Luca 18:18-43

18:24-25 BOGATIE SI SARACIE. Una dintre cele mai socante afirmatii facute de Domnul nostru consta in aceea ca este aproape imposibil pentru o persoana bogata sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Insa aceasta este doar una din multele afirmatii pe care El le-a facut cu privire la bogatie si saracie, oferind o perspectiva care este reluata de apostoli in cateva carti ale Noului Testament.
BOGATIA. (1) Opinia raspandita larg printre Evreii din perioada Noului Testament era ca bogatia constituie un semn al bunavointei speciale a lui Dumnezeu si ca saracia era un semn al necredinciosiei si al nemultumirii lui Dumnezeu. Fariseii, de exemplu, gandeau in felul acesta si au luat in bataie de joc pe Isus pentru saracia Sa (Luca 16:14). Desi aceasta idee falsa reapare din cand in cand in istoria Bisericii crestine, ea este respinsa in mod argumentat de Hristos (Luca 6:20; 16:13; 18:24-25).
(2) Biblia identifica preocuparea dupa bogatie cu idolatria, care este determinata de diavol (1Cor.10:19-20; Col.3:5). Din cauza ca puterea demonica este asociata cu posesiunile, dorinta dupa avutie si goana dupa ea adesea aduc inrobire (Matei 6:24).
(3) Bogatiile sunt, in conceptia lui Isus, un obstacol atat in calea mantuirii cat si in cea a uceniciei (Matei 19:24; 13:22). Ele dau sentimentul fals al sigurantei (Luca 12:15), amagesc (Matei 13:22) si pretind totala supunere a inimii cuiva (Matei 6:21). Bogatii arata, adesea, ca ei nu au nevoie de Dumnezeu. Prin cautarea bogatiilor, viata lor spirituala este inabusita (Luca 8:14) si ei sunt atrasi in ispite si pofte vatamatoare (1Tim.6:9), cazand de la credinta mantuitoare (1Tim.6:10). De asemenea, adesea, cei care sunt bogati asupresc pe cei saraci (Iacov 2:5-6). Astfel, nici un crestin n-ar trebui sa doreasca sa devina bogat (1Tim.6:9-11).
(4) Strangerea egoista de posesiuni si bunuri materiale este un indiciu ca viata nu mai este vazuta in perspectiva vesniciei (Col.3:1). O persoana egoista, lacoma nu mai are scopul vietii si implinirea, ca persoana, in Dumnezeu, ci mai degraba in ea insasi si in bunurile sale. Tragedia sotiei lui Lot, de exemplu, a fost atasamentul ei fata de o cetate pamanteasca si nu de cea cereasca (Gen.19:16,26; Luca 17:28-33; Evrei 11:8-10). Cu alte cuvinte, urmarirea scopului de imbogatire are in ea radacina totalei instrainari de Dumnezeu (1Tim.6:10).
(5) Adevarata bogatie pentru un crestin consta in credinta si dragostea care se manifesta in abnegatie si urmarea Domnului Isus (1Cor.13:4-7; Fil.2:3-5). Cei care au adevarata bogatie au castigat eliberarea de lucrurile lumii prin marturisirea ca Dumnezeu este Tatal lor si ca El nu-i va parasi (2Cor.9:8; Fil.4:19; Evrei 13:5-6).
(6) Referitor la atitudinea corecta privind bunurile noastre si folosirea acestora, justificarea lor este valabila numai cu obligatia credinciosiei (Luca 16:11). Crestinii trebuie sa priveasca bunurile nu ca bogatie personala sau permanenta; ei trebuie sa abandoneze bogatia lor si sa incredinteze mijloacele lor materiale in mainile Domnului pentru a le folosi in Imparatia Sa, pentru inaintarea cauzei lui Hristos pe pamant si pentru mantuirea si nevoile altora. Astfel, cei cu bogatie si posesiuni trebuie sa se vada pe ei insisi ca administratori ale lor, acestea fiind ale lui Dumnezeu (Luca 12:31-48). Crestinii care sunt bogati din punct de vedere material ar trebui sa fie generosi, gata sa imparta, ceea ce au, cu ceilalti si sa se imbogateasca in fapte bune (Efes.4:28; 1Tim.6:17-19).
(7) Fiecare crestin ar trebui sa-si cerceteze propria inima si dorintele: Sunt eu o persoana lacoma? Sunt eu o perosana egoista? Tanjesc eu dupa belsug? Am eu o mare dorinta de onoare, prestigiu, putere si pozitie care se obtin prin realizarea de mari bogatii?
SARACIA. Una din sarcini, pe care Domnul Isus a vazut-o ca misiune a Sa calauzita de Duhul, a fost “sa vesteasca saracilor Evanghelia” (Luca 4:18; Is.61:1). Cu alte cuvinte, Evanghelia lui Hristos poate fi definita ca o Evanghelie a celor saraci (Matei 5:3; 11:5; Luca 7:22; Iacov 2:5).
(1) “Saracii” (gr.ptochos) sunt cei umili si mahniti de lume care se intorc spre Dumnezeu in mari nevoi si cauta ajutorul Sau.
In acelasi timp ei sunt credinciosi lui Dumnezeu si privesc inainte la rascumpararea de catre Dumnezeu a poporului Sau din pacatul, suferinta, foamea si ura care sunt in lume. Ei nu urmaresc bogatia si viata lor nu e bazata pe lucrurile pamantesti (Ps.18:27; 22:26; 25:9; 37:11; 72:2,12-13; 74:19; 147:6; Is.14:4; 29:19; Luca 6:20; 16:25; Ioan 14:3).
(2) Eliberarea din suferinta, opresiune, nedreptate si saracie va veni sigur pentru saracii lui Dumnezeu (Luca 6:20-23; 18:1-8).
(3) Dumnezeu vede pe poporul Sau in saracie si declara ca ei “sunt bogati” (Apoc.2:9). In nici un caz ei nu pot fi priviti ca fiind inferiori din punct de vedere spiritual si moral (Apoc.2:9).

Published in: on April 25, 2012 at 7:16 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/04/25/luca-1818-43/trackback/

%d bloggers like this: