Romani 3

3:9 TOTI … SUNT SUB PACAT. In cap.1-2, Pavel a aratat ca toti oamenii, atat Neamurile cat si Iudeii, sunt in robia pacatului. In 3:9-18 el explica de ce si invata ca toti oamenii poseda o natura pacatoasa care ii impinge spre pacat si rau. rezultatul este ca toti sunt vinovati si se afla sub osanda lui Dumnezeu (v.23). Raspunsul lui Dumnezeu la aceasta situatie tragica este de a oferi iertare, ajutor, har, neprihanire si mantuire tuturor prin mantuirea care este in Isus Hristos (v.21-26).

3:10-18 NICI UN OM NEPRIHANIT. Aceste versete ofera intelegerea corecta a naturii umane. Toti oamenii, in starea lor naturala, sunt pacatosi. Toata fiinta lor este afectata de pacat si inclina spre conformitatea cu lumea si cu firea. Toti sunt vinovati de intoarcerea de la calea evlaviei la cea a egoismului.

3:18 FRICA DE DUMNEZEU NU ESTE INAINTEA OCHILOR LOR. De ce continua aceasta stare deplorabila a omenirii? Fiindca frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor. Daca ar fi existat frica de Dumnezeu, ei ar fi cautat impacarea si pacea. “Prin frica de Domnul se abate de la rau” omul (Prov.16:6; Prov.3:7; 8:13; 9:10; Faptele Apostolilor 5:11).

3:21 NEPRIHANIRE PE CARE O DA DUMNEZEU. Aceste cuvinte se refera la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu in sfera pacatului omenesc, prin care El, intr-un mod drept (v.26), ne pune intr-o legatura de neprihanire cu Sine si ne elibereaza de puterea raului (v.21-22; observati ca in Vechiul Testament, lucrarea de mantuire si manifestarea neprihanirii sunt esentialmente acelasi lucru – vezi Ps.98:1-2; Is.46:13; 52:5-8; 56:1; 62:1).
(1) Aceasta revelare a neprihanirii lui Dumnezeu in Evanghelie nu este ceva care a avut loc in trecut. Ca putere a lui Dumnezeu spre mantuire, care insoteste pe credincios, ea este constanta, noua, proaspata si importanta.
(2) Aceasta neprihanire a lui Dumnezeu ne vine prin credinta in Domnul Isus Hristos (v.22).

3:22 CREDINTA IN ISUS HRISTOS. Domnul Isus Hristos este obiectul credintei noastre (Matei 1:21; Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 4:12). Credinta in Domnul Isus Hristos este singura conditie pe care o cere Dumnezeu pentru mantuire.

3:24 SOCOTITI NEPRIHANITI FARA PLATA … PRIN RASCUMPARARE. Acest verset contine doua dintre cuvintele cele mai folosite de Pavel pentru a exprima ideea de mantuire: “socotiti neprihaniti” si “rascumpararea”.

3:25 SANGELE LUI. Noul Testament accentueaza mai multe adevaruri privitoare la moartea lui Hristos pentru omenire.
(1) A fost o jertfa, adica oferirea sangelui Sau, a vietii Sale (1Cor.5:7; Efes.5:2).
(2) A fost un sacrificiu facut nu pentru Sine, ci pentru altii (5:8; 8:32; Marcu 10:45; Efes.5:2).
(3) A fost un sacrificiu substitutiv, adica Hristos a suferit moartea ca pedeapsa pentru pacatul nostru, ca substitut al nostru (6:23).
(4) A fost un sacrificiu propitiator, adica moartea lui Hristos pentru pacatosi a satisfacut natura neprihanita a lui Dumnezeu si ordinea Sa morala, prin aceasta indepartand mania Lui impotriva pacatosului. Integritatea lui Dumnezeu cerea ca pacatul sa fie pedepsit si impacarea cu El sa fie dobandita pentru noi. Prin impacarea prin sangele lui Hristos, sfintenia lui Dumnezeu a ramas neatinsa, El putand sa-Si manifeste cu dreptate harul si dragostea Sa in mantuire. Trebuie accentuat ca Dumnezeu Insusi L-a randuit pe Hristos ca jertfa de impacare. El nu a avut nevoie sa fie convins sa Isi arate mila si dragostea, fiindca “Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2Cor.5:19; Ioan 3:16; Rom.5:8; 8:3,32; 1Cor.8:6; Efes.4:4-6).
(5) A fost un sacrificiu expiator, adica ispasitor si compensator pentru pacat. Ca ispasire, sacrificiul este indreptat spre anularea vinii. Prin moartea lui Hristos, vina si puterea pacatului care despart pe Dumnezeu de credincios au fost anulate.
(6) A fost un sacrificiu biruitor, adica Hristos a biruit luptand impotriva puterii pacatului, a lui Satana si a legiunilor demonice ale acestuia care tineau in captivitate oamenii. Moartea Sa a fost prima biruinta asupra dusmanilor spirituali ai lui Dumnezeu si ai omului (8:3; Ioan 12:31; Col.2:15). Deci moartea lui Hristos este mantuitoare. Prin rascumpararea platita chiar cu pretul vietii Sale (1Petru 1:18-19), El ne-a eliberat de dusmanii care tin neamul omenesc in robie, adica pacatul (6:6), moartea (1Cor.15:45-47; 2Tim.1:10) si Satana (Faptele Apostolilor 10:38), facandu-ne liberi pentru a sluji lui Dumnezeu (6:18).
Toate efectele amintite ale mortii sacrificiale a Domnului Isus, potential, sunt pentru toti oamenii, dar devin actuale doar pentru cei care, prin credinta, primesc pe Domnul Isus Hristos si moartea Lui pentru ei.

3:31 INTARIM LEGEA. Mantuirea in Hristos nu inseamna ca Legea nu are nici o valoare. De fapt, justificarea prin credinta intareste Legea potrivit cu scopul ei drept si functia ei. Prin impacarea sa cu Dumnezeu si prin lucrarea Duhului Sfant, a nasterii din nou, creidnciosul devine capabil de cinstirea si ascultarea de legea morala a lui Dumnezeu (8:2-4).

Advertisements
Published in: on July 31, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

Romani 2

2:1 TU … FACI ACELEASI LUCRURI. In cap.1, Pavel a explicat ca Neamurile au fost lasate in voia pacatului. Acum, in cap.2, el arata ca Iudeii fac aceleasi lucruri si, la fel, au si ei nevoie de mantuire prin Hristos.

2:3 LE FACI SI TU. Nimeni nu trebuie sa incerce sa indrumeze pe altii in savarsirea a ceea ce este drept, in timp ce el insusi nu reuseste sa indrepte propria sa conduita rea. Unele biserici incearca sa convinga societatea pagana sa urmeze legea biblica, in timp ce ele sunt oarbe, nevazand caracterul lumesc si imoralitatea membrilor lor (Luca 6:42). Inainte ca Biserica sa caute sa influenteze lumea in bine, ea trebuie sa isi puna propria ei viata sub reflectorul divin si sa se reformeze, daca trebuie.

2:7 SLAVA, CINSTEA SI NEMURIREA. La inceputul tratatului sau despre mantuire, Pavel clarifica un adevar fundamental privitor la modul in care procedeaza Dumnezeu cu intreg neamul omenesc: Dumnezeu pedepseste pe raufacatori si rasplateste pe cei neprihaniti (Ioan 5:29; Gal.6:7-8).
(1) Neprihanitii sunt cei care au fost justificati prin credinta (1:16-17; 3:24) si persevereaza in a face ceea ce este neprihanit, potrivit exigentei lui Dumnezeu (v.7,10; Matei 24:13; Col.1:23; Evr.3:14; Apoc.2:10). Ei pun cel mai mare pret pe slava care vine de la Dumnezeu (1:23; 2:7; 5:2; 8:18) si cauta viata vesnica (8:23; 1Cor.15:51-57; 1Petru 1:4; Apoc.21:1-22:5).
(2) Cei care cauta nemurirea fac acest lucru prin har si credinta (3:24-25; Efes.1:4-7; 2:8-10; 2Tim.2:1; Fil.2:12-13). Cel credincios intra in “slava, cinste si nemurire” prin “staruinta in bine” (Matei 24:12-13), prin harul dat de Hristos (Matei 7:21).
(3) Cei care fac raul sunt egoisti, nu asculta de adevar si isi gasesc placerea in pacat. Ei au parte de necaz (1:28-32; 2:8-9).

2:12-15 VOR PIERI. Toti care raman in pacat, chiar daca nu au cunostinta de Legea lui Dumnezeu, vor pieri fiindca au o masura de cunoastere a ceea ce este bine si a ceea ce este rau (v.14-15). Dumnezeu nu va mantui in mod automat pe cei care aud Evanghelia, nici nu le va da o a doua sansa, dupa moarte. Consecinta vesnica pe care o vor suferi cei care nu au avut o sansa adecvata pentru a intelege Evanghelia ar trebui sa ne determine sa facem un efort consecvent pentru a duce Evanghelia fiecarui om din orice neam (Matei 4:19; 9:37).

2:13 CEI CE IMPLINESC LEGEA … VOR FI SOCOTITI NEPRIHANITI. Pavel nu foloseste cuvantul “lege” in sensul de sistem de reguli, a carui respectare ar aduce mantuirea, fara a fi nevoie de har. “Legea” inseamna aici voia lui Dumnezeu facuta cunoscuta neamului omenesc. Doar auzirea Cuvantului lui Dumnezeu nu ajuta la nimic, daca nu exista si supunere, credinta si ascultare. Trebuie sa existe “ascultarea credintei” (1:5; 16:26), care sa lucreze prin dragoste (Gal.5:6).

2:24 ESTE HULIT NUMELE LUI DUMNEZEU. Pacatele Iudeilor dadeau prilej Neamurilor de a huli Numele lui Dumnezeu. La fel, astazi, pacatele bisericilor ingaduitoare sau ale credinciosilor cu numele dau ocazia necredinciosilor sa huleasca Numele lui Hristos.

2:29 TAIEREA IMPREJUR … A INIMII, IN DUH. Aceasta se refera la lucrarea de har a lui Dumnezeu in inimile credinciosilor prin care ei participa la natura divina si devin capabili sa traiasca o viata curata, despartita de pacat, pentru slava lui Dumnezeu (Deut.10:16; Ier.4:4; 2Petru 1:4). Deci, viata sfanta devine semnul exterior ca ne aflam sub Noul Legamant.

Published in: on July 30, 2012 at 7:02 am  Leave a Comment  

Romani 1

Autorul: Pavel
Tema: Descoperirea neprihanirii lui Dumnezeu
Data: c. 57 d.Hr.

Fondul:
Romani este cea mai lunga, cea mai teologica si cea mai influenta epistola a lui Pavel. Probabil pentru aceste motive ea este pusa pe primul loc, intre cartile Noului Testament scrise de el. Pavel a scris epistola catre Romani in legatura cu misiunea lui apostolica in lumea pagana a Neamurilor. Contrar traditiei romano-catolice, Biserica din Roma nu a fost intemeiata de Petru sau de vreun alt apostol. Biserica din Roma se poate sa fi fost intemeiata de catre cei convertiti prin Pavel, in Macedonia si Asia, cat si de catre Evreii si prozelitii convertiti in ziua Rusaliilor (Faptele Apostolilor 2:10). Pavel nu a privit Roma ca pe un teritoriu atribuit unui alt apostol (Rom.15:20).
In cartea catre Romani, Pavel adevereste credinciosilor din Roma ca el a avut deseori gandul de a le predica Evanghelia, dar pana la acea data el a fost impiedicat sa vina (1:13-15; 15:22). El isi exprima dorinta cea mai profunda sa vina la ei si le face cunoscute planurile lui de a veni curand (15:23-32).
La data cand scrie aceasta epistola, catre sfarsitul celei de a treia calatorii misionare (15:25-26; Faptele Apostolilor 20:2-3; 1Cor.16:5-6), Pavel era in Corint ca oaspete in casa lui Gaiu (Rom.16:23; 1Cor.1:14). Pe cand scria Epistola catre Romani, cu ajutorul lui Tertiu (16:22), el planuia sa se intoarca la Ierusalim de ziua Rusaliilor (Faptele Apostolilor 20:16; probabil, in primavara anilor 57 sau 58 d.Hr.) si sa imparta personal ajutoarele bisericilor dintre Neamuri pentru sfintii saraci din Ierusalim (15:25-27). Pavel nadajduia ca indata dupa aceea sa se duca cu Evanghelia in Spania, vizitand in drum Biserica din Roma si de acolo sa primeasca ajutor pentru a se indrepta spre apus (15:24,28).

Scopul
Pavel a scris aceasta epistola ca sa pregateasca calea pentru lucrarea lui de la Roma, fixata mai dinainte, si lucrarea proiectata pentru Spania. El a avut un scop dublu. (1) Fiindca se parea ca Romanii auzisera niste zvonuri deformate despre mesajul si teologia lui Pavel (3:8; 6:1-2,15), el a gasit cu cale ca este nevoie sa puna in scris Evanghelia pe care o propovaduise timp de douzeci si cinci de ani. (2) El a cautat sa puna la punct anumite probleme din biserica, aparute datorita unor atitudini gresite ale Evreilor fata de Neamuri (ex. 2:1-29; 3:1,9) si ale Neamurilor fata de Evrei (11:11-36).

Privire generala
Tema Epistolei catre Romani este prezentata in 1:16-17, anume ca in Domnul Isus neprihanirea lui Dumnezeu este aratata ca raspuns fata de mania Lui impotriva pacatului. Apoi Pavel declara adevarurile de baza ale Evangheliei. Intai, el scoate in relief ca pacatul si nevoia omului de neprihanire sunt universale (1:18-3:20).
Deoarece atat Evreii cat si Neamurile sunt sub pacat si, deci, sub mania lui Dumnezeu, nimeni nu poate fi indreptatit inaintea lui Dumnezeu, fara darul neprihanirii, prin credinta in Isus Hristos (3:21-4:25).
Fiind indreptatiti, in mod gratuit, prin har, prin credinta, si dandu-ni-se asigurarea mantuirii (cap.5), darul lui Dumnezeu al neprihanirii este aratat prin moartea credinciosului cu Hristos fata de pacat (cap.6), eliberarea lui de lupta lege-neprihanire (cap.7) si infierea lui, ca un copil al lui Dumnezeu, si viata lui noua potrivit Duhului, care duce la glorificarea (cap.8). Dumnezeu Isi indeplineste planul Lui de rascumparare, in ciuda necredintei lui Israel (cap.9-11).
In cele din urma, Pavel spune ca o viata schimbata prin Hristos are ca urmare o traire in neprihanire si dragoste in toate domeniile vietii: social, civil si moral (cap.12-14). Pavel incheie Epistola catre Romani, cu o explicatie a planurilor lui personale (cap.15) si cu o lista lunga de saluturi personale, cu o ultima avertizare si cu o doxologie (lauda pentru Dumnezeu) (cap.16).

Trasaturi specifice
Epistola catre Romani se caracterizeaza prin sapte trasaturi specifice. (1) Romani este epistola cea mai sistematica a lui Pavel, epistola teologica, prin excelenta, a Noului Testament.
(2) Pavel scrie sub forma de intrebare si raspuns, sau in stil de dezbatere (ex. 3:1, 4-6,9,31).
(3) Pavel foloseste pe larg Vechiul Testament ca autoritate scripturala pentru prezentarea facuta de el adevaratei naturi a Evangheliei.
(4) Pavel prezinta “neprihanirea lui Dumnezeu” ca miez al descoperirii facuta de Evanghelie (1:16-17) Dumnezeu aseaza lucrurile drept in si prin Hristos.
(5) Pavel scoate in relief o dubla natura a pacatului, o data cu izbavirea data de Dumnezeu in Hristos pentru fiecare aspect: (a) pacatul ca abatere personala (1:1-5:11), si “pacatul” (gr. he hamartia) principiu, adica, tendinta inerenta naturala spre pacat, care locuieste in inima fiecarui om de la caderea lui Adam (5:12-8:39).
(6) Capitolul 8 este cel mai extins capitol din Biblie asupra rolului Duhului Sfant in viata credinciosului.
(7) Epistola catre Romani contine cea mai puternica discutie din Biblie despre lepadarea lui Hristos de catre Evrei (exceptand o ramasita) si despre planul lui Dumnezeu cu privire la cercul mantuirii care se va inchide, in cele din urma, cu Israel (capitolele 9-11).

1:4 DUHUL SFINTENIEI. Duhul Sfinteniei se refera la Duhul Sfant, a treia persoana din Treimea Divina. Sfintenia Lui Il separa in mod distinct de duhul omului, pacat si lume si defineste totodata caracteristica Sa principala si lucrarea Lui (Gal.5:16-24).

1:5 ASCULTAREA CREDINTEI. Observati ca Pavel, atat la inceputul Epistolei catre Romani cat si la sfarsitul ei (16:26), defineste credinta in termeni de ascultare. Pentru Pavel natura credintei mantuitoare trebuie sa fie determinata de scopul ei initial, adica legarea vietii cuiva de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, in dragoste, devotiune, recunostinta si ascultare (Iacov 2:17; Ioan 15:10,14; Evr.5:8-9).

1:7 CHEMATI SA FITI SFINTI. Sensul cuvantului “sfant” este “pus de o parte pentru Dumnezeu” (cf. v.1). Credinciosii au fost pusi de o parte fata de pacat si lume, adusi aproape de Dumnezeu si consacrati pentru slujire (Exod 19:6; Lev.21:15; 27:30). Cu aceasta lucrare de consacrare, Duhul innoieste natura credinciosului in adevarata sfintenie (Faptele Apostolilor 9:13; Efes.4:23-24).

1:16 CUVINTE BIBLICE PENTRU DEFINIREA MANTUIRII. Dumnezeu ne ofera gratuit viata vesnica in Domnul Isus Hristos. Dar intelegerea exacta a procesului folosit, pentru a o face pe aceasta accesibila noua, este uneori dificila. Prin urmare Dumnezeu prezinta diferite imagini in Biblie pentru mantuire, fiecare din ele cu importanta unica. Acest articol examineaza trei dintre aceste imagini: Mantuirea, Rascumpararea si Justificarea (Indreptatirea).

MANTUIREA. Mantuirea (gr. soteria) inseamna “eliberare”, “scapare”, “ferire de vatamare”‘ ea este descrisa in Biblie drept “calea” sau drumul care duce prin viata spre partasia vesnica, in cer, cu Dumnezeu (Mat.7:14; Marcu 12:14; Ioan 14:16; Faptele Apostolilor 9:2; 16:17; 22:4; Evrei 10:20; 2Petru 2:2,21). Acest drum al mantuirii trebuie parcurs pana la sfarsit. Putem descrie mantuirea ca pe o cale cu doua laturi si trei stadii:
(1) Singura cale a mantuirii. Hristos este calea prin care se ajunge la Tatal (Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12). Mantuirea ne este oferita prin harul lui Dumnezeu pe care El il da in Hristos Isus (Rom.3:24), intemeiat pe moartea (3:25; 5:8), invierea (5:10) si mijlocirea continua a Lui pentru credinciosi (Evr.7:25).
(2) Doua laturi ale mantuirii. Mantuirea este primita prin har, prin credinta in Hristos (Rom.3:22,24-25,28). Aceasta inseamna ca ea se primeste ca rezultat al harului lui Dumnezeu (Ioan 1:16) si ca raspuns la credinta omului (Faptele Apostolilor 16:31; Rom.1:17; Efes.1:15; 2:8).
(3) Trei stadii ale mantuirii. (a) Stadiul trecut al mantuirii include experienta personala prin care noi, in calitate de credinciosi, am primit iertarea pacatelor (Faptele Apostolilor 10:43; Rom.4:6-8) si am trecut de la moartea spirituala la viata spirituala (1Ioan 3:14), de sub puterea pacatului, sub puterea Domnului (Rom.6:17-23), de sub stapanirea Satanei, sub domnia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 26:18). Ea ne duce intr-o noua partasie personala cu Dumnezeu (Ioan 1:12) si ne scapa de pedeapsa pacatului (Rom.1:16; 6:23; 1Cor.1:18).
(b) Stadiul prezent al mantuirii ne salveaza de practicarea si stapanirea pacatului, umplandu-ne cu Duhul Sfant. El include: (I) privilegiul partasiei ca de la persoana la persoana cu Dumnezeu, ca Tatal nostru, si cu Domnul Isus, ca Domnul si Mantuitorul nostru (Mat.6:9; Ioan 14:18-23; Gal.4:6); (II) chemarea sa ne socotim pe noi insine morti fata de pacat (Rom.6:1-14) si sa ne supunem calauzirii Duhului Sfant (Rom.8:1-16) si Cuvantului lui Dumnezeu (Ioan 8:31; 14:21; 2Tim.3:15-16); (III) chemarea de a fi umpluti cu Duhul Sfant si de a ne pastra fiinta plina de Duhul (Faptele Apostolilor 2:33-39; Efes.5:18); (IV) cererea de a ne desparti de pacat (Rom.6:1-14) si de generatia contemporana perversa (Faptele Apostolilor 2:40; 2Cor.6:17); si (V) chemarea de a duce o lupta constanta pentru Imparatia lui Dumnezeu impotriva Satanei si a ostirii lui demonice (2Cor.10:4-5; Efes.6:11,16; 1Petru 5:8).
(c) Stadiul viitor al mantuirii (Rom.13:11-12; 1Tes.5:8-9; 1Petru 1:5) include: (I) salvarea noastra de mania viitoare a lui Dumnezeu (Rom.5:9; 1Cor.3:15; 5:5; 1Tes.1:10; 5:9); (II) participarea noastra la gloria divina (Rom.8:29; 2Tes.2:13-14) si primirea unui trup inviat si transformat (1Cor.15:49-52); si (III) primirea rasplatirilor in calitate de credinciosi biruitori (Apoc.2:7). Aceasta mantuire viitoare este tinta spre care toti crestinii se straduiesc (1Cor.9:24-27; Fil.3:8-14). Toate prevenirile, disciplina si pedeapsa de acum sunt menite sa impiedice pierderea mantuirii de catre cei credinciosi (1Cor.5:1-13; 9:24-27; Fil.2:12,16; 2Petru 1:5-11; Evrei 12:1).

RASCUMPARAREA. Semnificatia cuvantului “rascumparare” (gr. apolutrosis) este aceea de a elibera prin platirea unui pret. Expresia denota mijloacele prin care este realizata mantuirea, si anume prin platirea unei rascumparari. Doctrina rascumpararii poate fi rezumata astfel:
(1) Starea de pacat din care noi trebuie sa fim rascumparati. Noul Testament prezinta omenirea ca fiind instrainata de Dumnezeu (Rom.3:10-18), sub stapanirea puterilor satanice (Faptele Apostolilor 10:38; 26:18), sclava pacatului (Rom.6:6; 7:14) si in nevoia unei eliberari de vinovatia, pedeapsa si puterea pacatului (Faptele Apostolilor 26:18; Rom.1:18; 6:1-18,23; Efes.5:8; Col.1:13; 1Petru 2:9).
(2) Pretul platit ca sa ne elibereze din aceasta sclavie. Hristos a asigurat rascumpararea prin varsarea sangelui Sau si dandu-Si viata Sa (Mat.20:28; Marcu 10:45; 1Cor.6:20; Efes.1:7; Tit 2:14; Evrei 9:12; 1Petru 1:18-19).
(3) Starea care rezulta in urma rascumpararii: credinciosii rascumparati de catre Hristos sunt eliberati de sub stapanirea Satanei, de vinovatie si de sub puterea pacatului (Faptele Apostolilor 26:18; ROm.6:7,12,18; Col.1:13). Aceasta eliberare de pacat, insa, nu ne lasa liberi sa facem ceea ce dorim, fiindca noi am devenit proprietatea lui Dumnezeu. Eliberarea de pacat ne face sa devenim robi de buna voie ai lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 26:18; Rom.6:18,22; 1Cor.6:19-20; 7:22-23).

JUSTIFICAREA (INDREPTATIREA). Cuvantul “a justifica”, (a indreptati, a dovedi nevinovatia) (gr. dikaioo) inseamna “a fi drept (neprihanit) inaintea lui Dumnezeu” (Rom.2:13), “a fi facut neprihanit” (Rom.5:18-19) sau “a stabili” sau “a prezenta ca drept”. El denota trairea intr-o relatie corecta cu Dumnezeu, mai degraba, decat o declaratie judiciara legala. Dumnezeu iarta pe pacatosul care se caieste, pe care El il declarase vinovat prin Lege si il condamnase la moarte vesnica; El il restituie bunavointei divine si il aseaza intr-o partasie corecta cu Sine si cu voia Sa. Apostolul Pavel descopera cateva adevaruri cu privire la indreptatire si la modul cum ea este realizata:
(1) Punerea in relatie corecta cu Dumnezeu este un dar (Rom.3:24; Efes.2:8). Nimeni nu se poate indreptati inaintea lui Dumnezeu prin respectarea cu strictete a Legii sau prin efectuarea de fapte bune (Rom.4:2-6; Efes.2:8-9), caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu (Rom.3:23).
(2) Punerea in relatie corecta cu Dumnezeu se produce prin “rascumpararea care este in Hristos Isus” (Rom.3:24). Nimeni nu este indreptatit daca nu a fost rascumparat de catre Hristos din pacat si de sub puterea lui.
(3) A fi pus in relatie corecta cu Dumnezeu vine “prin harul Sau” si se insuseste prin credinta in Isus Hristos ca Domn si Mantuitor (Rom.3:22-24; 4:3-5).
(4) A fi considerat in relatie corecta cu Dumnezeu este legat de iertarea pacatelor noastre (Rom.4:7). Pacatosii sunt declarati vinovati (Rom.3:9-18,23), dar sunt iertati din cauza mortii ispasitoare si a invierii lui Hristos (Rom.3:25; 4:5; 4:25; 5:6-9).
(5) Cand suntem pusi intr-o relatie corecta cu Dumnezeu, prin credinta in Hristos, noi suntem rastigniti cu Hristos si El traieste in noi (Gal.2:16-21). Prin aceasta experienta,noi, de fapt, devenim neprihaniti si incepem trairea pentru Dumnezeu (2:19-21). Aceasta lucrare de transformare facuta de Hristos in noi prin Duhul (2Tes.2:13; 1Petru 1:2) nu poate fi separata de lucrarea de rascumparare a lui Hristos pentru noi. Lucrarea lui Hristos si a Duhului Sfant sunt interdependente.

1:17 CREDINTA … LA CREDINTA. Prin “credinta la credinta” intelegem “credinta de la inceput pana la sfarsit”. Cel neprihanit continua sa traiasca prin credinta si, facand asa, el continua sa traiasca o viata bogata, spirituala (8:12-13; 14:13-23; Evr.10:38).

1:18 MANIA LUI DUMNEZEU. Mania (gr. orge) lui Dumnezeu este o expresie a neprihanirii si dragostei Lui. Mania lui Dumnezeu este reactia Sa neschimbatoare fata de orice pacat (Ezec.7:8-9; Efes.5:6; Apoc.19:15), provocata de comportamentul rau al oamenilor (Exod.4:14; Num.12:1-9; 2Sam.6:6-7) si natiunilor (Is.10:5; Ier.50:13; Ezec.30:15) si de apostazia si necredinciosia poporului Sau (Num.25:3; 32:10-13; Deut.29:24-28).
(1) In trecut, mania lui Dumnezeu si ura Sa impotriva pacatului s-au descoperit prin potop (Gen.6-8), foamete si ciuma (Ezec.6:11), nimicire (Deut.29:22-23), imprastiere (Plang.4:16) si arderea tarii (Is.9:18-19).
(2) In prezent, mania lui Dumnezeu se vede in abandonarea de catre El a celor rai in voia necuratiei si a patimilor josnice (vezi v.24) si in aducerea ruinei si mortii asupra tuturor celor care nu asculta de Dumnezeu (1:18-3:20; 6:23; Ezec.18:4; Efes.2:3).
(3) In viitor, mania lui Dumnezeu va aduce un mare necaz asupra pacatosilor acestei lumi (Matei 24:21; Apoc.5-19) si venirea unei zile a judecatii pentru toti oamenii si toate neamurile (Ezec.7:19; Dan.8:19) – “o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura” (Tef.1:15), o zi a socotelii cu cei pacatosi (2:5; Matei 3:7; Luca 3:17; Efes.5:6; Col.3:6; Apoc.11:18; 14:8-10; 19:15). In cele din urma, mania lui Dumnezeu implica pedeapsa vesnica pentru cei nepocaiti (Matei 10:28).
(4) Mania lui Dumnezeu nu este ultimul Sau cuvant, catre oameni, fiindca el a oferit o cale de scapare sau mantuire din fata maniei Sale. Un om se poate pocai de pacatele lui, intorcandu-se, prin credinta, la Domnul Isus Hristos (5:8; Ioan 3:36; 1Tes.1:10; 5:9).
(5) Credinciosii uniti cu Hristos trebuie sa participe la mania lui Dumnezeu impotriva pacatului, nu in sensul razbunarii, ci printr-o dragoste sincera pentru neprihanire si ura fata de rau (Evr.1:9). Noul Testament recunoaste o manie sfanta care uraste ceea ce uraste si Dumnezeu, o manie evidenta mai presus de toate la Isus Insusi (Marcu 3:5; Ioan 2:12-17; Evr.1:9; Luca 19:45), la Pavel (Faptele Apostolilor 17:16) si la oamenii neprihaniti (2Petru 2:7-8; Apoc.2:6).

1:21 NU L-AU PROSLAVIT. Desi versetele 21-28 se refera, in primul rand, la depravarea celor nenascuti din nou, ele contin si anumite principii care arata de ce unul dintre pacatele majore ale conducatorilor crestini cazuti este imoralitatea.
(1) Cand conducatorii din biserica devin mandri si laudarosi (v.22) ei cauta cinstea pentru ei insisi (v.21) si se inalta pe ei (creatura) in loc sa-L inalte pe Creator (v.25). Atunci se deschide in vietile lor o usa pentru necuratie si pofta rusinoasa (v.24,26; 2Petru 2:2,15). Daca nu se intorc si nu se pocaiesc, acestia vor fi lasati in voia mintii lor blestemate (v.28).
(2) Astfel de oameni pot starui in pofte rusinoase si pacat in timp ce-si pun faptele pe seama slabiciunii omenesti obisnuite, convingandu-se pe ei insisi ca se afla inca in partasie cu Duhul Sfant si in posesia mantuirii. Ei se orbesc singuri in fata avertismentului Scripturii care spune ca “nici un curvar, nici un stricat … n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos” (Efes.5:5).

1:24 DUMNEZEU I-A LASAT. Un prim semn al parasirii de catre Dumnezeu a unei societati sau a unor oameni este faptul ca acestia devin obsedati de imoralitate si perversiune.
(1) Expresia “Dumnezeu i-a lasat prada necratiei” inseamna ca El a abandonat pe acesti oameni in voia unor pofte. Cuvantul “pofta” (gr. epithumia) din v.24 indica o dorinta patimasa pentru placerea sexuala interzisa (cf. 2Cor.12:21; Gal.5:19; Efes.5:3).
(2) Cele trei stadii ale abandonarii de catre Dumnezeu a unor persoane in voia necuratiei sunt:
(a) lasarea lor de catre Dumnezeu in voia placerilor sexuale pacatoase, care ruineaza trupul (v.2);
(b) lasarea lor de catre Dumnezeu in voia patimii homosexuale si lesbiene (v.26-27);
(c) Dumnezeu ii lasa in voia mintii lor blestemate, adica a unei minti care justifica faptele lor pacatoase, ei devenind preocupati cu raul si cu placerile pacatului sexual (v.28). Aceste trei etape sunt parcurse de toti cei care resping adevarul revelatiei lui Dumnezeu si cauta placerea in faradelege (v.18; v.27).
(3) Dumnezeu are doua scopuri atunci cand paraseste pe cei pacatosi in voia pacatului:
(a) sa ingaduie pacatului si urmarilor acestuia sa se accelereze ca parte a judecatii Lui asupra lor (2:2);
(b) sa-i faca pe acestia sa devina constienti de nevoia lor de mantuire (2:4).

1:25 MINCIUNA. “Minciuna” este cuvantul lui Satana, tatal minciunii (Ioan 8:44): “veti fi ca Dumnezeu” (Gen.3:5).
(1) A crede minciuna inseamna a respinge “adevarul lui Dumnezeu” si a participa la idolatrie (Gen.3:5; Col.3:5; 2Tes.2:11).
(2) Inclinatia omului catre autoslavire este motivul pentru care Biblia ne previne neincetat asupra pericolului mandriei. “Pentru ca ti s-a ingamfat inima si ai zis: “Eu sunt Dumnezeu” (Ezec.28:2; Prov.6:17; 8:13; 16:18; 1Tim.3:6; Iacov 4:6; 1Ioan 2:16).

1:27 PARTE BARBATEASCA CU PARTE BARBATEASCA. Apostolul considera uraciunea homosexuala, lesbiana ca pe dovada cea mai sigura a degenerarii umane care rezulta din imoralitatea si parasirea de catre Dumnezeu (Gen.19:4-5; Lev.18:22). Orice neam care justifica homosexualitatea sau lesbianismul ca pe un stil de viata acceptabil se afla in stadiul final de coruptie morala (v.24). Pentru mai multe date asupra acestei fapte oribile, a se citi: Gen.19:4-9; Lev.20:13; Deut.23:17; 1Regi 14:24; 15:12; 22:46; Is.3:9; 1Cor.6:9-10; 1Tim.1:10; 2Petru 2:6; Iuda 7.

1:32 GASESC DE BUNI PE CEI CE LE FAC. Ultimul cuvant al lui Pavel asupra pacatoseniei omenesti este condamnarea de catre Dumnezeu a unei conditii chiar mai vinovata decat faptuirea insasi, anume sprijinirea, aprobarea si incurajarea raului, prin placerea provocata de faptele imorale ale altora. Aceasta este faza suprema a depravarii – desfatarea indirecta provocata de fapta pacatoasa. Pacatul devine distractie.
(1) Expresia “gasesc de buni” (gr. suneudokeo) inseamna “le face placere”, “gasesc placere”, “incuviinteaza” si indica placerea provocata de pacatele altora care prevaleaza in societate.
(2) Stim astazi cat rau face descrierea imoralitatii, care domina mijloacele de divertisment; totusi, multi consimt la asa ceva si isi gasesc placerea in acest lucru. Amuzandu-te privind alti oameni care pacatuiesc si se angajeaza in actiuni pacatoase, chiar daca tu insuti te infranezi, vei ajunge sub aceeasi osanda a lui Dumnezeu ca si cei care sunt implicati direct in practici rele. Nelegiuirea se amplifica in orice societate in care pacatul nu este slabit prin dezaprobarea celorlalti si unde oamenii se distreaza privindu-l.
(3) Asadar, cei care (in mod special cei care isi marturisesc credinta in Hristos) folosesc faptele imorale ale altora pentru a se distra contribuie in mod direct la opinia publica favorabila imoralitatii si, astfel, la coruperea si pedeapsa vesnica a unui mare numar de oameni. Acest pacat este vrednic de moarte si va fi dat in vileag si judecat in ziua de pe urma, a judecatii (2Tes.2:12).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea Domnului Isus pentru vesnicia noastra” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74837/44-rugaciunea-domnului-isus-pentru-vesnicia-noastra

Published in: on July 29, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 28

28:5 N-A SIMTIT NICI UN RAU. Experienta lui Pavel ilustreaza in mod remarcabil fagaduinta Domnului Isus din Marcu 16:18.

28:16 AM AJUNS LA ROMA. Dorinta lui Pavel fusese sa predice Evanghelia la Roma (Rom.15:22-29) si a fost voia lui Dumnezeu ca el sa faca acest lucru (23:11). Totusi, el a ajuns la Roma in lanturi si numai dupa obstacole, furtuni, naufragiu si multe incercari. Desi Pavel a ramas credincios, Dumnezeu nu i-a facut drumul usor si ferit de necazuri. La fel, noi putem fi in voia lui Dumnezeu si in intregime credinciosi Lui; totusi El ne poate indrepta pe cai neplacute care aduc necazuri. Prin toate acestea, totusi, noi stim ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom.8:28).

28:30 PAVEL A RAMAS DOI ANI INTREGI. Istoria scrisa de Luca, a Bisericii primare, este incheiata aici. Cu Pavel se crede ca, dupa aceasta, s-au petrecut urmatoarele. El a ramas la Roma, pazit, doi ani. Putea primi vizitatori si le putea propovadui acestora Evanghelia. In acest rastimp Pavel a scris Epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si Filimon. Pe la anul 63 d.Hr. el a fost achitat si eliberat. In urmatorii ani el si-a continuat straduintele misionare, mergand, probabil, in Spania asa cum planuise (Rom.15:28). In acesta vreme a scris 1Timotei si Tit. In preajma anului 67 d.Hr. Pavel a fost arestat din nou si adus din nou la Roma. 2Timotei a fost scrisa in timpul acestei a doua intemnitari. Intemnitarea lui Pavel s-a incheiat cu omorarea lui prin taierea capului, acest martiriu fiind suferit sub imparatul roman Nero.

28:31 PROPOVADUIA IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Cartea Faptelor Apostolilor se intrerupe brusc, fara nici o concluzie formala in legatura cu ce a facut Dumnezeu prin Duhul Sfant si apostolii Noului Testament. Dumnezeu intentioneaza ca lucrarile Duhului Sfant si propovaduirea Evangheliei sa continue in vietile credinciosilor lui Hristos pana la sfarsitul acestei lumi (2; 17-21; Matei 28:18-20). Luca, sub insuflarea Duhului Sfant, a revelat modelul lui Dumnezeu pentru ceea ce trebuie sa fie si sa faca Biserica. El ne-a dat exemple de credinciosie a credinciosilor, de biruinta a Evangheliei impotriva opozitiei vrajmasului si de puterea Duhului Sfant care lucreaza in Biserica si printre oameni. Acesta este modelul randuit de Dumnezeu pentru bisericile actuale si viitoare si trebuie ca noi sa il pastram cu credinciosie, sa-l proclamam si sa-l traim (2Tim.1:14). Toate bisericile trebuie sa se masoare prin ce a spus si a facut Duhul printre primii credinciosi. Daca puterea, neprihanirea, bucuria si credinta din bisericile noastre nu sunt aceleasi cu cele despre care citim in Faptele Apostolilor, atunci trebuie sa Il rugam pe Dumnezeu, inca o data, pentru o credinta reinnoita in Hristos cel inviat si pentru o noua putere a Duhului.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea Domnului Isus pentru unitatea noastra” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74836/43-rugaciunea-domnului-isus-pentru-unitatea-noastra

Published in: on July 28, 2012 at 7:25 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 27:27-44

27:31 DACA … ACESTIA NU VOR RAMANEA IN CORABIE. Spusele lui Pavel de aici par sa nu concorde cu v.22,24. Daca Dumnezeu i-a promis lui Pavel ca El va cruta vietile tuturor celor care calatoreau impreuna cu el (v.24) si Pavel face cunoscuta fagaduinta “nici unul din voi nu va pieri” (v.22), cum putea fuga corabierilor sa provoace moartea unora dintre pasageri? Raspunsul este in adevarul biblic potrivit caruia fagaduintele lui Dumnezeu facute credinciosilor Lui sunt de obicei conditionate de implinirea de catre acestia a voii Sale (Gen.1:26-31 si 6:5-7; Exod.3:7-8 si Num.14:28-34; 2Sam.7:12-16 si 1Regi 11:11-13; 12:16).

Published in: on July 27, 2012 at 7:02 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 27:1-26

27:24 NU TE TEME, PAVELE. Atat timp cat Dumnezeu are un loc si un scop pentru viata cuiva pe pamant si acea persoana cauta pe Dumnezeu si urmeaza calauzirii Duhului Sfant (cf. 23:11; 24:16), Domnul il va pazi de moarte. Vietile celor nemantuiti pot fi de asemenea crutate din cauza influentei si autoritatii lui Dumnezeu de a mantui pe cei neprihaniti. Toti credinciosii lui Dumnezeu au dreptul sa se roage: “O, Doamne, sunt al Tau; eu Iti slujesc Tie; fii Tu pazitorul meu” (cf. Ps.16:1-2).

27:25 LINISTITI-VA. Pavel era prizionier pe corabie; totusi, el era un om liber in Hristos, traind fara teama, in prezenta lui Dumnezeu, in timp ce aceia care navigau impreuna cu el erau paralizati de frica, din cauza primejduirii vietilor lor pe mare. In aceasta viata, doar credinciosul sincer si plin de credinciosie, care are experienta apropierii de Dumnezeu, poate infrunta pericolele cu curaj si siguranta in Hristos.

Published in: on July 26, 2012 at 7:11 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 26

26:18 INSARCINAREA DIVINA A LUI PAVEL. Acest verset este o afirmare clasica, de catre Domnul Isus, a ceea ce El doreste de la propovaduirea Evangheliei catre cei pierduti.
(1) “Sa le deschida ochii”. Cei pierduti sunt orbiti de Satana, neputand sa vada starea lor de pierzanie si nici adevarul Evangheliei (2Cor.4:4). Doar propovaduirea lui Isus Hristos in puterea Duhului Sfant va putea deschide intelegerea lor (2Cor.4:5; Efes.1:18).
(2) “Sa se intoarca … de sub puterea Satanei la Dumnezeu”. Satana este domnul lumii si toti cei fara Hristos sunt sub controlul lui si inrobiti puterii lui. Spiritul lui Satana lucreaza in toti pacatosii, adica “in fiii neascultarii” (Efes.2:2). Propovaduirea Evangheliei in puterea Duhului Sfant va elibera barbati si femei de sub puterea lui Satana, pentru Imparatia lui Hristos (Col.1:13; 1Petru 2:9).
(3) “Sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate”. Iertarea vine prin credinta in Hristos, care este intemeiata pe moartea Sa sacrificiala pe cruce.
(4) “… si mostenirea impreuna cu cei sfintiti”. Cel care este iertat, eliberat de sub stapanirea pacatului si a lui Satana, fiind botezat cu Duhul Sfant, este pus deoparte pentru Dumnezeu, in partasie cu toti cei mantuiti prin credinta in Hristos.

26:19 N-AM VRUT SA MA IMPOTRIVESC. Converitrea lui Pavel la Hristos s-a petrecut in timpul calatoriei sale spre Damasc. Din acel moment, el L-a recunoscut pe Isus ca Domn si Mantuitor si si-a dedicat viata ascultarii de El (cf. Rom.1:5).

26:20 SA FACA FAPTE VREDNICE DE POCAINTA LOR. Pavel nu a predicat, asa cum fac unii, ca mantuirea cere “doar incredere in Hristos si in moartea Sa ispasitoare”. Apostolii Noului Testament declara ca nimeni nu se va mantui in Hristos daca nu se pocaieste si nu se intoarce la Dumnezeu, facand fapte vrednice de pocainta.

Published in: on July 25, 2012 at 7:10 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 25

25:8 NICI IMPOTRIVA LEGII. Pavel nu cunoaste nici o ofensa pe care el ar fi adus-o Iudeilor sau Legii. Pavel, intr-adevar, pazea Legea morala a Vechiului Testament (cf. 21:24). El stia ca exigentele Legii nu se schimba, dupa cum nici Dumnezeu nu Se schimba. Pentru el, Legea este sfanta, buna si spirituala (Rom.7:12,14), exprimand natura lui Dumnezeu si cerinta Lui pentru o viata neprihanita (cf. Matei 5:18-19). Insa Pavel nu pazea Legea ca pe un set de coduri sau norme prin care sa devina neprihanit. O viata neprihanita are nevoie de prezenta Duhului Sfant in inima si suflet. Numai dupa ce suntem nascuti din nou prin harul lui Hristos putem sa ascultam cu succes de Legea lui Dumnezeu ca expresie a dorintei noastre de a-I placea. Noi nu suntem niciodata fara Legea lui Dumnezeu, atunci cand suntem sub Legea lui Hristos (1Cor.9:21; Mat.5:17; Rom.3:21; 8:4).

Published in: on July 24, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 24

24:14 CRED TOT CE ESTE SCRIS. Credinta lui Pavel ca Sfintele Scripturi nu gresesc si sunt vrednice de incredere in toate privintele se afla in contrast puternic cu cea a multor invatatori religiosi ai acestor zile de pe urma, care pretind ca ei cred doar “unele lucruri” scrise in Lege si in Prooroci.
Cei care se afla in spiritul lui Hristos (Matei 5:18) si al apostolilor (2Tim.3:16) vor crede si vor apara tot ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu. Cei care nu au o asemenea inima si nu sunt in acest spirit nu vor fi de acord cu cuvintele marelui apostol.

24:14 CALEA. Mantuirea adusa de Hristos este numita “Calea” (9:2; 16:17; 19:9,23; 24:14,22). Cuvantul grec folosit aici (hodos) indica un drum, o poteca. Credinciosul Noului Testament a inteles mantuirea in Hristos nu doar ca pe o experienta ci si ca pe o cale pe care sa mearga in credinta si partasie cu Domnul Isus. Noi trebuie sa mergem pe aceasta cale pana la sfarsit, pentru a ajunge la mantuirea finala a lumii care va venii.

24:15 INVIERE A CELOR DREPTI SI A CELOR NEDREPTI. Biblia invata ca va fi o inviere a mortilor, atat a celor nedrepti cat si a celor drepti. Cei drepti vor invia pentru a trai vesnic in trupurile lor mantuite, cu Domnul (1Tes.4:13-18), in timp ce cei nedrepti vor invia pentru a fi judecati de Dumnezeu (pentru cele doua invieri vezi Dan 12:2; Ioan 5:28-29; Apoc.20:12-15). Faptul ca amandoua invierile sunt amintite in acelasi verset nu inseamna neaparat ca ambele vor avea loc simultan (vezi Ioan 5:29).

24:16 UN CUGET CURAT. O constiinta fara prihana este, potrivit Scripturii, una dintre armele esentiale pentru o viata spirituala si o slujire pline de succes (2Cor.1:12; 1Tim.1:19). (1) Un cuget curat implica o libertate interioara a spiritului, care apare atunci cand stim ca Dumnezeu nu este ofensat de gandurile si faptele noastre (23:1; Ps.32:1; 1Tim.1:5; 1Petru 3:16; 2Ioan 3:21-22).
(2) Cand o constiinta curata este intinata, atunci credinta, viata de rugaciune, partasia cu Dumnezeu si viata de fapte bune sunt toate pagubite in mod grav (Tit 1:15-16); daca este pusa deoparte constiinta curata, atunci credinta va naufragia (1Tim.1:19).

24:25 NEPRIHANIRE … INFRANARE … JUDECATA VIITOARE. In timp ce Pavel vorbea inaintea lui Felix despre neprihanire, infranare si judecata viitoare, Felix s-a ingrozit. Aceasta corespunde cuvintelor lui Isus potrivit carora atunci cand Duhul Sfant va veni, “El va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata” (Ioan 26:8). Mantuirea tuturor oamenilor depinde de proclamarea, plina de credinciosie, a acestor adevaruri solemne prin care Duhul Sfant dovedeste pacatosului vinovatia sa (Ioan 16:8).

Published in: on July 23, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

Faptele Apostolilor 23:12-35

23:23-25 ESCORTA MILITARA. Forta numerica a acestei escorte militare nu avea darul de a-i aduce un omagiu acestui sol credincios al lui Hristos, ci mai degraba a reliefat hotararea comandantului garnizoanei de a-si pastra reputatia intacta in fata superiorilor sai romani, caci daca iudeii ar fi reusit sa-l omoare pe Pavel, care era cetatean roman, atunci el, ofiterul responsabil, ar fi trebuit sa dea socoteala de neatentia sa.

23:29-30. Comandantul a explicat ca, in urma anchetei intreprinse de el, Pavel a fost gasit nevinovat de orice delic vrednic de pedeapsa cu moartea sau lanturi. Mai degraba, toata agitatia se iscase in jurul unor chestiuni legate de legea iudaica. Avand in vedere complotul pus la cale impotriva lui Pavel, el a considerat ca este mai nimerit sa-l trimita pe acesta la Cezareea, pentru ca cei care il invinuiesc sa se prezinte acolo si intreaga cauza sa poata fi audiata de Felix.

23:31-35. Calatoria spre Cezareea s-a intrerupt temporar la Antipatris, cetate situata la circa 63 de kilometri de Cezareea. Nemaiexistand aproape deloc pericolul unei ambuscade din partea iudeilor, soldatii au revenit la Ierusalim, lasandu-l pe Pavel in grija calaretilor, ce urmau sa-l duca la Cezareea. Odata sositi in acest oras, l-au predat pe Pavel lui Felix, inmanandu-i acestuia scrisoarea din partea lui Lysias. Dupa efectuarea cu succes a cercetarilor preliminare pentru verificarea cetateniei romane a apostolului, Felix a promis ca va audia cazul de indata ce se vor prezenta in fata lui parasii sai din Ierusalim. Intre timp, s-a ordonat ca Pavel sa fie pazit in palatul lui Irod sau Pretorium.
Guvernatorul roman Felix a cunoscut o ascensiune meteorica, de la pozitia de sclav la aceea a unei functii ravnite in cadrul Imperiului Roman. In viata sa personala insa, omul era dedat la cumplite imoralitati, caci la data numirii sale in functia de guvernator al provinciei Iudeea, era sotul a trei doamne regale. In postul sau, s-a indragostit de Drusilla, care era casatorita cu Azisus, regele Emesei. Conform scrierilor istoricului evreu Josephus, casatoria a fost pusa la cale prin intermediul vrajitorului Simon din Cipru.
Asadar avem aici un despot crud – lucru demonstrat de faptul ca a pus la cale asasinarea unei mare preot cu numele de Ionatan, care criticase greselile administratiei sale.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugaciunea Domnului Isus pentru sfintirea urmasilor Sai” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74835/42-rugaciunea-domnului-isus-pentru-sfintirea-urmasilor-sai

Published in: on July 22, 2012 at 7:12 am  Leave a Comment