Ioan 20

20:16 ISUS I-A ZIS: MARIE. Prima persoana careia i S-a aratat Domnul Isus dupa invierea Lui este Maria. Ea nu a fost persoana proeminenta, in Evanghelii. Totusi, Domnul Isus i Se arata ei intai, si nu unuia dintre conducatorii ucenicilor. De-a lungul veacurilor, Domnul Isus Isi manifesta prezenta si dragostea, in special, celor care sunt “cei mai neinsemnati”. Poporul deosebit al lui Dumnezeu e format din cei necunoscuti, din cei care, ca Maria in durerea ei, pastreaza o dragoste si o devotiune neclintite fata de Domnul lor.

20:17 NU MA TINEA. Acest verset inseamna probabil: “Nu te tine de Mine; Eu inca nu Ma sui la Tatal Meu. Vei mai avea posibilitatea sa Ma vezi din nou”. Intre timp, El are ceva sa-i dea de facut.

20:22 NASTEREA DIN NOU A UCENICILOR. Insuflarea Duhului Sfant apostolilor Sai de catre Domnul Isus in ziua Invierii nu era botezul cu Duhul, asemanator celui experimentat de ei la Cincizecime (Fapte.1:5; 2:4). A fost mai degraba o insuflare a apostolilor, pentru prima oara, cu prezenta regeneratoare a Duhului Sfant si cu o viata noua din Hristos cel inviat.
(1) In timpul ultimei discutii pe care Domnul Isus a avut-o cu apostolii Sai inainte de judecarea si rastignirea Sa, El le-a promis ca ei vor primi Duhul Sfant, acesta fiind cel care-i va regenera: “Caci ramane cu voi si va fi in voi” (Ioan 14:17). Domnul Isus a implinit acum aceasta promisiune.
(2) Ceea ce se spune in Ioan 20:22 se refera la regenerarea care poate fi dedusa din expresia “a suflat peste ei”. Cuvantul grecesc pentru “a suflat” (emphusao) este acelasi cu verbul folosit in Septuaginta (traducerea in limba greaca a Vechiului Testament) la Geneza 2:7, unde Dumnezeu “i-a suflat (lui Adam) in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu”. Este acelasi verb gasit in Ezechiel 37:9, “sufla peste mortii acestia, ca sa invieze”. Folosirea de catre Ioan a acestui verb in versetul mentionat arata ca Domnul Isus a dat Duhul cu scopul de a produce viata si o faptura noua. Aceasta inseamna ca, exact asa cum Dumnezeu a sufat peste omul fizic suflarea vietii si el a devenit o noua creatie (Gen.2:7), tot asa Domnul Isus, acum, a suflat peste discipoli in mod spiritual si ei au devenit o noua creatie. Prin invierea Sa, Domnul Isus a devenit un duh datator de viata (1Cor.15:45).
(3) Cuvintele “Luati Duh Sfant” arata ca Duhul, in momentul acesta istoric, a intrat si a inceput sa locuiasca in apostoli. Forma verbului “luati” este imperativul aorist (gr. labete, de la cuvantul lambano), denotand un singur act de primire. Duhul Sfant a fost dat sa-i regenereze pe apostoli, sa-i faca fapturi noi in Hristos (2Cor.5:17). Aceasta “luare” a vietii din Duhul Sfant a precedat atat primirea de catre ei a autoritatii Domnului Isus (Ioan 20:23) cat si botezul lor cu Duhul Sfant in ziua Cincizecimii (Fapte.2:4).
(4) Anterior acestui moment, apostolii erau credinciosi autentici si adepti ai Domnului Isus, fiind mantuiti potrivit celor cuprinse in Vechiul Legamant. Ei nu erau inca regenerati in sensul deplin al Noului Legamant. Pana la acel moment, apostolii nu intrasera sub puterea Noului Legamant intemeiat pe moartea si invierea Domnului Isus (Matei 26:28; Luca 22:20; 1Cor.11:25; Efeseni 2:15-16; Evrei 9:15-17). Aceasta mai inseamna ca in acest timp s-a nascut Biserica.
(5) Acest pasaj este crucial pentru intelegerea lucrarii Duhului Sfant asupra poporului lui Dumnezeu. Urmatoarele doua afirmatii sunt adevarate (a) apostolii au primit Duhul Sfant (adica, Duhul locuia in ei si au fost regenerati prin Duhul Sfant) inainte de ziua Cincizecimii; si (b) revarsarea Duhului Sfant peste ei, redata in Fapte.2:4, a fost o experienta care s-a produs dupa regenerarea lor prin Duhul Sfant. Botezul lor cu Duhul la Cincizecime a fost, prin urmare, o a doua lucrare distincta a Duhului asupra lor.
(6) Aceste doua lucrari independente si distincte ale Duhului Sfant in viata apostolilor Domnului Isus sunt tipice pentru toti crestinii. Astfel, toti credinciosii primesc Duhul Sfant in perioada nasterii lor din nou si dupa aceea trebuie sa experimenteze botezul cu Duhul Sfant pentru puterea de a fi martorii Sai (Fapte.1:5,8; 2:4; 2:39).
(7) Nu exista nici o baza scripturala sa se sugereze ca dand Duhul Sfant apostolilor, in Ioan 20:22, Domnul Isus a oferit o simpla profetie simbolica a venirii Duhului Sfant la Cincizecime. Folosirea imperativului aorist pentru verbul “a primi” denota primirea in acel moment si in acel loc. Ceea ce s-a intamplat a fost o realitate istorica in spatiu si timp si Ioan o consemneaza ca atare.

20:28 DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU. Scripturile afirma ca Domnul Isus este Dumnezeu. Aceasta este fundamentul credintei crestine, fiind de importanta capitala pentru mantuirea noastra. Daca Hristos nu ar fi fost Dumnezeu, El n-ar fi putut ispasi pentru pacatele lumii. Divinitatea Domnului Isus Hristos este aratata de urmatoarele:
(1) In Scripturi Lui Ii sunt date nume divine: (a) Dumnezeu (20:28; Is.9:6; Rom.9:5; Tit 2:13; Evr.1:8); (b) Fiul lui Dumnezeu (5:25; Matei 16:16-17; 8:29; 27:40,43; Marcu 14:61-62; Luca 22:70); (c) Cel dintai si Cel de pe urma (Is.41:4; Apoc.1:11,17; 22:13); (d) Cel Sfant (Osea 11:9; Fapte.3:14); (e) Domnul (Luca 2:11; Fapte.4:33; 9:17; 16:31); (f) Domnul tuturor si Domnul slavei (Ps.24:8-10; Fapte.10:36; 1Cor.2:8).
(2) Lui Hristos I se acorda inchinare divina (5:23; 13:13; 20:28; Matei 14:33; Luca 5:8) si I se adreseaza rugaciuni (Fapte 7:59; 1Cor.1:2; 2Cor.12:8-9).
(3) Lui Hristos I se atribuie lucrari divine: (a) Creator al universului (1:3; Col.1:16; Evr.1:8,10; Apoc.3:14); (b) Cel care tine toate lucrurile (Col.1:17; Evr.1:3); (c) Cel care iarta pacatele (Marcu 2:5,10; Luca 7:48-50); (d) Cel ce da viata (5:28-29; 6:39-44); (e) Judecatorul tuturor oamenilor (5:21-23; Mat.25:31-46; Fapte.17:31; 2Tim.4:1); (f) Datatorul mantuirii (5:24-26; 6:47; 10:28; 17:2).
(4) Noul Testament atribuie lui Hristos multe afirmatii ale Vechiului Testament privitoare la Domnul. Comparati Ps.23:1 cu Ioan 10:11; Ps.102:24-27 cu Evr.1:10-12; Is.8:13 cu 1Petru 2:7-8; Ier.17:10 cu Apoc.2:23; Ezec.34:11-12 cu Luca 19:10.
(5) Numele lui Isus Hristos este asociat cu cel al lui Dumnezeu Tatal (14:1,23; Matei 28:19; Rom.1:7; 2Cor.13:14; Col.2:2; 1Tes.3:11; Iacov 1:1; Apoc.5:13; 7:10).
(6) Lipsa de pacat si sfintenia Lui marturisesc despre divinitatea Sa (Luca 1:35; 2Cor.5:21; Evr.4:15).
(7) A fost dovedit ca este Fiul lui Dumnezeu prin invierea Lui (Rom.1:4).
Aceste dovezi convingatoare ale divinitatii lui Hristos arata credinciosului ca el trebuie sa se comporte fata de Hristos exact la fel cum trebuie sa se comporte fata de Dumnezeu Tatal. El trebuie sa creada in El, sa-L cinsteasca si sa I se inchine, sa I se roage, sa-I slujeasca si sa-L iubeasca (vezi si 1:1; Marcu 1:11).

Published in: on June 12, 2012 at 7:24 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/06/12/ioan-20/trackback/

%d bloggers like this: