Ioan 5:1-30

5:5 TREIZECI SI OPT DE ANI. Neputinta acestui om dura de 38 de ani. El incercase o dezamagire indelungata din cauza nevindecarii, in timp ce privea de fiecare data catre Dumnezeu, asteptand. In cele din urma, totusi, vindecarea a venit. Domnul Isus a hotarat, plin de mila, sa-l ajute pe acest om, din pricina indelungatei lui suferinte. Nu trebuie sa renuntam niciodata la speranta ca momentul interventiei lui Dumnezeu pentru binele nostru poate veni curand.

5:9 OMUL ACELA S-A FAUT SANATOS. De obicei Domnul Isus vindeca drept raspuns la credinta fiecaruia. Aici, totusi, El n-a cerut nici o credinta; omul s-a facut sanatos numai la cuvantul Domnului Isus. Chiar si astazi oamenii pot fi vindecati potrivit scopului lui Dumnezeu, chiar daca nu isi arata credinta in Hristos. Biblia invata ca exista trei feluri de credinta vindecatoare: (1) credinta celui care este vindecat (Mat.9:27-29); (2) credinta altora, pentru cel aflat in suferinta (Mat.8:5-10; 17:15-20; Iacov 5:14-16); (3) credinta cuiva care are ungerea ca sa vindece (1Cor.12:9).

5:14 SA NU MAI PACATUIESTI. Domnul Isus cere ca toti care marturisesc credinta in Numele Lui sa inceteze a mai pacatui; cei cu adevarat mantuiti vor inceta. Desi nu este desavarsit sau mai presus de greseala intamplatoare, adevaratul credincios isi va preda viata lui Hristos asa incat, prin puterea Duhului Sfant, pacatul nu va mai fi caracteristica vietii sale (1Petru 1:5; 1Ioan 3:6,9). Asteptarile Domnului Isus fata de viata nascuta din nou vin in contrast puternic cu parerile celor care accentueaza ca cel credincios va continua sa pacatuiasca zilnic prin gand, cuvant si fapta.

5:16 CAUTAU SA-L OMOARE. In acest loc al Evangheliei sale, Ioan incepe sa arate ca, in pofida minunilor Domnului Isus si chiar din cauza lor, conducatorii religiosi I s-au opus cu putere si au cautat sa-L omoare.

5:18-24 SE FACEA DEOPOTRIVA CU DUMNEZEU. Domnul Isus face mai multe afirmatii uluitoare aici: (1) Dumnezeu este Tatal Sau intr-un mod unic si special; (2) El pastreaza unitatea, comuniunea si autoritatea cu Dumnezeu (v.19-20); (3) El are puterea de a da viata si a invia pe cei morti (v.21); (4) El are dreptul de a judeca pe toti oamenii (v.22); (5) El are dreptul la o cinstire divina (v.23); si (6) El are puterea de a da viata vesnica (v.24).

5:24 ASCULTA … CREDE. Domnul Isus ii descrie aici pe cei care au viata vesnica si nu vor veni la judecata: cei care “asculta” si “cred”. “Asculta” (gr. akouon, de la akouo) si “cred” (gr. pisteuon, de la pisteuo) sunt, in textul grec, participii prezente, care accentueaza actiunea continua. Astfel, ascultarea si faptul de a crede nu sunt doar acte ale momentului, ci actiuni care trebuie sa continue. Hristos afirma ca posedarea prezenta a vietii vesnice este conditionata de o credinta vie prezenta si nu de o decizie de a crede momentana, candva in trecut (1:12; 4:14).

5:24 NU VINE LA JUDECATA. Cuvantul “judecata” (gr. krisis) este folosit in sensul de osandire la moarte vesnica. Credinciosul nu va fi judecat o data cu lumea (1Cor.11:32). Aceasta nu se refera la viitoarea raspundere si judecata ale unui crestin in legatura cu credinciosia lui fata de harul lui Dumnezeu dat lui, in timpul vietii pe pamant.

5:26 A DAT … FIULUI SA AIBA VIATA IN SINE. Propria natura a lui Hristos este un izvor de viata vesnica, aceasta viata fiindu-I proprie. Dumnezeu nu a dat credinciosului puterea de a avea viata vesnica in sine. Avem viata numai dupa cum avem partasie cu Hristos, El traind in noi prin legatura unei credinte vii (15:4,6; Gal.2:20).

5:29 CEI CE AU FACUT BINELE. Potrivit Scripturii, judecata se face pe baza faptelor, fiindca faptele cuiva sunt manifestarea credintei si starii sale interioare. Acest lucru inseamna ca vom fi judecati nu dupa marturisirea credintei noastre in Hristos, ci dupa viata pe care am trait-o (Mat.12:36-37; 16:27; Rom.2:6-10; 14:12; 1Cor.3:13-15; 2Cor.5:10; Efes.6:8; Col.3:25; Apoc.2:23; 20:12; 22:12).

5:29 VOR INVIA PENTRU VIATA. Noul Testament nu invata ca va fi o singura inviere generala si simultana pentru toti cei care au murit. (1) Noul Testament aminteste de invierea multor sfinti imediat dupa invierea lui Hristos (Mat.27:52-53), de o inviere care va avea loc in timpul rapirii Bisericii de catre Hristos (1Cor.15:51-52), de “intaia inviere” din Apocalipsa 20:6 (adica dupa imparatia de o mie de ani a lui Hristos, pe pamant, Apoc.20:4). (2) Este posibil ca “intaia inviere” sa insemne invierea tuturor credinciosilor inainte de imparatia de o mie de ani a lui Hristos (Apoc.20:4-6). Prin urmare, invierea din Apocalipsa 20:4-6 ar incheia intaia inviere.

5:29 CEI CE AU FACUT RAUL. Cei care invata, contrar lui Hristos si apostolilor, ca poti avea viata vesnica si sa fii, in acelasi timp, in afara partasiei cu Hristos si sa traiesti o viata pacatoasa, de imoralitate, pofta, betie sau alte pacate grele ale timpului, invata de fapt suprema amagire. Aceasta ii face pe acestia si pe adeptii lor sa se increada intr-o invatatura mincinoasa despre siguranta vesnica (1Cor.6:9-10; Gal.5:19-21; Efes.5:5-6). Cuvintelor Domnului Isus trebuie sa li se acorde maxima atentie: “cei ce au facut raul vor invia pentru judecata”.

Published in: on May 16, 2012 at 7:08 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/05/16/ioan-51-30/trackback/

%d bloggers like this: