si alte practici oculte sunt lucrari satanice, total incompatibile cu credinta crestina. Nu poti fi un credincios adevarat al lui Hristos si in acelasi timp sa te preocupi de duhuri sau sa incerci sa intri in contact cu cei morti.
Dumnezeu interzice si condamna orice lucrare de acest gen ca fiind o uraciune (Deut.18:9-13). Practicile oculte si spiritismul vor expune viata celui care le foloseste unei influente satanice puternice si posesiunii demonice.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea lui Daniel” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74832/39-rugaciunea-lui-daniel

Published in: on July 14, 2012 at 7:15 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/07/14/faptele-apostolilor-191-20/trackback/

%d bloggers like this: