Faptele Apostolilor 8:1-25

8:1 O MARE PRIGONIRE. Se pare ca Saul a fost conducatorul primei persecutii impotriva Bisericii (v.1-3; 9:1); aceasta prigoana a fost intensa si severa. Barbati si femei erau aruncati in temnita (v.3) si batuti (22:19), iar multi erau omorati (22:20; 26:10-11). Totusi, Dumnezeu S-a folosit de aceasta persecutie pentru a incepe marea lucrare misionara a Bisericii (v.4).

8:5-24 FILIP S-A COBORAT IN CETATEA SAMARIEI. Retineti ordinea evenimentelor in aceasta relatare despre turnarea Duhului Sfant peste credinciosii Samariteni.
(1) Filip a propovaduit Evanghelia Imparatiei si Dumnezeu a confirmat Cuvantul prin semne si minuni (v.5-7).
(2) Multi Samariteni au primit Cuvantul lui Dumnezeu (v.14), au crezut in Domnul Isus (v.12), au fost vindecati si eliberati de duhurile necurate (v.7) si au fost botezati in apa (v.12-13). Asadar, ei au avut experienta mantuirii, a lucrarii regeneratoare a Duhului Sfant si a puterii Imparatiei lui Dumnezeu (v.12).
(3) Totusi, Duhul Sfant “nu Se pogorase” peste nici unul din ei, dupa convertirea lor la Hristos si dupa botezul in apa (v.16).
(4) La cateva zile dupa convertirea Samaritenilor, Petru si Ioan au venit in Samaria si s-au rugat ca Duhul Sfant sa Se pogoare peste noii credinciosi (v.14-15). A existat un anumit interval intre convertirea lor la Hristos si primirea de catre ei a botezului cu Duhul Sfant (v.16-17; 2:4). Cu alte cuvinte, primirea Duhului Sfant de catre Samariteni a urmat modelul experientei ucenicilor la Cincizecime.

8:6 SEMNELE PE CARE LE FACEA. Fagaduinta lui Hristos de a folosi semnele si minunile pentru a intari propovaduirea Cuvantului nu s-a limitat doar la apostoli (Marcu 16:15-16). El fagaduieste ca cei convertiti in urma propovaduirii lor (“cei care cred” cuvantul lor) vor savarsi minuni in Numele Domnului Isus, precum scoaterea demonilor (Marcu 16:17) si vindecarea bolnavilor (Marcu 16:18). Chiar aceste lucruri le-a savarsit Filip.

8:12 AU CREZUT … NUMELE LUI ISUS HRISTOS. Samaritenii indeplineau conditiile pentru mantuire si erau crestini inainte ca Duhul sa Se pogoare asupra lor. (1) Ei “au crezut si au fost botezati”. Doua lucruri arata clar ca intr-adevar credinta Samaritenilor era o credinta adevarata mantuitoare. (a) Atat Filip (v.12) cat si apostolii (v.14) au considerat credinta lor valida. (b) Samaritenii s-au predat in mod public lui Hristos prin botezul in apa. Scriptura afirma ca “cine va crede si se va boteza va fi mantuit” (Marcu 16:16). Deci, ei erau nascuti din nou si in ei locuia Duhul Sfant (Rom.8:9).
(2) Primirea Duhului Sfant, de catre ei, cateva zile mai tarziu (v.17), nu a fost pentru mantuire ci, ca si in cazul apostolilor la Cincizecime, pentru a fi inzestrati cu putere in vederea slujirii si a marturisirii (1:8; 2:4). Luca foloseste expresia “a primi Duhul” in primul rand pentru a sugera dobandirea de putere (1:8; 2:38; 8:17; 10:47; 19:2) si nu in sensul de nastere din nou sau regenerare.
(3) Unii au afirmat ca credinta Samaritenilor nu era una mantuitoare si capabila sa produca nasterea din nou. Insa este absurd sa se creada ca Filip, un om plin de credinta, intelepciune si Duhul Sfant (6:3-5), ar fi botezat, vindecat si scos duhurile rele din oameni a caror credinta el ar fi considerat-o falsa sau nemantuitoare.

8:16 NU SE POGORASE … PESTE NICI UNUL DIN EI. Duhul nu Se pogorase inca peste nici unul din ei in felul in care Se pogorase peste cei credinciosi in ziua Cincizecimii (2:4). El nu Se pogorase peste ei dupa cum fagaduise Tatal (1:4) si dupa cum prezisese Hristos cand a spus: “Veti fi botezati cu Duhul Sfant” (1:5). In mod evident, ei nu dovedisera asteptatele manifestari spirituale, in special rostirile insuflate in mod divin (v.5-24; v.18).

8:17 AU PRIMIT DUHUL SFANT. Prin punerea mainilor apostolilor, Samaritenii au primit Duhul Sfant in acelasi sens ca botezul cu Duhul Sfant care a avut loc la Cincizecime (1:8; 2:4).
Experienta cu doua stadii a Samaritenilor – adica, intai credinta, apoi umplerea cu Duhul – arata ca experienta cu doua stadii a credinciosilor de la Cincizecime nu a fost anormala. Atat experienta lui Pavel din 9:5-17 cat si a ucenicilor din Efes din 19:1-6 au fost identice cu a Samaritenilor. Ei L-au primit pe Hristos ca Domn si apoi au fost umpluti cu Duhul. N-a fost insa nevoie de un interval de timp indelungat, intre credinta mantuitoare si botezul cu Duhul Sfant, asa cum s-a demostrat cu Neamurile, la Cezarea (cap.10).

8:18 CAND A VAZUT SIMON. Pogorarea Duhului Sfant peste Samariteni a fost insotita de manifestari externe observabile, evidente chiar si pentru Simon vrajitorul. Se poate conchide ca manifestarile observabile au fost precum cele care au avut loc dupa pogorarea Lui peste primii ucenici la Cincizecime, adica vorbirea in limbi (vezi 2:4; 10:45-46; 11:15; 19:6). Aceasta a dat Samaritenilor si apostolilor un semn verificabil ca Duhul Sfant S-a pogorat peste noii credinciosi.

8:21 INIMA TA NU ESTE CURATA. Botezul cu Duhul Sfant are loc, in cartea Faptelor Apostolilor, doar in contextul predarii ucenicilor fata de Domnul Isus Hristos. (1) Simon, care a cautat puterea si darul Duhului Sfant ca si autoritatea de a imparti darul (v.19), a fost respins de Dumnezeu fiindca el era inca rau, “in lanturile faradelegii” (v.22-23) si nu era in inima lui neprihanit fata de Dumnezeu. Darul Duhului Sfant va fi dat doar celui care “se teme de El si lucreaza neprihanire” (10:35; 10:44-48; 5:32).
(2) Inainte si dupa ziua Cincizecimii, ucenicii lui Hristos s-au consacrat Domnului inviat (1:2-14; 2:32) si s-au angajat intr-o rugaciune continua (1:14; 6:4). Ei au trait vieti de separare de pacat si lume (2:38-40) si au ascultat de invatatura apostolilor (2:42; 6:4). Repetarea turnarii Duhului s-a petrecut doar in cazul credinciosilor care isi parasisera pacatele si caile rele, traind vieti de ascultare fata de Domnul Isus Hristos (2:42; 3:1,19,22-26; 4:8,19-35; 5:29-32; 6:4; 8:14-21; 9:1-19; 10:34-47; 19:1-6; 24:16). A umbla prin Duhul si a fi calauzit de El sunt totdeauna conditiile pentru a fi umplut de Duhul Sfant (Gal.5:16-25; Efes.5:18).
(3) Orice experienta supranaturala, considerata a fi botezul cu Duhul, pe care o are cineva care continua sa traiasca dupa pornirile pacatoase ale trupului nu este de la Hristos (Ioan 4:1-6). Este vorba, in acest caz, de un fals botez cu Duhul, un asemenea botez putand fi insotit de daruri si puteri demonice (Mat.7:21-23; 2Tes.2:7-10).

Published in: on June 26, 2012 at 7:24 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/06/26/faptele-apostolilor-81-25/trackback/

%d bloggers like this: