Luca 7:24-50

7:33-34 VINUL IN PERIOADA NOULUI TESTAMENT (1). VINUL: FERMENTAT SAU NEFERMENTAT? Cele ce urmeaza reprezinta o analiza a celui mai comun cuvant biblic care defineste vinul. Cuvantul grecesc pentru “vin” este “oinos” in Luca 7:33. Oinos se poate referi la doua feluri deosebite ale mustului (sucului) din struguri: (1) must nefermentat, si (2) vin fermentat sau imbatator (ametitor).
Aceasta referire este sustinuta de urmatoarele date:
(1) Cuvantul grecesc oinos era utilizat de autorii laici si religiosi in pre-crestinism si in vremurile Bisericii primare ca sa defineasca mustul (sucul) proaspat din struguri (vezi Aristotel, Meteorologica, 387.b.9-13). (a) Anacreon (c.500 i.H) scrie, “Stoarcerea strugurelui lasa sa curga vinul (oinos)” (Oda 5). (b) Nicandru (sec. al II-lea i.Hr) scrie despre stoarcerea strugurilor si se refera la mustul rezultat ca la oinos (Georgica, fragment 86). (c) Papias (60-130 d.Hr.), un parinte al Bisericii primare, mentioneaza ca atunci cand strugurii sunt zdrobiti ei produc “butoaie cu vin (oinos)” (citat de catre Irineu, Impotriva ereziilor, 5.33.3-4). (d) O scrisoare greceasca de papirus (P.Oxy.729; 137 d.Hr.) vorbeste despre “vinul proaspat (oinos) din teasc (vezi Moulton si Milligen, Vocabularul Testamentului grecesc, p.10). (e) Athenaeus (200 d.Hr.) vorbeste despre un “dulce vin (oinos)” care “nu face capul greu” (Athenaeus, Banchetul, 1.54). In alt loc, el scrie despre un om ce aduna struguri, si “umbla de colo pana colo si scotea vinul (oinos) din camp” (1.54). Pentru discutii mai amanuntite asupra intrebuintarii cuvantului oinos de catre scriitorii antici, vezi Robert P.Teachout, “Intrebuintarea vinului in Vechiul Testament” (Teza de doctorat in teologie, Seminarul Teologic Dallas, 1979).
(2) Din cauza intrebuintarii cuvantului oinos in Septuaginta (versiunea greceasca a Vechiului Testament iudaic, tradus de catre cei mai buni cunoscatori de ebraica si greaca, in perioada 250-131 i.Hr.), autorii si cititorii Noului Testament au inteles ca acest cuvant ar putea sa se refere fie la mustul fermentat din struguri, fie la cel nefermentat. Asa cum au fost folosite scrierile Vechiului Testament de catre apostolii care au scris Noul Testament, Septuaginta ar fi influentat intelegerea lor si intrebuintarea cuvintelor pentru vin; ea ofera astfel o referire autorizata pentru studiile cuvantului in Noul Testament. In Septuaginta cuvantul grecesc oinos era intrebuintat pentru a traduce doua cuvinte ebraice.
(a) Oinos a fost utilizat de obicei, pentru a traduce cuvantul yayin Yayin este un termen generic intrebuintat in Vechiul Testament sa arate vinul fermentat si nefermentat. Pe de o parte, yayin este aplicat la toate felurile de must fermentat din struguri (Gen.9:20-21; 19:32-33; 1Sam.25:36-37; Prov.23:30-31). Pe de alta parte, yayin este de asemenea intrebuintat pentru mustul de struguri nefermentat (Is.16:10; Ier.40:10,12; 48:32-33; Plangerile lui Ieremia 2:12); acest fapt este sustinut de Enciclopedia Iudaica (1971) si Talmudul Babilonian, care vorbesc de “vinul (yayin) din teasc” (Baba Bathra, 97a).
(b) Oinos a fost de asemenea intrebuintat sa traduca 36 din cele 38 de ipostaze ale lui tirosh (un cuvant care inseamna “vin nou” sau “vin de la cules”). Tirosh se poate referi la rodul nefermentat al vitei, la struguri in ciorchine, sau must de strugure nou, dulce si nefermentat. Brown, Driver, Briggs (“Un lexicon ebraic-englez al Vechiului Testament) afirma ca tirosh inseamna “must, vin proaspat sau nou”, si Enciclopedia Iudaica din 1901 (XII, 533) declara ca “tirosh include toate categoriile de sucuri dulci si must, si nu include vinul fermentat”. Astfel, cuvantul oinos din Noul Testament poate sa se refere fie la mustul fermentat din struguri, fie la cel nefermentat si numai contextul sau scopul poate determina care este el.
(3) O analiza a pasajelor din Noul Testament dezvaluie, de asemenea, ca oinos poate insemna fie vin fermentat, fie vin nefermentat. In Efes.5:18 porunca, “Nu va imbatati de vin (oinos)”, se refera la vinul alcoolic. Pe de alta parte, in Apocalipsa 19:15 Hristos este descris calcand cu picioarele teascul vinului. Textul in limba greaca se citeste “calca teascul vinului (oinos)”; oinos-ul care rezulta, care se formeaza de la teasc ar putea fi mustul din struguri. Acest verset poate fi comparat cu textul din Ieremia 48:32-33, care vorbeste de vinul (yayin) care rezulta de la teasc (Is.16:10). In Apoc.6:6, oinos se refera la strugurii din vita de vie ca la o recolta care nu trebuie sa fie distrusa. Astfel, pentru credinciosii din vremurile Noului Testament, vinul (oinos) era un cuvant cu sens general care putea sa fie intrebuintat pentru doua bauturi din struguri distincte, vinul fermentat si vinul nefermentat.
(4) In sfarsit, scriitorii antici romani au explicat in amanuntime diferitele procedee utilizate in legatura cu stoarcerea mustului proaspat din struguri, in special metodele de a-l apara de fermentare. (a) Columella (Despre agricultura, 12,29), cunoscand ca mustul din struguri nu va fermenta daca este pastrat la rece si fara oxigen, bine inchis, astupat, scrie dupa cum urmeaza: “Pentru ca mustul tau din struguri sa fie totdeauna la fel de dulce ca atunci cand este proaspat, se procedeaza astfel: Dupa ce ai zdrobit si presat strugurii, ia mustul cel mai proaspat, pune-l intr-un vas nou (amphora), astupa-l si acopera-l cu foarte multa grija cu smoala, ca nu cumva sa patrunda vreo picatura de apa; apoi cufunda-l intr-un bazin cu apa rece si nu lasa nici o parte din amfora sa ramana neacoperita cu apa. Dupa patruzeci de zile scoate-l afara. Mustul va ramane dulce timp de un an”. (Vezi de asemenea Columella, Agricultura si Pomii; Cato, Despre agricultura). Scriitorul roman Pliniu (primul secol, d.Hr.) scrie: “Deindata ce mustul (sucul strugurelui) este luat din teasc si pus in butoaie, ei scufunda butoaiele in apa si le tin pana trece mijlocul iernii si se instaleaza o vreme rece stabila” (Pliniu, Istoria naturala, 14.11.83). Israel nu ar fi avut nici o problema in aplicarea metodei de mai sus (Deut.8:7; 11:11-12; Ps.65:9-13). (b) O alta metoda de a opri mustul de struguri din fermentatie consta in a-l fierbe si a-l transforma intr-un sirop. Istoricii antici, de fapt, s-au referit la acest produs ca vin (oinos). Canonicul Farrar (Dictionarul Biblic al lui Smith, p.747) afirma ca “vinurile antichitatii semanau mai mult cu siropurile; multe din ele nu erau alcoolice”. De asemenea, Noul Dictionar Biblic (p.1332) arata ca “existau mijloace de a pastra vinul dulce tot timpul anului”.

VINUL UTILIZAT LA CINA DOMNULUI.

Cand Domnul Isus a instituit Cina Domnului a intrebuintat El bautura din strugure fermentat sau nefermentat? (Mat.26:26-29; Marcu 14:22-25; Luca 22:17-20; 1Cor.11:23-26). Datele urmatoare sustin concluzia ca ceea ce Domnul Isus si apostolii Sai au baut era must de struguri nefermentat.
(1) Nici Luca si nici alt scriitor biblic nu a folosit cuvantul “vin” (gr. oinos) cand a fost vorba de Cina Domnului. Scriitorii primelor trei Evanghelii folosesc expresia “rodul vitei” (Mat.26:29; Marcu 14:25; Luca 22:18). Vinul nefermentat este singurul “rod al vitei” natural, adevarat, continand aproximativ 20% zahar si deloc alcool. Fermentatia distruge mult din zahar si altereaza ceea ce vita de vie a produs. Vinul fermentat nu este produsul vitei de vie.
(2) Cina Domnului a fost instituita cand Isus si apostolii Sai mancau Pastele. Legea privitoare la Paste, din Exod 12:14-20, interzicea in timpul saptamanii Pastelui prezenta si intrebuintarea seorului (Exod 12:15), un cuvant care se refera la aluatul dospit (plamadeala), drojdie sau orice agent de fermentare. “Seor” in lumea antica era adesea obtinut din spuma densa rezultata in momentul maxim de fermentatie a vinului. Mai mult, orice “hametz” (adica, orice continea vreo fermentatie) era interzis (Exod 12:19; 13:7). Dumnezeu a dat aceste legi din cauza ca fermentatia a simbolizat coruptia si pacatul (Mat.16:6,12; 1Cor.5:7-8). Astfel, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a avut de urmat Legea lui Dumnezeu si nu a utilizat vin fermentat.
(3) O dezbatere vie a avut loc peste secole intre rabini si invatati iudei cu privire la produsele fermentate ale vitei de vie daca erau permise la sarbatorirea Pastelui. Cei care au adoptat o interpretare mai stricta si mai literala a scrierilor iudaice, in special cele din Exod 13:7, au sustinut ca vinul nefermentat trebuie sa fie folosit la aceasta ocazie.
(4) Unele surse ebraice afirma ca intrebuintarea vinului nefermentat la Paste era obisnuit in epoca Noului Testament. De exemplu, “Conform cu Evangheliile sinoptice, se pare ca in seara de joi a ultimei saptamani din viata Lui, Domnul Isus impreuna cu apostolii Sai au intrat in Ierusalim cu scopul de a lua cu ei masa de Paste in cetatea sfanta; daca este asa, azima si vinul … serviciului de impartasanie atunci instituit de catre El ca o aducere aminte, au fost, painea nedospita si vinul nefermentat al serviciului Seder” (vezi “Isus”, Enciclopedia Iudaica, editia 1904, v.165).
(5) In Vechiul Testament bautura fermentata nu trebuia sa fie folosita niciodata in Casa lui Dumnezeu, si nici preotilor nu le era permis sa se apropie de Dumnezeu pentru inchinare cand consumau bauturi ametitoare (Lev.10:9-11). Isus Hristos a fost Marele Preot al lui Dumnezeu in noul legamant, apropiindu-Se de Dumnezeu in numele poporului Sau (Evrei 3:1; 5:1-10).
(6) Valoarea unui simbol este determinata de capacitatea de a conceptualiza realitatea spirituala. Prin urmare, exact cum painea a reprezentat trupul curat al lui Hristos si avea sa fie nedospit (adica, nealterat, nestricat din cauza dospirii), tot asa rodul vitei, reprezentand sangele nealterat al lui Hristos, ar fi putut fi simbolizat prin mustul care era nefermentat (1Petru 1:18-19). Dat fiind ca Scriptura afirma explicit ca procesului de alterare nu i s-a permis sa lucreze nici in trupul, nici in sangele lui Hristos (Ps.16:10; Fapte.2:27; 13:37), ambele sunt simbolizate intocmai prin ceea ce este nealterat si nefermentat.
(7) Pavel a invatat pe Corinteni sa se debaraseze de dospeala spirituala, adica, de agentul de fermentatie al “rautatii si vicleniei”, fiindca Hristos este Pastele nostru (1Cor.5:6-8). Ar fi in contradictie cu scopul si cerinta spirituala a Cinei Domnului intrebuintarea a ceva care era un simbol al raului, adica ceva cu aluat sau drojdie.
(8) In Proverbe 23:29-35 se arata ca Dumnezeu a interzis indreptarea atentiei spre vinul care a fermentat si actiunea de a face pe cineva sa se ameteasca. Hristos n-ar autoriza comportarea pe care Dumnezeu anterior a condamnat-o. El a venit sa implineasca Legea (Matei 5:17).

7:34 MANCACIOS … BAUTOR DE VIN. Cuvantul “vin” (gr. oinos), in Noul Testament, denumea toate felurile de vinuri, atat fermentate cat si nefermentate. Spusele lui Isus arata ca El bea anumite feluri de vinuri, in timp ce Ioan, nu. Totusi, nu se poate deduce din acest pasaj ce feluri de vinuri bea El, fiindca afirmatiile Fariseilor despre Isus sunt, evidend, false. Ei Il calificau pe Isus ca “mancacios” si “bautor de vin” impreuna cu pacatosii, aceste cuvinte mincinoase si defaimatoare urmarind sa nimiceasca influenta Lui ca invatator al neprihanirii (Mat.12:24; Ioan 7:20; 8:48). Isus Insasi da de inteles ca cei care incep “sa manance si sa bea cu betivii” sunt robi rai (Mat.24:48-49). De aceea, nu se poate dovedi, din acest pasaj, ca Isus bea vin ametitor.

7:38 PLANGEA. Din dragoste si devotiune pentru Isus, aceasta femeie stropeste picioarele lui Hristos cu lacrimile ei. Plansul poate fi expresia suferinta sau a dragostei pline de recunostinta pentru Hristos.
(1) Plangand in rugaciune si credinta, credinciosul arata lui Dumnezeu ce este in inima lui; asemenea lacrimi sunt socotite ca o ofranda si o slujire aduse Lui (v.37-50; Ps.126:5-6; Ier.9:1; 14:17; 31:15-16; Fapte.20:19,31; 2Cor.2:4). In acest mod credinciosul, de asemenea, ia parte la suferintele lui Hristos (2Cor.1:5; Fil.3:10; 1Petru 4:13).
(2)Hristos Insusi a plans in timp ce Se ruga si a fost ascultat (Evr.5:7); la fel, apostolul Pavel a slujit Domnului cu multe lacrimi (Fapte.20:19; 2Cor.2:4). Chiar si azi, cei care plang in Hristos sunt socotiti binecuvantati (6:21). In Imparatia viitoare a lui Hristos, Dumnezeu va sterge toate lacrimile din ochii credinciosilor Lui (Apoc.7:17; 21:4; 2Imp.20:5; Ps.39:12; 56:8).

7:47 A IUBIT MULT. Adevarata dragoste si devotiune pentru Hristos provin dintr-o profunda constiinta a pacatoseniei fostei noastre stari, din dragostea pe care a avut-o El pentru noi cand S-a jertfit pe Golgota si din incredintarea interioara ca suntem iertati si ni se poarta de grija. Credinta care nu este intemeiata pe aceste temelii nu va dura.

Published in: on April 3, 2012 at 7:18 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/04/03/luca-724-50/trackback/

%d bloggers like this: