Ioan 1:1-28

Autorul: Ioan
Tema: Isus, Fiul lui Dumnezeu
Data: anii 80-95 d.Hr.

Fondul:
Evanghelia dupa Ioan este unica intre cele patru Evanghelii. Ea face multe consemnari despre activitatea Domnului Isus in Iudeea si Ierusalim, lucru pe care sinopticele il omit, si dezvaluie mai amplu misterul personalitatii Lui. Autorul se recomanda indirect ca “ucenicul pe care il iubea Isus” (13:23; 19:26; 20:2; 21:7,20). Marturia crestinilor din vechime si dovezile interne ale Evangheliei insasi ni-l arata ca autor pe Ioan fiul lui Zebedei, unul dintre cei doisprezece apostoli de la inceput si un membru al grupului celor apropiati lui Isus (Petru, Iacov si Ioan).
Potrivit mai multor izvoare vechi, batranul apostol Ioan, pe cand statea la Efes, a fost rugat de catre presbiterii din Asia sa scrie aceasta “Evanghelie spirituala” ca sa contracareze si sa combata o erezie periculoasa despre natura, persoana si dumnezeirea Domnului Isus; erezie raspandita de un evreu zelos cu numele de Cerinthus. Evanghelia dupa Ioan continua sa serveasca Bisericii ca o profunda marturisire teologica despre “adevarul” venit in trup prin Isus Hristos.

Scopul:
Ioan declara scopul scrierii sale in cap. 20:31, si anume: “pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata in Numele Lui”. Manuscrisele grecesti vechi ale Evangheliei lui Ioan au doua timpuri pentru verbul “a crede” (20:31): subjonctivul aorist (“ca sa puteti incepe sa vedeti”) si subjonctivul prezent (“ca sa puteti starui in credinta”). Daca Ioan a folosit primul timp el a scris cu gandul ca sa convinga pe necredinciosi sa creada in Domnul Isus Hristos si sa fie mantuiti. Daca l-a folosit pe cel de-al doilea, Ioan a scris cu gandul ca sa intareasca fundamentele credintei asa incat credinciosii sa poata starui in credinta in ciuda invataturilor false, si in felul acesta sa intre pe deplin in partasie cu Tatal si cu Fiul (cf. 17:3). Desi ambele scopuri se justifica in Ioan, continutul Evangheliei, ca intreg, favorizeaza cea de a doua subliniere ca scop predominant.

Privire generala:
Cea de a patra Evanghelie prezinta dovezi selectate cu atentie ale faptului ca Isus a fost Mesia al lui Israel si Fiul venit in trup (nu adoptat) al lui Dumnezeu. Marturia de baza include: (1) sapte semne (2:1-11; 4:46-54; 5:2-18; 6:1-15; 6:16-21; 9:1-41; 11:1-46) si sapte cuvantari (3:1-21; 4:4-42; 5:19-47; 6:22-59; 7:37-44; 8:12-30; 10:1-21) prin care Isus Isi dezvaluie in mod clar adevarata Lui identitate; (2) sapte declaratii “Eu sunt” (6:35; 8:12; 10:7; 10:11; 11:25; 14:6; 15:1) prin care Domnul Isus arata in mod figurativ ce reprezinta El ca Rascumparator pentru neamul omenesc; si (3) invierea in trup a Domnului Isus ca ultim semn si cea mai puternica dovada ca El este “Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (20:31).
Evanghelia dupa Ioan se divide in doua mari parti: (1) Capitolele 1-12 prezinta intruparea si activitatea publica a Domnului Isus. In ciuda celor sapte semne convingatoare, a celor sapte cuvantari profunde si a celor sapte extraordinare revendicari “Eu sunt” ale Domnului Isus, Evreii I-au refuzat calitatea de Mesia al lor. (2) Fiind lepadat de catre Israelul Vechiului Legamant, Domnul Isus (cap. 13-21) si-a concentrat preocuparea asupra ucenicilor Lui facand din ei un nucleu al poporului Noului Legamant (adica Biserica pe care El a intemeiat-o). Aceste capitole includ ultima cina a Domnului Isus (cap. 13), ultimele Lui cuvinte (cap. 14-16) si ultima Lui rugaciune cu ucenicii Sai (cap. 17). Apoi a fost initiat si statornicit Noul Legamant prin moartea (cap. 18-19) si invierea Lui (cap. 20-21).

Trasaturi specifice:
Evanghelia dupa Ioan se caracterizeaza prin sapte trasaturi si sublinieri majore. (1) Isus Fiul lui Dumnezeu: de la prologul lui Ioan cu marea lui declaratie, “noi am privit slava Lui” (1:14), pana la concluzia marturiei lui Toma “Domnul meu si Dumnezeul meu” (20:28), Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu venit in trup. (2) Cuvantul “crede”: apare de 98 de ori, este echivalent cu a primi pe Hristos (1:12) si implica predarea totala a inimii credinciosului lui Hristos. (3) “Viata vesnica”: un concept cheie al lui Ioan, adica viata lui Hristos in noi; aceasta se refera nu atat la o existenta fara sfarsit cat la o calitate schimbata a vietilor noastre de acum care vine prin unirea cu Hristos, avand ca rezultat eliberarea din robia pacatului si a demonilor si o cunostinta crescanda si o partasie cu Dumnezeu. (4) Lucrarea Duhului Sfant: El le da putere credinciosilor sa aiba parte de viata si puterea lui Hristos, progresiv, dupa moartea si invierea Lui. (5) “Adevarul”: Domnul Isus este adevarul, Duhul Sfant este Duhul adevarului si Cuvantul lui Dumnezeu este adevar. Adevarul ii face liberi pe ucenici (8:32), ii curateste (15:3) si este antiteza naturii si activitatii lui Satana (8:44-47,51). (6) Preponderenta numarului sapte: sapte semne, sapte cuvantari si sapte revendicari “Eu sunt” marturisesc cine este Domnul Isus (cf. preponderenta numarului “sapte” in Apocalipsa, de acelasi autor). (7) Folosirea a altor diferite cuvinte importante: Ioan foloseste in mod frecvent cuvinte precum: “cuvant”, “lumina”, “trup”, “dragoste”, “martor”, “cunoaste”, “intuneric” si “lume”.

1:1 CUVANTUL. Ioan incepe Evanghelia sa numindu-L pe Domnul Isus “Cuvantul” (gr. logos). Folosind aceasta denumire pentru Hristos, Ioan Il prezinta drept Cuvantul personal al lui Dumnezeu si arata ca in aceste ultime zile Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Sau (Evr.1:1-3). Scripturile declara ca Domnul Isus Hristos este intelepciunea lui Dumnezeu (1Cor.1:30; Efes.3:10-11; Col.2:2-3) si revelatia desavarsita a naturii si persoanei lui Dumnezeu (Ioan 1:3-5,14,18; Col.2:9). Precum cuvintele unei persoane ii descopera inima si mintea, asa si Hristos – “Cuvantul” descopera inima si mintea lui Dumnezeu (15:9). Ioan ne ofera trei caracteristici importante ale lui Isus Hristos, “Cuvantul”.
(1) Legatura Cuvantului cu Tatal. (a) Hristos era preexistent “cu Dumnezeu” inainte de crearea lumii (Col.1:15). El era o Persoana existand din vesnicie, distinct de Dumnezeu Tatal dar in vesnica partasie cu El. (b) Hristos este divin (“Cuvantul era Dumnezeu”), avand aceeasi natura si esenta cu Tatal (Col.2:9; Marcu 1:11).
(2) Legatura Cuvantului cu lumea. Prin Hristos a creat si sustine Dumnezeu Tatal lumea (v.3; Col.1:16; Evr.1:2).
(3) Legatura Cuvantului cu omenirea. “Cuvantul S-a facut trup” (v.14). In Domnul Isus, Dumnezeu a devenit o fiinta omeneasca, avand aceeasi natura cu omul, dar fara pacat. Aceasta este afirmatia fundamentala a intruparii: Hristos a parasit cerul si a intrat in starea de om prin poarta nasterii omenesti (Mat.1:23).

1:2 LA INCEPUT CU DUMNEZEU. Hristos n-a fost creat; El este vesnic si a fost intodeauna in partasie de iubire cu Tatal si Duhul Sfant (Marcu 1:11).

1:4 VIATA … LUMINA OAMENILOR. Viata adevarata si curata este intrupata in Hristos (cf. 14:6; 17:3). Viata Lui este lumina fiecaruia, adica adevarul, natura, scopul si puterea lui Dumnezeu devin accesibile tuturor oamenilor prin El (8:12; 12:35-36,46).

1:5 LUMINA LUMINEAZA IN INTUNERIC. Lumina lui Hristos lumineaza intr-o lume rea si pacatoasa, controlata de Satana. Majoritatea lumii nu a primit viata sau lumina Lui, dar intunericul “n-a biruit-o”.

1:9 LUMINEAZA PE ORICE OM. Hristos lumineaza pe orice persoana care aude Evanghelia Lui, comunicandu-i o anumita masura de har si intelegere, pentru ca persoana respectiva sa aleaga in mod liber fie sa accepte, fie sa respinga mesajul. In afara de aceasta lumina a lui Hristos, nu exista alta lumina prin care sa putem vedea adevarul si sa fim mantuiti.

1:10 LUMEA NU L-A CUNOSCUT. “Lumea” se refera la intreaga societate, organizata si actionand independent de Dumnezeu, Cuvantul Sau si autoritatea Lui. Lumea nu Il va cunoaste niciodata pe Hristos; ea va ramane indiferenta sau vrajmasa a lui Hristos si a Evangheliei Sale pana la sfarsitul veacului (Iacov 4:4). Pentru Ioan, lumea este marele adversar al Mantuitorului in istoria mantuirii (Iacov 4:4; 1Ioan 2:15; 4:5).

1:12 PRIMIT … CRED. Acest verset arata clar cum credinta este atat actul unei singure clipe cat si o atitudine a unei vieti. (1) Pentru a deveni copil al lui Dumnezeu, trebuie sa “primesti” (gr. elabon, de la lambano) pe Hristos. Timpul trecut folosit aici denota un act de credinta definit. (2) Actului de credinta trebuie sa-i urmeze o continua actiune de a crede. Verbul “a crede” (gr. pisteuousin, de la pisteuo) este un participiu prezent activ, care indica nevoia de perseverare in a crede. Pentru ca sa fie mantuit cineva, trebuie ca dupa actul initial de primire a lui Hristos, credinta adevarata sa continue (Mat.10:22; 24:12-13; Col.1:21-23; Evr.3:6,12-15).

1:12 COPII AI LUI DUMNEZEU. Oamenii au puterea (adica, dreptul) de a deveni copii adoptivi ai lui Dumnezeu numai daca ei cred in Numele lui Hristos. Cand Il primesc, ei sunt nascuti din nou si devin copii ai lui Dumnezeu (3:1-21). Nu toti oamenii sunt “copii ai lui Dumnezeu”.

1:12 CRED. Este important de observat ca Ioan nu foloseste niciodata substantivul “credinta” (gr. pistis). Totusi el foloseste verbul “a crede” (pisteuo) de 98 de ori. Pentru Ioan, credinta mantuitoare este o activitate, ceva ce oamenii fac. Adevarata credinta nu este o credinta statica si o incredere in Domnul Isus si lucrarea Lui mantuitoare, ci o predare plina de iubire, de uitare de sine, care te apropie neincetat de El ca Domn si Mantuitor (Evr.7:25).

1:13 NASCUTI NU … DIN VOIA VREUNUI OM. Nimic nu L-a constrans pe Dumnezeu sa ne ofere mantuirea prin moartea lui Hristos, decat propria Lui dragoste si compasiune. Initiativa de a aduce mantuirea este a lui Dumnezeu.

1:14 CUVANTUL S-A FACUT TRUP. Hristos, Dumnezeu cel vesnic, a devenit fiinta omeneasca (Fil.2:5-9). Umanitatea si divinitatea s-au unit in El. In chip smerit, El a intrat in viata si mediul uman cu toate limitele experientelor omenesti (3:17; 6:38-42; 7:29; 9:5; 10:36).

1:14 SINGURUL NASCUT. Singurul nascut nu inseamna ca Hristos a fost creat, candva in trecut. Aceasta afirmatie se refera la legatura Sa unica cu Tatal, adica la faptul ca El este unicul Fiul al lui Dumnezeu, din vesnicie. Este avuta in vedere aici filialitatea Sa trinitara (1:1,18; 3:16; Marcu 1:11).

1:17 HARUL SI ADEVARUL. Pentru cei aflati sub Legea Vechiului Testament, a existat o masura de har, dupa cum se vede din credinta celor putini (Gen.5:24; 7:1; 15:6) si din fagaduintele de iertare (Exod.34:6-7; Lev.5:17-18). Acum, prin Hristos, harul si adevarul sunt accesibile in masura cea mai deplina (Rom.5:17-21). Adevarul nu mai este invaluit prin tipuri (precum jertfele). “Har dupa har” (v.16) inseamna ca o comunicare permanenta de har si putere primesc toti cei care cred si raspund harului dat lor. Harul este puterea, prezenta si binecuvantarea lui Dumnezeu traite de cei care Il primesc pe Hristos.

S-a lansat programului radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) – o calatorie prin toata Biblia, de la Geneza la Apocalipsa,  pe reteaua laica RADIO GALAXY FM, la data de 1 Mai 2012.

Programul radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) se poate asculta si online la adresa de internet: http://www.twrro.ro/

Emisia programelor se va face zilnic, la ora 17.30 si va fi repetata dimineata la 06.30, de luni pana vineri, si la 9.30 in weekend.

Statiile si frecventele pe care vor putea fi ascultate programele sunt urmatoarele:

1.     RESITA – 100,3 MHz,

2.     CARANSEBES – 99,1 MHz,

3.     DEVA – 95,5 MHz (de la 15 Mai),

4.     TG. JIU – 90,2 MHz,

5.     DR. TR. SEVERIN – 100,5 MHz,

6.     CRAIOVA – 95,5 MHz,

7.     RM. VALCEA – 96,4 MHz, (cu acoperire mare)

8.     SLATINA – 90,3 MHz,

9.     ALEXANDRIA – 100,3 MHz

Programul radiofonic ITINERAR BIBLIC (IB) se poate asculta si online la adresa de internet: http://www.twrro.ro/

Bunul Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe cei care s-au implicat in acest proiect minunat!

Published in: on May 9, 2012 at 7:09 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/05/09/ioan-11-28/trackback/

%d bloggers like this: