Ioan 2

2:3 VINUL. Cuvantul “vin” (gr. oinos) in Noul Testament este un termen generic si se poate referi fie la vinul fermentat, fie la cel nefermentat. Natura a ceea ce este desemnat prin oinos trebuie stabilita din context si dupa probabilitatea morala.

2:3 NU MAI AU VIN. Unii cred ca atat vinul oferit la nunta cat si vinul facut de Domnul Isus erau imbatatoare, consumate in cantitate mare. Daca o asemenea parere ar fi acceptata, atunci trebuie recunoscute si luate in considerare si urmatoarele implicatii: (1) Oaspetii de la nunta ar fi fost, dupa toate probabilitatile, beti. (2) Maria, mama Domnului Isus ar fi regretat ca bautura imbatatoare s-a terminat si ar fi cerut Domnului Isus sa dea participantilor la nunta, deja imbatati, mai mult vin fermentat. (3) Domnul Isus ar fi facut, pentru a raspunde dorintei mamei Sale (v.3), in jur de 400-600 de litri de vin imbatator (v.6-9), mai mult decat o cantitate suficienta pentru a imbata total pe toti oaspetii. (4) Domnul Isus ar fi facut acest vin imbatator ca prim semn al Lui pentru a-Si arata slava Sa (v.11) si a convinge pe oameni sa creada in El ca in Fiul sfant si neprihanit al lui Dumnezeu.
Implicatiile de mai sus ale parerii discutate nu pot fi evitate. A pretinde ca Hristos a facut si a folosit vin alcoolic, inseamna nu numai o nesocotire a exigentei exegetice, ci ne duce la conflict cu principiile incluse in marturia intreaga a Scripturii. In lumina naturii lui Dumnezeu, a neprihanirii lui Hristos, a grijii Sale iubitoare pentru omenire, a caracterului frumos al Mariei, implicatiile parerii ca vinul de la Cana era fermentat, sunt blasfemiatoare. O interpretare care implica asemenea presupuneri nu poate fi acceptata. Singura explicatie credibila este ca vinul facut de Domnul Isus pentru a-Si arata slava Sa a fost sucul curat si neimbatator de struguri. Mai mult, vinul “mai putin bun” pus initial de cel insarcinat cu aceasta a fost, foarte probabil, tot neimbatator.

2:10 VINUL CEL BUN. Potrivit mai multor scriitori antici, vinul “cel bun” (sau cel mai bun) era cel mai dulce vin – care putea fi baut in cantitate mare fara sa vatame (adica, vinul al carui continut de zahar nu fusese distrus prin fermentatie). Vinul “cel mai putin bun” era cel care fusese diluat cu prea multa apa.
(1) Scriitorul roman Pliniu afirma aceasta. El spune clar ca “vinul cel bun”, numit sapa, nu era fermentat. Sapa era sucul de struguri, fiert pana scadea la o treime din cantitatea initiala pentru a-i spori dulceata (IV.3). El scrie in alta parte ca “vinurile sunt cele mai binefacatoare cand toata puterea lor a fost indepartata cu strecuratoarea (Plinius, Istoria naturala, 23-24). Pliniu, Plutarh si Horatiu sugereaza toti ca cel mai bun vin era cel “nevatamator”.
(2) Marturiile rabinice afirma ca unii rabini recomandau vinul fiert. Misna spune: “Rabi Yehuda il permite (vinul fiert, ca jertfa) fiindca aceasta il imbunatateste”.
(3) Este semnificativ faptul ca adjectivul grecesc tradus prin “bun” nu este agathos ci kalos care inseamna “ireprosabil din punct de vedere moral, sau cuvenit, potrivit”.

2:10 DUPA CE OAMENII AU BAUT BINE. Aceasta propozitie este legata de cuvantul grec methusko, cuvant care are doua intelesuri: (1) a fi sau a deveni beat, si (2) a fi plin sau satisfacut (fara referire la intoxicare). Trebuie sa intelegem methusko din 2:10 in al doilea din cele doua sensuri.
(1) Indiferent de cum se traduce acest text, el nu poate fi folosit pentru a sustine parerea ca la aceasta nunta s-a baut vin fermentat. “Nunul” sau maestrul de ceremonii a amintit o tactica generala, o tactica aplicata la orice nunta, indiferent de felul bauturii servite. (2) Nu putem presupune, sub nici o forma, ca Domnul Isus a participat si a contribuit la o festivitate insotita de betie.

2:11 VINUL IN PERIOADA NOULUI TESTAMENT (2)
VINUL: DILUAT SAU SIMPLU? Datele istorice privind prepararea si intrebuintarea vinului de catre Evrei si alte natiuni in lumea biblica arata ca el era: (a) adesea nefermentat si (b) diluat, de obicei, cu apa.
(1) O metoda consta in a deshidrata strugurii pana la un anumit punct, a-i stropi cu untdelemn de masline pentru mentinerea umiditatii lor, si pastrarea lor in vase de lut (Enciclopedia ilustrata Zondervan a Bibliei, V. 882; vezi de asemenea Columella, 12.44.1-8). O bautura foarte dulce putea fi facuta oricand din acesti struguri, prin adaugarea de apa si diluare sau prin fierberea lor. Polybius a aratat ca femeii romane ii era permis sa bea acest fel de bautura din strugure, dar ii era interzis sa bea vin fermentat (vezi Polybius, Fragmente 6.4; compara cu Pliniu, 14.11.81).
(2) O alta metoda consta in a fierbe mustul proaspat stors din strugure pana ce devenea o pasta densa sau un sirop (miere de strugure); acest procedeu facea mustul usor de pastrat, cu calitatea neschimbata de nici o insusire ametitoare din cauza concentratiei mari a zaharului si asigura mentinerea dulcetii lui (vezi Columella, Despre agricultura, 12.19.1-6 si 20.1-8; Pliniu, Istoria naturala 14.11.80). Acesta era apoi depozitat in vase mari de lut sau burdufuri din piele. Pasta putea fi utilizata ca un gem pus pe paine sau, dizolvata in apa, rezultand din nou must de strugure (Enciclopedia ilustrata Zondervan a Bibliei, V.882-884). “Este probabil ca strugurele era cultivat pe suprafete mari, fiind utilizat ca sursa de zahar; mustul stors “in prese de vin” era redus, prin fierbere, la un lichid … cunoscut ca “miere de strugure” (Standard international al Enciclopediei Bibliei, V. 3050). Informatiile din Biblie cu privire la miere se refera frecvent la mierea de strugure (numita debash de catre evrei) mai degraba decat la mierea de albine.
(3) Apa, apoi, putea fi amestecata cu strugurii deshidratati si cu siropul de strugure, precum si cu vinul fermentat. Autorii greci si romani au dat diferite proportii ale apei cu aceste produse, care erau utilizate. Homer (Odiseea, IX, 208 s.u) mentioneaza un raport de douazeci parti apa la o parte vin. Plutarch (Sympos, III.ix) afirma, “desi din componente apa are o pondere mai mare, noi numim un astfel de amestec vin”. Pliniu (Istoria naturala, XIV, 6.54) mentioneaza proportia de opt parti de apa la o parte de vin.
(4) In epoca Bibliei, in cadrul poporului Iudeu, datinile sociale si religioase nu au prescris niciodata servirea vinului nediluat, fie ca era sau nu fermentat, Talmudul (o lucrare ebraica care descrie traditiile iudaice dintre aprox. 200 i.Hr.-200 d.Hr.) discuta in cateva capitole, amestecul de apa si de vin (de exemplu, Sabatul 77a; Pesahim 1086). Unii rabini iudei au accentuat ca daca vinul fermentat nu era amestecat cu trei parti de apa, el nu putea fi binecuvantat si pangarea pe bautor. Altii au cerut ca zece parti de apa sa fie amestecate cu o parte de vin fermentat, ca acesta sa fie acceptabil.
(5) Un pasaj interesant ni-l ofera cartea Apocalipsei, cand vorbeste despre “vinul maniei lui Dumnezeu”, un inger declara ca el va fi “neamestecat (nediluat)”, adica plin de tarie (Apoc.14:10). Aceasta, din cauza ca cititorii se asteptau, in mod normal, ca toate bauturile din strugure sa fie diluate cu apa.
In concluzie, intrebuintarile obisnuite ale vinului de catre Iudei in zilele biblice nu erau aceleasi ca astazi. Vinul era (a) must de strugure proaspat stors, (b) must de strugure conservat (ferit de fermentatie), (c) must de struguri deshidratati, (d) vin de strugure facut din sirop de strugure si apa, si (e) vin fermentat sau nefermentat, stocat, diluat cu apa in proportie de pana la 20 la 1.
Daca vinul era fermentat si servit nediluat, el era considerat barbar, corupator, profanator si incapabil de a fi binecuvantat de catre rabini. In lumina acestor fapte, este imposibil sa aperi practica zilei moderne a consumarii bauturilor alcoolice pe baza intrebuintarii de catre iudei a “vinului” din vremurile biblice. In mod clar bauturile nu sunt aceleasi. In plus, crestinii din zilele biblice au practicat o atitudine mai plina de grija pentru diferitele feluri de vin in comparatie cu cea a Iudeilor (Rom.14:21; 1Tes.5:6; 1Tim.3:3; Tit 2:2).

SLAVA DOMNULUI ISUS MANIFESTATA PRIN TRANSFORMAREA APEI IN VIN.
In al doilea capitol al Evangheliei sale, Ioan arata ca Domnul Isus a facut “vin” scos din apa la o nunta la Cana. Intrebarea este, ce fel de vin? Asa cum am vazut, el ar fi putut sa fie fermentat, ca atare sau diluat. Noi trebuie sa precizam raspunsul nostru la aceasta intrebare prin implicatie contextuala si verosimilitate morala. Pozitia acestui studiu biblic este ca Domnul Isus a facut vin (oinos) care era must de strugure pur, nefermentat. Urmatoarele date sustin aceasta concluzie si dau motive puternice pentru respingerea opiniei ca Domnul Isus a facut vin imbatator.
(1) Principalul scop al acestei minuni a fost “sa-Si arate slava Sa” (Ioan 2:11), intr-o astfel de maniera incat sa produca credinta personala si incredere in El, ca Fiul cel sfant si neprihanit al lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca oamenii din pacatul lor (2:11; Matei 1:21). A sugera ca Hristos Si-a descoperit divinitatea Sa, ca singurul si unicul Fiu al Tatalui (Ioan 1:14), prin miraculoasa creare a vedrelor cu vin imbatator pentru o petrecere cu betie (vezi 2:10, ce implica faptul ca oamenii bausera deja fara restrictie) si ca acest lucru era neinchipuit de important pentru misiunea Sa mesianica, presupune o ireverenta pe care putini doresc sa si-o asume. A crede ca El a creat in mod supranatural aceleasi sucuri de strugure pe care Dumnezeu le face anual prin procesul ordinii Sale conform cu natura creata, ar constitui o mai buna marturie pentru onoarea lui Dumnezeu si onoarea si slava lui Hristos (Ioan 2:3). Aceasta minune, deci, indreapta privirea spre suveranitatea lui Hristos asupra lumii naturale si devine un simbol al puterii Sale de a transforma oamenii pacatosi in copii ai lui Dumnezeu (Ioan 3:1-15). Din cauza acestei minuni “noi am privit slava Lui, o slava intocmai cu slava singurului nascut din Tatal” (Ioan 1:14; 2:11).
(2) Este contrar revelatiei scripturale cu privire la ascultarea totala a lui Hristos de Tatal Sau din ceruri (2Cor.5:21; Evrei 4:15; 1Petru 2:22) sa se presupuna ca El nu S-a supus poruncii morale a Tatalui, “nu te uita la vin cand curge rosu … cand aluneca usor”, adica, atunci cand este fermentat (Prov.23:31). In adevar, Hristos ar fi sustinut pasajele biblice care condamna vinul imbatator ca un “batjocoritor” si “galagios” (Prov.20:1) si cuvintele din Hab.2:15 care afirma “vai de cel ce da aproapelui sa bea… si-l ameteste” (Lev.10:8-11; Num.6:1-5; Deut.21:20; Prov.31:4-7; Is.28:7; Amos 2:8,12; 4:1; 6:6; Rom.14:13,21).
(3) In plus, sa retinem urmatoarea dovada medicala moderna. (a) Expertii principalelor curente medicale in problema originii defectelor umane au gasit dovada de netagaduit ca, consumul moderat de alcool in perioada de graviditate dauneaza sistemului reproductiv al femeii, cauzandu-se avorturi si nasteri de copii cu deficiente mentale si psihice incurabile. Autoritati mondiale in domeniul embriologiei timpurii sustin ca femeia care bea chiar cantitati moderate de alcool in perioada conceptiei (un interval de 48 de ore) risca avarierea cromozomilor unui ovul pregatit sa paraseasca ovarul si, prin urmare, rezultate dezastruoase in dezvoltarea mentala si psihica a copilului. (b) Ar fi absurd, din punct de vedere teologic, sa se sustina ca Domnul Isus a sustinut si incurajat utilizarea bauturilor alcoolice la o nunta care a inclus printre invitati multe femei precum si tanara mireasa, cu posibilitatea, pentru ea, a unei conceptii apropiate. A sustine ca El nu cunostea efectele potentiale teribile ale bauturii imbatatoare asupra copiilor nascuti inseamna a se pune la indoiala divinitatea Sa, intelepciunea si discernamantul Sau cu privire la bine si la rau. A sustine ca El a cunoscut raul potential si rezultatele devastatoare ale alcoolului si totusi a promovat si incurajat intrebuintarea lui inseamna a pune la indoiala bunatatea, compasiunea si iubirea Sa.
Singura concluzie rationala de necombatut, biblica, si teologica este ca vinul pe care Hristos l-a facut la nunta cu scopul de a arata slava Sa era pur, dulce, rodul nefermentat al vitei de vie.

 

S-a lansat programului radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) – o calatorie prin toata Biblia, de la Geneza la Apocalipsa,  pe reteaua laica RADIO GALAXY FM, la data de 1 Mai 2012. Programul radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) se poate asculta si online la adresa de internet: http://www.twrro.ro/

Emisia programelor se va face zilnic, la ora 17.30 si va fi repetata dimineata la 06.30, de luni pana vineri, si la 9.30 in weekend.

Statiile si frecventele pe care vor putea fi ascultate programele sunt urmatoarele:

1.     RESITA – 100,3 MHz,

2.     CARANSEBES – 99,1 MHz,

3.     DEVA – 95,5 MHz (de la 15 Mai),

4.     TG. JIU – 90,2 MHz,

5.     DR. TR. SEVERIN – 100,5 MHz,

6.     CRAIOVA – 95,5 MHz,

7.     RM. VALCEA – 96,4 MHz, (cu acoperire mare)

8.     SLATINA – 90,3 MHz,

9.     ALEXANDRIA – 100,3 MHz

Programul radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) se poate asculta si online la adresa de internet: http://www.twrro.ro/

Bunul Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe cei care s-au implicat in acest proiect minunat!

Published in: on May 11, 2012 at 7:23 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/05/11/ioan-2/trackback/

%d bloggers like this: