Faptele Apostolilor 5:1-16

5:3 MINTI PE DUHUL SFANT. Pentru a dobandi slava si apreciere, Anania si Safira au mintit biserica, in privinta darului lor. Dumnezeu a considerat aceasta minciuna impotriva Duhului Sfant ca un mare pacat. Moartea lui Anania si a Safirei arata atitudinea lui Dumnezeu fata de orice inima necinstita care se afla printre cei care sustin ca sunt credinciosi nascuti din nou si umpluti de Duhul Sfant. Retineti ca a minti pe Duhul Sfant este acelasi lucru cu a minti pe Dumnezeu (v.3-4; Apoc.22:15).

5:3 DOCTRINA DESPRE DUHUL SFANT. Este important ca oamenii credinciosi sa recunoasca importanta Duhului Sfant in planul de rascumparare al lui Dumnezeu. Multi crestini nu au idee ce diferenta ar fi fost daca nu era Duhul Sfant in lume. Fara Duhul Sfant nu ar fi existat nici creatie, nici univers, nici neamul omenesc (Gen.1:2; Iov 33:4). Fara Duhul Sfant nu ar fi existat nici Biblia (2Petru 1:21), nici Noul Testament (Ioan 14:26; 15:26-27; 1Cor.2:10-14), nici puterea de vestire a Evangheliei (Fapte.1:8). Fara Duhul Sfant nu ar fi existat nici credinta, nici nastere din nou, nici sfintenie si nici crestini in lume. Acest articol examineaza unele invataturi de baza despre Duhul Sfant.
PERSOANA DUHULUI SFANT. Peste tot in Scriptura Duhul Sfant ne este descoperit ca o Persoana cu o individualitate proprie (2Cor.3:17-18; Evrei 9:14; 1Petru 1:2). El este o Persoana divina asemanatoare Tatalui si Fiului (Fapte.5:3-4). Astfel, noi nu trebuie sa gandim niciodata la Duhul Sfant numai ca la o influenta sau o putere. El are caracteristici personale, pentru ca El gandeste (Rom.8:27), simte (Rom.15:30), are vointa (1Cor.12:11) si are capacitatea de a iubi si de a se bucura de partasie. El a fost trimis de Tatal sa-i aduca pe credinciosi in prezenta si partasia intima cu Domnul Isus (Ioan 14:16-18,26). In lumina acestor adevaruri noi trebuie sa-L privim ca pe o Persoana, ca pe Dumnezeul cel viu si infinit, prezent in inimile noastre, care merita partasia, iubirea si predarea noastra (Marcu 1:11).
LUCRAREA DUHULUI SFANT. (1) Revelarea Duhului Sfant in Vechiul Testament. (a) Duhul a fost prezent la creatie. El este co-creator al universului (Gen.1:2; Ps.104:30), al omenirii (Iov 33:4) si al lumii animale (Ps.104:25,30), (b) El este reprezentantul divin in transmiterea catre popor a mesajului lui Dumnezeu.
Oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au vorbit asa cum erau indemnati sau calauziti de Duhul Sfant (2Sam.23:2; Is.59:21; 2Petru 1:21).
(c) El are un rol principal in serviciul divin. Lucrarea Sa in Israel a constat in ungerea sau inzestrarea anumitor persoane pentru anumite functii sau pentru indeplinirea anumitor sarcini (Gen.41:38; Exod.35:31-34; Num.11:17; 27:18; Jud.6:34; 2Regi 2:15). (d) El lucreaza reinnoirea interioara, invatand pe poporul lui Dumnezeu calea credinciosiei (Neemia 9:20; Ps.143:10) si chemandu-l la pocainta, ascultare, neprihanire si partasie cu Dumnezeu (Ps.51:10-12; Is.11:2; 44:3; Ezec.11:19; 37:14; Ioel 2:28-29).
(2) Revelarea Duhului Sfant in Noul Testament. (a) Duhul Sfant este agentul mantuirii, dovedindu-ne vinovati de pacat (Ioan 16:7-8), descoperindu-ne adevarul despre Domnul Isus (Ioan 14:16,26), daruindu-ne nasterea din nou (Ioan 3:3-6) si incorporandu-ne in trupul lui Hristos (1Cor.12:13). La convertire noi, in calitate de credinciosi, primim Duhul Sfant (Ioan 3:3-6; 20:22) si devenim partasi ai naturii lui Dumnezeu (2Petru 1:4).
(b) Duhul Sfant savarseste sfintirea. La convertire, credinciosii sunt imbracati de Duhul Sfant si se afla sub influenta Sa sfintitoare (Rom.8:9; 1Cor.6:19). Sa luam seama la lucrurile pe care Duhul Sfant le face ca Acela care locuieste in noi. El ne sfinteste, adica ne curateste, calauzeste si ne indeamna la o viata sfanta, eliberandu-ne din sclavia pacatului (Rom.8:2-4; Gal.5:16-17; 2Tes.2:13). El ne spune ca suntem copii ai lui Dumnezeu (Rom.8:16), ne ajuta in inchinare catre Dumnezeu (Fapte.10:46; Rom.8:26-27), in viata de rugaciune si mijloceste pentru noi atunci cand strigam la Dumnezeu (Rom.8:26-27). El realizeaza frumusetile caracterului specific crestinului care glorifica pe Hristos (Gal.5:22-23; 1Petru 1:2). El este invatatorul nostru divin, calauzindu-ne in tot adevarul (Ioan 16:13; 14:26; 1Cor.2:9-16), facandu-L cunoscut noua pe Domnul Isus si indrumandu-ne intr-o stransa partasie si uniune cu Domnul Isus (Ioan 14:16-18; 16:14). El toarna neincetat in noi dragostea lui Dumnezeu fata de noi (Rom.5:5) si ne da bucurie, mangaiere si ajutor (Ioan 14:16; 1Tes.1:6).
(c) Duhul Sfant imputerniceste pe credinciosi pentru slujire si marturie. Aceasta lucrarea a Duhului Sfant este in legatura cu botezul cu Duhul Sfant sau cu umplerea cu Duhul. Cand suntem botezati cu Duhul, primim putere sa marturisim pe Hristos si sa lucram efectiv in Biserica si in fata lumii (Fapte.1:8). Noi primim aceeasi ungere divina care a coborat asupra lui Hristos (Ioan 1:32-33) si asupra apostolilor (Fapte.2:4), autorizandu-ne sa vestim Cuvantul lui Dumnezeu (Fapte.1:8; 4:31) si sa facem minuni (Fapte.2:43; 3:2-8; 5:15; 6:8; 10:38). Scopul lui Dumnezeu este ca toti crestinii sa experimenteze botezul cu Duhul Sfant in toata aceasta vreme (2:39). In cadrul slujirii, Duhul Sfant acorda daruri spirituale membrilor individuali ai Bisericii pentru a educa sau intari Biserica (1Cor.12-14). Aceste daruri sunt manifestare a Duhului prin persoane prin care prezenta, iubirea, adevarul si standardele neprihanite ale lui Hristos sunt facute reale, partasiei credinciosilor pentru binele comun (1Cor.12:7-11).
(d) Duhul Sfant este cel ce incorporeaza credinciosii intr-un singur trup, al lui Hristos (1Cor.12:13), locuieste in Biserica (1Cor.3:16), zideste Biserica (Efes.2:22), inspira inchinarea ei (Fil.3:3), indruma misiunea ei (Fapte.13:2,4), numeste lucratorii ei (Fapte.20:28), da daruri Bisericii (1Cor.12:1-11), unge slujitorii ei (Fapte.2:4; 1Cor.2:4), pazeste Evanghelia de greseala (2Tim.1:14) si promoveaza neprihanirea ei (Ioan 16:8; 1Cor.3:16; 6:18-20).
(3) Diferitele activitati ale Duhului sunt complementare si nu contradictorii. In acelasi timp, aceste fatete ale lucrarii Duhului Sfant sunt unite si nu pot fi complet separate. Noi nu putem experimenta (a) plinatatea noii vieti in Hristos, (b) neprihanirea ca mod de viata, (c) puterea de a marturisi pe Domnul nostru, sau (d) partasia in trupul Sau fara sa devenim implicati in toate patru. De exemplu, botezul cu Duhul Sfant nu poate fi confirmat independent de lucrarea Duhului, de realizare in noi a neprihanirii si de calauzire a noastra in cunoasterea adevarului biblic si a incredintarii noastre acestuia.

5:4 CUM S-A PUTUT NASTE UN ASTFEL DE GAND IN INIMA TA? Radacina pacatului lui Anania si al Safirei a fost dragostea lor de bani si lauda din partea celorlalti. Aceasta i-a situat impotriva Duhului Sfant (v.9). O data luat in stapanire de catre iubirea de bani si de lauda oamenilor, sufletul omului devine accesibil oricaror rele satanice (1Tim.6:10). Un om nu poate sa iubeasca banii si in acelasi timp sa iubeasca si sa slujeasca si lui Dumnezeu (Mat.6:24; Ioan 5:41-44).

5:5 ANANIA SI-A DAT SUFLETUL. Dumnezeu a doborat cu asprime pe Anania si Safira (v.5,10), pentru a-Si arata ura fata de orice inselatorie, minciuna si necinste din Imparatia lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai dezgustatoare pacate din Biserica este acela de a minti pe poporul lui Dumnezeu privitor la legatura ta cu Hristos, la lucrarea ta pentru El si la masura slujirii tale. A te angaja in acest tip de fatarnicie inseamna a te folosi de sangele varsat al lui Hristos pentru a-ti inalta si glorifica propriul eu, inaintea celorlalti. Acest pacat desconsidera in mod grav chiar scopul pentru care a suferit si murit Hristos (Efes.1:4; Evr.13:12), indicand absenta fricii de Dumnezeu (v.5,11) si a respectului si cinstirii fata de Duhul Sfant (v.3) si merita judecata dreapta a lui Dumnezeu.

5:11 O MARE FRICA A CUPRINS TOATA ADUNAREA. Judecata lui Dumnezeu pentru pacatul lui Anania si al Safirei a pricinuit o crestere a smereniei, a respectului si a fricii fata de un Dumnezeu sfant. Fara teama de Dumnezeul cel Sfant si de mania Lui impotriva pacatului, credinciosii s-ar reintoarce curand la caile nelegiuite ale lumii, ar inceta sa mai aiba experienta turnarii Duhului si a prezentei minunate a lui Dumnezeu si ar fi despartiti de harul Imparatiei lui Dumnezeu. Frica de Domnul este un element esential in credinta Noului Testament si in crestinismul biblic de astazi.

5:16 SI TOTI SE VINDECAU. Apostolii faceau ceea ce facuse si Domnul lor: vindecau pe cei chinuiti de duhuri necurate (Marcu 1:34). Acesta era un semn suprem ca Imparatia lui Dumnezeu venise printre oameni cu putere mare. Nu este niciodata rau sa ne rugam ca prin Duhul Sfant sa putem face bine si vindeca pe cei chinuiti de boala si Satana (4:30).

Published in: on June 20, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/06/20/faptele-apostolilor-51-16/trackback/

%d bloggers like this: