Faptele Apostolilor 1

Autorul: Luca
Tema: Raspandirea Evangheliei prin puterea Duhului Sfant
Data: c.63 d.Hr.

Fondul
Cartea Faptele Apostolilor, la fel ca si Evanghelia dupa Luca, se adreseaza unui om cu numele Teofil (1:1). Desi autorul nu este identificat cu numele in vreuna din cele doua carti, marturia unanima a crestinilor din epoca primara si evidenta interna a celor doua carti ne arata ca autor comun pe Luca “doctorul prea iubit” (Col.4:14).
Duhul Sfant a indemnat pe Luca sa scrie lui Teofil pentru a acoperi in Biserica Neamurilor lipsa unei relatari referitoare la inceputurile crestinismului – (1) “cea dintai carte” fiind Evanghelia lui despre viata Domnului Isus si (2) cea de a doua fiind relatarea lui, in Faptele Apostolilor, despre revarsarea Duhului Sfant la Ierusalim si dezvoltarea ce a urmat in Biserica primara. Este evident ca Luca a fost un scriitor talentat, un istoric corect si un teolog inspirat.
In mod selectiv cartea Faptele Apostolilor se extinde pe perioada primilor treizeci de ani ai istoriei Bisericii. Ca istoric al Bisericii, Luca urmareste raspandirea Evangheliei de la Ierusalim pana la Roma, mentionand in Faptele Apostolilor nu mai putin de 32 de tari (provincii), 54 de cetati, 9 insule din Marea Mediterana, 95 de persoane diferite, pe nume, si o multime de persoane oficiale si administratori cu titlurile lor exacte. Arheologia continua sa confirme exactitatea uimitoare a lui Luca, in toate detaliile date de el. Ca teolog, Luca descrie cu ascutime de minte semnificatia diferitelor experiente si intamplari din primii ani ai Bisericii.
In prima ei faza, Scriptura Noului Testament cuprindea doua colectii: (1) cele patru Evanghelii si (2) Epistolele lui Pavel. Cartea Faptele Apostolilor a jucat un rol indispensabil, ca veriga de legatura intre cele doua colectii si face parte, pe drept, din formatia canonica de astazi. Capitolele 13-28 prezinta fondul istoric necesar pentru a intelege mai bine activitatea si scrisorile lui Pavel. Pasajele cu “noi” ale lui Luca din Faptele Apostolilor (16:1-17; 20:5-21:18; 27:1-28:16) dau la iveala participarea lui personala la calatoriile lui Pavel.

Scopul
Luca are cel putin doua scopuri atunci cand istoriseste inceputurile Bisericii: (1) El arata ca Evanghelia s-a deplasat, in mod triumfator, dintre granitele stramte ale Iudaismului spre lumea Neamurilor, in ciuda impotrivirii si persecutiei. (2) El da la iveala rolul Duhului Sfant in viata Bisericii si in misiune, punand accentul pe botezul cu Duhul Sfant, ca o umplere cu putere a Bisericii, de catre Dumnezeu, pentru vestirea Evangheliei si continuarea lucrarii Domnului Isus. Luca mentioneaza de trei ori in mod explicit ca botezul cu Duhul Sfant era insotit de vorbirea in limbi (2:4 s.u.; 10:45-46; 19:1-7). Contextul acestor pasaje arata ca aceasta era o regula de la primii crestini si este modelul pe care Dumnezeu l-a lasat sa ramana in Biserica.

Privire generala
In timp ce Evanghelia dupa Luca consemneaza “tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete” (Fapte.1:1), cartea Faptele Apostolilor descire ce a continuat sa faca Domnul Isus dupa inaltarea Lui, prin puterea Duhului Sfant ce lucra in sau prin ucenicii Lui si in Biserica primara. Cand Domnul Isus S-a inaltat la cer (1:9-11), ultimele Lui invataturi date ucenicilor au fost sa astepte in Ierusalim pana vor fi botezati cu Duhul Sfant (1:4-5). Versetul cheie din Faptele Apostolilor (1:8) contine un rezumat teologic si geografic al cartii; Domnul Isus promite ucenicilor ca vor primi o putere cand va veni Duhul Sfant peste ei, putere pentru a fi martorii Lui (1) “in Ierusalim” (cap.1-7), (2) “in toata Iudea si in Samaria” (cap.8-12) si (3) “pana la marginile pamantului” (cap 13-28).
Faptele Apostolilor contin un amestec de actiune divina si umana. Intreaga Biserica, nu numai apostolii, “mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul” (8:4). Diaconi ca Stefan si Filip (6:1-6) au fost umpluti cu puterea Duhului Sfant si cu crednta, facand “minuni si semne mari” (6:8) si chiar zguduind cetati intregi cu Evanghelia (8:5-13). Oamenii evlaviosi se rugau cu inflacarare, vedeau ingeri, aveau vedenii, marturiseau despre semne mari si minuni, scoteau afara draci, vindecau bolnavi si propovaduiau Evanghelia cu mare indrazneala si putere. In ciuda problemelor din sanul Bisericii, ca incordarea dintre Evrei si Neamuri (cap.15) si in ciuda persecutiei din afara Bisericii, datorata cercurilor religioase si civile, Numele Domnului Isus era preamarit prin cuvant si fapta dintr-o cetate intr-alta.

Trasaturi specifice
Faptele Apostolilor se caracterizeaza prin noua trasaturi majore sau sublinieri: (1) Biserica: Faptele Apostolilor scot in evidenta sursa de putere a Bisericii si adevarata natura a misiunii ei impreuna cu principiile care ar trebui sa conduca Biserica in orice generatie. (2) Duhul Sfant: a treia persoana din Sfanta Treime, este mentionat in mod distinct, de cincizeci de ori; botezul cu Duhul Sfant si lucrarea Lui dau putere (1:8), indrazneala (4:31), frica sfanta de Dumnezeu (5:3,5,11), intelepciune (6:3,10), calauzire (16:6-10) si daruri duhovnicesti (19:6). (3) Mesajele Bisericii primare: Luca reda cu iscusinta cuvantarile lui Petru, Stefan, Pavel, Iacov si altii, asigurand o intelegere mai adanca a Bisericii primare, care nu se gaseste in alta parte in Noul Testament. (4) Rugaciunea: primii crestini se consacrau rugaciunii regulate si inflacarate care, cateodata, dura toata noaptea, aducand rezultate mari. (5) Semne, minuni si vindecari: aceste lucrari insoteau vestirea Evangheliei in puterea Duhului Sfant. (6) Persecutia: vestirea Evangheliei cu putere starneste cu regularitate opozitia religioasa si/sau laica. (7) Succesiunea Evrei/Neamuri: pe tot parcursul Faptelor Apostolilor Evanghelia a mers mai intai la Evrei, apoi la Neamuri. (8) Femeile: se face o mentiune speciala cu privire la femeile implicate in inaintarea lucrarii in Biserica. (9) Triumful: nici un fel de bariere (nationale, religioase, culturale sau rasiale) si nici o opozitie sau persecutie n-au putut sa zadarniceasca inaintarea Evangheliei.

Principiul hermeneutic
Credinciosii trebuie sa doreasca, sa caute si sa astepte, astazi, ca norma pentru Biserica, toate elementele din experienta si lucrarea Bisericii Noului Testament (exceptand redactarea Scripturilor Noului Testament); acestea se pot dobandi cand Biserica inainteaza prin puterea deplina a Duhului Sfant. Nu exista nici un indiciu in Faptele Apostolilor sau Noul Testament ca semnele, lucrarile pline de putere, minunile, darurile duhovnicesti sau nivelul apostolic al vietii si lucrarii din Biserica, in general, trebuiau sa inceteze deodata sau pentru totdeauna la sfarsitul perioadei apostolice. Mai degraba, Faptele Apostolilor consemneaza ce trebuie sa fie si sa faca Biserica in orice generatie, pe masura ce continua lucrarea Domnului Isus in puterea de la Rusalii a Duhului Sfant.

1:1 CEA DINTAI CARTE. In cea dintai carte a lui Luca, Evanghelia lui Luca, (si in celelalte Evanghelii), se afla istorisirea a tot ce a inceput Domnul Isus sa faca si sa invete, cu puterea Duhului Sfant (Luca 4:1,18). In cartea Faptele Apostolilor se continua relatarea, aratandu-se cum ucenicii Domnului Isus, cu aceeasi putere a Duhului Sfant, au propovaduit aceeasi Evanghelie, au savarsit aceleasi fel de minuni si au trait acelasi fel de viata. In centrul cartii Se afla Duhul Sfant care reproduce viata si slujirea Domnului Isus, prin Biserica. Aceasta carte ar fi putut sa se numeasca, la fel de bine, “Faptele Duhului Sfant”. Observati urmatoarele:
(1) Toata Scriptura, inclusiv relatarile istorice din Faptele Apostolilor, are insemnatate didactica si teologica. Acest lucru este confirmat de: (a) afirmatia biblica conform careia “toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire” (2Tim.3:16); si (b) afirmatia lui Pavel ca relatarile istorice ale Vechiului Testament au scopul de a invata si a instrui (1Cor.10:11). El arata ca aceste istorisiri sunt pentru cel credincios pilde cu semnificatie practica si teologica (Rom.15:4). Ce este adevarat pentru relatarea istorica din Noul Testament este adevarat si pentru cartea Faptele Apostolilor.
(2) Scriind istoria Bisericii primare, Luca ofera:
(a) un model definitiv al lucrarii Duhului Sfant, care trebuie urmat pe parcursul intregii existente a Bisericii; (b) datele necesare dezvoltarii unei doctrine a Duhului Sfant, si (c) descoperirea modului in care lucrarea Duhului Sfant trebuie sa se lege de vietile credinciosilor in Hristos. Retineti, in special, doua elemente din aceasta carte, care sunt normative din punct de vedere teologic si practic: (i) botezul sau umplerea cu Duhul Sfant, ca fagaduinta facuta de Dumnezeu tuturor credinciosilor (2:39; 2:4; 4:8,31; 8:15-17; 9:17; 10:44-46; 13:9,52; 15:8; 19:1-6); (ii) numeroasele lucrari ale Duhului Sfant prin care s-au dat Bisericii modelele de neprihanire, marturisire si putere pe care Dumnezeu le doreste pentru credinciosii Sai in zilele de pe urma (adica, vremea Bisericii).

1:4 FAGADUINTA TATALUI. Darul fagaduit de Tatal (Ioel 2:28-29; Matei 3:11) este botezul cu Duhul Sfant. Implinirea acestei fagaduinte insa, este descrisa ca a fi “umplut de Duh Sfant” (2:4). Asadar, “botezat cu Duhul Sfant” si “umplut de Duh Sfant” sunt expresii folosite cu acelasi sens in Faptele Apostolilor. Botezul cu Duhul Sfant nu trebuie sa fie confundat cu lucrarea Duhului Sfant la nasterea din nou. Acestea sunt doua lucrari diferite ale Duhului Sfant, adesea separate de o perioada de timp.

1:5 CU DUHUL SFANT. Prepozitia “cu” este traducerea cuvantului grec “en”, tradus adesea prin “in”. Multi prefera traducerea “veti fi botezati in Duhul Sfant”. La fel “botezul cu apa” poate fi tradus prin “botezati in apa”. Domnul Isus Insusi este Cel care boteaza pe credinciosii Sai cu Duhul Sfant.

1:5 BOTEZUL CU DUHUL SFANT. Una din doctrinele principale ale Scripturii este botezul cu Duhul Sfant (Fapte.1:4). Cu privire la botezul cu Duhul Sfant, Cuvantul lui Dumnezeu ne invata urmatoarele:
(1) Botezul cu Duhul Sfant este menit tuturor celor care marturisesc credinta in Hristos, au fost nascuti din nou si doresc prezenta Duhului Sfant in viata lor.
(2) Unul din scopurile principale ale lui Hristos in lucrarea Sa pe pamant a fost sa boteze poporul Sau cu Duhul Sfant (Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33). El a invatat pe apostolii Sai sa nu inceapa marturisirea pana cand nu vor fi botezati cu Duhul si imbracati cu putere de sus (Luca 24:49; Fapte.1:4-5,8). Isus Hristos Insusi nu S-a angajat in lucrare pana ce El nu a fost “uns cu Duhul Sfant si cu putere” (Fapte.10:38; Luca 4:1,18).
(3) Botezul cu Duhul Sfant este o actiune a Duhului Sfant distincta si independenta de lucrarea de regenerare (nastere din nou). Exact cum lucrarea de sfintire a Duhului este o actiune distincta, desavarsind regenerarea efectuata de Duhul, tot asa botezul cu Duhul completeaza lucrarea de regenerare si sfintire a Duhului. In ziua invierii lui Hristos, El a suflat asupra apostolilor Sai si a spus, “Luati Duh Sfant” (Ioan 20:22), aratand ca regenerarea si noua viata le-au fost date. Apoi, mai tarziu, El le-a spus ca ei trebuie, de asemenea, sa fie “imbracati cu puetere” de Duhul Sfant (Luca 24:49; Fapte.1:5,8). Pentru apostoli aceasta a fost in mod clar o experienta ulterioara nasterii din nou (Fapte.11:17). Oricine poate fi regenerat de Duhul Sfant, ceea ce inca nu inseamna si botezul cu Duhul Sfant (Fapte.19:6).
(4) A fi botezat cu Duhul inseamna sa fii umplut cu Duhul Sfant (compara Fapte.1:5; 2:4). Insa, acest botez a avut loc numai la si dupa Cincizecime. Cu privire la cei umpluti cu Duhul Sfant inainte de Cincizecime (Luca 1:15,67), Luca nu foloseste expresia “botezat cu Duhul Sfant”. Aceasta va avea loc numai dupa inaltarea lui Hristos (Luca 24:49-51; Ioan 16:7-14; Fapte.1:4).
(5) Cartea Faptele Apostolilor prezinta vorbirea in limbi ca un semn initial care insoteste botezul cu Duhul Sfant (Fapte.2:4; 10:45-46; 19:6).
(6) Botezul cu Duhul Sfant va aduce indrazneala si puterea Duhului Sfant in viata credinciosului, cu scopul de a savarsi lucrari puternice in Numele lui Hristos si de a face eficienta marturisirea si propovaduirea credinciosului (Fapte.1:8; 2:14-41; 4:31; 6:8; Rom.15:18-19; 1Cor.2:4). Aceasta putere nu este vreo forta impresionanta, ci o manifestare a Duhului Sfant prin care prezenta, gloria si lucrarile Domnului Isus insotesc poporul Sau (Ioan 14:16-18; 16:14; 1Cor.12:7).
(7) Celelalte urmari ale botezului autentic cu Duhul Sfant sunt: (a) rostirile de lauda a lui Dumnezeu (Fapte.2:4,17; 10:46; 1Cor.14:2); (b) sensibilitate sporita fata de pacat care mahneste pe Duhul Sfant; o mai mare cautare a neprihanirii care se conformeaza lui Hristos si o mai profunda constientizare asupra judecatii lui Dumnezeu impotriva lipsei de evlavie (Ioan 16:8; Fapte.1:8); (c) o viata care glorifica pe Domnul Isus Hristos (Ioan 16:13-14; Fapte.4:33); (d) noi viziuni (Fapte.2:17); (e) o manifestare a diferitelor daruri ale Duhului Sfant (1Cor.12:4-10); (f) o mai mare dorinta pentru rugaciune si mijlocire (Fapte.2:41-42; 3:1; 4:23-31; 6:4; 10:9; Rom.8:26); (g) o mai profunda iubire si intelegere a Cuvantului lui Dumnezeu (Ioan 16:13; Fapte.2:42); si (h) o incredintare ca Dumnezeu este Tatal (Fapte.1:4; Rom.8:15; Gal.4:6).
(8) Cuvantul lui Dumnezeu prezinta cateva conditii in urma carora este dat botezul cu Duhul Sfant. (a) Noi trebuie sa acceptam prin credinta pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, sa ne intoarcem de la pacat si sa ne despartim de lume (Fapte.2:38-40; 8:12-17). Aceasta implica predarea vointei noastre lui Dumnezeu (“Celor ce asculta de El”, Fapte.5:32). Trebuie sa ne intoarcem de la ceea ce supara pe Dumnezeu, inainte de a putea deveni, “un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau” (2Tim.2:21). (b) Trebuie sa dorim sa fim umpluti de Duhul. Crestinii ar trebui sa aiba o foame si o sete profunda pentru botezul cu Duhul Sfant (Ioan 7:37-39; Is.44:3; Matei 5:6; 6:33). (c) Adesea noi primim Duhul Sfant ca raspuns la o rugaciune speciala (Luca 11:13; Fapte.1:14; 2:1-4; 4:31; 8:15,17). (d) Noi trebuie sa credem ca Dumnezeu ne va boteza cu Duhul Sfant (Marcu 11:24; Fapte.1:4-5).
(9) Botezul cu Duhul Sfant este mentinut in viata credinciosului prin rugaciune (Fapte.4:31), marturisire (4:31,33), inchinare in Duhul (Efes.5:18-19) si o viata sfintita (Efes.5:18). Oricat de puternica ar putea fi revarsarea Duhului Sfant asupra credinciosului, daca acesta nu gaseste expresie in o viata de rugaciune, marturisire si sfintenie, experienta va deveni curand o glorie ofilita.
(10) Botezul cu Duhul Sfant are loc numai o data in viata credinciosului si arata consacrarea acestuia in lucrarea lui Dumnezeu de marturisire in putere si neprihanire. Botezul cu Duhul Sfant aduce credinciosul intr-o partasie cu Duhul Sfant care trebuie sa fie innoita (Fapte.4:31) si intretinuta (Efes.5:18).

1:8 VETI PRIMI O PUTERE. Acesta este versetul cheie din cartea Faptelor Apostolilor. Scopul principal al botezului cu Duhul Sfant este primirea puterii de a marturisi pe Hristos, in vederea aducerii celor pierduti la El si a invatarii acestora sa pazeasca tot ce a poruncit Hristos. Consecinta este ca Hristos poate fi cunoscut, iubit, cinstit, laudat si facut Domn al poporului ales al lui Dumnezeu (Matei 28:18-20; Luca 24:49; Ioan 5:23; 15:23; 15:26-27).
(1) “Putere” (gr. dunamis) inseamna mai mult decat putere sau aptitudine; acest cuvant indica mai ales puterea in actiune. Botezul cu Duhul Sfant va aduce puterea personala a Duhului Sfant in viata credinciosilor.
(2) Observati ca, in acest verset, Luca nu leaga botezul cu Duhul Sfant de mantuirea personala si nasterea din nou, ci de puterea din cel credincios de a marturisi cu mare eficienta .
(3) Lucrarea principala a Duhului Sfant in marturisire si propovaduire este in legatura cu lucrarea mantuitoare a lui Hristos si invierea Sa si cu venirea Lui peste cei credinciosi cu putere (2:14-42).

1:8 VETI FI MARTORI. Botezul cu Duhul Sfant nu are scopul de a transmite numai puterea de a-L propovadui pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor ci si de a spori eficacitatea acestei marturisiri, din cauza unei legaturi intaritoare cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, care provine din umplerea cu Duhul (Ioan 14:26; 15:26-27).
(1) Duhul Sfant ne descopera si ne face mai reala prezenta personala a Domnului Isus (Ioan 14:16-18). Orice marturisire privitoare la partasia cu Domnul Isus Hristos Insusi va duce la o dorinta a noastra tot mai mare, de a-L iubi si cinsti pe Mantuitorul nostru si de a-I fi pe plac.
(2) Duhul Sfant marturiseste pentru “neprihanire” (Ioan 16:8,10) si “adevar” (Ioan 16:13) care “proslavesc” pe Hristos (Ioan 16:14) nu numai cu cuvinte, ci si cu viata si faptele. Asadar, noi, cei care am primit marturia Duhului Sfant cu privire la lucrarea mantuitoare a lui Isus Hristos, trebuie sa dovedim asemanare cu Hristos, dragoste, adevar si neprihanire in vietile noastre (1Cor.13).
(3) Botezul cu Duhul Sfant da puterea de a marturisi pentru Hristos si convingerea in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata asupra celor pierduti (Ioan 16:8). Efectele acestei dovediri vor fi evidente atat in cei care propovaduiesc sincer mesajul cat si in cei care il primesc (2:37-40).
(4) Botezul cu Duhul Sfant poate fi dar numai celor ale caror inimi s-au intors spre Dumnezeu prin pocainta de faradelegile lor (2:38; 3:26). El se pastreaza prin aceeasi sincera predare lui Hristos (5:32).
(5) Botezul cu Duhul Sfant este un botez cu Duhul care este sfant (cf. “duhul sfinteniei”, Rom.1:4). Astfel, daca Duhul Sfant este cu adevarat la lucru in noi, in toata plinatatea Lui, noi vom trai intr-o conformitate mai mare cu sfintenia lui Hristos.
Deci, in lumina acestor adevaruri biblice, noi, cei care am fost botezati cu Duhul Sfant, vom avea o dorinta vie de a placea lui Hristos, in orice fel putem. Aceasta inseamna ca plinatatea Duhului completeaza (desavarseste, umple) lucrarea mantuitoare si sfintitoare a Duhului Sfant in vietile noastre. Cei care pretind ca au plinatatea Duhului Sfant, dar traiesc o viata opusa spiritului sfinteniei, sunt rataciti, amagiti si mincinosi. Cei care etaleaza daruri spirituale, semne spectaculoase sau o oratorie inspirata, dar nu traiesc o viata de credinta, dragoste si neprihanire, lucreaza nu prin Duhul Sfant, ci printr-un duh necurat care nu este de la Dumnezeu (Matei 7:21-23; Matei 24:24; 2Cor.11:13-15).

1:14 STARUIAU … IN RUGACIUNE SI IN CERERI. Experienta Cincizecimii implica totdeauna raspunderea omeneasca. Cei care au nevoie de turnarea Duhului pentru a avea puterea de a face lucrarea lui Dumnezeu ar trebui sa se faca pe ei insisi accesibili Duhului Sfant prin incredintarea lor voii lui Dumnezeu si prin rugaciune (v.4; 2:38; 9:11-17; Is.40:29-31; Luca 11:5-13; 24:49). Remarcati paralela dintre pogorarea Duhului Sfant peste Domnul Isus si pogorarea Duhului Sfant peste ucenici. (1) Duhul S-a pogorat peste ei dupa ce se rugasera (Luca 3:21-22; Fapte.1:14; 2:4). (2) Au existat manifestari vizibile ale Duhului (Luca 3:22; Fapte.2:2-4). (3) Slujirea Domnului Isus si cea a ucenicilor au inceput dupa pogorarea Duhului Sfant peste ei (comparati Matei 3:16 cu 4:17; Luca 3:21-23 cu 4:14-19; Fapte.2:14-47).

Published in: on June 14, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/06/14/faptele-apostolilor-1/trackback/

%d bloggers like this: