Luca 1:1-25

Autorul: Luca
Tema: Isus, Mantuitorul divin-uman
Data: Anii 60-63 d.Hr.

Fondul:
Evanghelia dupa Luca este prima dintre cele doua carti adresate unui om cu numele de Teofil (Luca 1:3; Fapte 1:1). Desi autorul nu apare cu numele in vreuna dintre cele doua carti, marturia unanima a crestinilor din epoca primara si dovezile interne ale celor doua carti ne indica pe Luca drept autor comun.
Probabil ca Luca a fost un convertit grec, singurul autor neevreu al unei carti din Biblie. Duhul Sfant l-a inspirat sa scrie lui Teofil (al carui nume inseamna “cel care il iubeste pe Dumnezeu”) pentru a acoperi, in Biserica Neamurilor, nevoia unei relatari complete cu privire la inceputurile crestinismului. Aceasta relatare cuprinde doua parti: (1) nasterea, viata si lucrarea, moartea, invierea si inaltarea lui Isus (Evanghelia dupa Luca) si (2) revarsarea Duhului la Ierusalim si dezvoltarea Bisericii primare care a urmat (Cartea Faptelor Apostolilor). Aceste doua carti cuprind mai mult decat un sfert din Noul Testament.
Din Epistolele lui Pavel aflam ca Luca a fost un “doctor preaiubit” (Col.4:14) si un colaborator devotat al lui (2Tim.4:11; Filim.1:24). Din scrierile proprii ale lui Luca cunoastem ca el avea o educatie aleasa, era un scriitor iscusit, un istoric corect si un teolog inspirat. Cand si-a scris Evanghelia lui, Biserica dintre Neamuri se pare ca nu avea o Evanghelie despre Isus completa si cu circulatie larga. Matei a scris la inceput pentru evrei, iar Marcu a scris o Evanghelie concisa pentru Biserica din Roma. Neamurile, care vorbeau limba greaca, aveau relatari orale despre Isus de la martori oculari cat si scurte culegeri scrise dar nu o Evanghelie completa si pusa in ordine (vezi 1:1-4). Astfel, Luca s-a apucat sa cerceteze cu atentie toate lucrurile “de la obarsia lor” (1:3), probabil facand cercetari in Palestina pe cand Pavel era in inchisoare la Cezarea (Fapt.21:17; 23:23-27:21) si terminandu-si Evanghelia lui catre sfarsitul acelui timp sau curand dupa sosirea la Roma cu Pavel (Fapte.28:16).

Scopul:
Luca a scris aceasta Evanghelie pentru Neamuri ca sa le puna la indemana o istorisire completa si ingrijita “despre tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete pe oameni de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer” (Fapte 1:1-2). Scriind sub inspiratia Duhului Sfant el a vrut ca Teofil si alti cercetatori si convertiti dintre Neamuri sa cunoasca adevarul despre ceea ce ei fusesera invatati pe cale orala (1:3-4). Acest scop privitor la Neamuri este evident pe tot parcursul Evangheliei; de exemplu, el trateaza genealogia omeneasca a lui Isus mergand in urma pana la Adam (3:23-38) si nu numai pana la Avraam cum a facut Matei (Mat.1:1-17). In Luca, Isus este aratat in mod clar ca fiind Mantuitorul divin-uman care a venit sa ne adevereasca purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru mantuirea tuturor urmasilor lui Adam.

Privire generala:
Evanghelia dupa Luca incepe cu cea mai completa istorisire a copilariei (1:5-2:40) si cu singura descriere, mentionata in Evanghelii, in legatura cu anii cand Isus era copil (2:41-52). Dupa ce descrie lucrarea lui Ioan Botezatorul si da genealogia lui Isus, Luca imparte activitatea lui Isus in trei mari parti: (1) activitatea Lui in si in jurul Galileii (4:14-9:50); (2) activitatea Lui in timpul ultimei calatorii la Ierusalim (9:51-19:27) si (3) ultima Lui saptamana in Ierusalim (19:28-24:53).
In timp ce minunile lui Isus sunt evidentiate in relatarea lui Luca referitoare la activitatea Lui din Galileea, pentru activitatea Sa, desfasurata in drum spre Ierusalim, accentul principal se pune pe invatatura si pildele lui Isus (9:51-19:27).
Aceasta parte cuprinde cea mai mare portiune compacta de material, unic in Luca, si include multe istorisiri si pilde indragite. Versetul pivot (9:51) si versetul cheie (19:10) ale Evangheliei sunt plasate la inceputul si catre sfarsitul acestui material specific lui Luca.

Trasaturi specifice:
Evanghelia lui Luca se caracterizeaza prin sapte mari trasaturi sau sublinieri: (1) puterea ei de patrundere in relatarea intamplarilor din viata lui Isus dinainte de nasterea pana la Inaltarea Lui; (2) stilul ei literar exceptional, folosind un vocabular bogat si fiind scrisa intr-o greaca excelenta; (3) universalitatea ei, aratand cum Isus a venit sa aduca mantuire pentru toti, atat Evrei, cat si Neamuri; (4) accentul ei pus pe grija lui Isus fata de cei neprivilegiati, inclusiv femei, copii, saraci si toti dezmostenitii societatii; (5) accentul ei pus pe viata de rugaciune a lui Isus si invatatura Lui despre rugaciune; (6) punerea in lumina a raspunsului plin de bucurie care trebuie sa ii caracterizeze pe cei care Il primesc pe Isus si mesajul Lui; (7) accentul pus pe importanta si proeminenta Duhului Sfant in viata lui Isus si a poporului Lui (1:15,41,67; 2:25-27; 4:1,14,18; 10:21; 12:12; 24:49).

1:15 SE VA UMPLEA DE DUHUL SFANT. Observati rezultatul vietii pline de Duhul Sfant si al lucrarii lui Ioan. Prin puterea Duhului Sfant (1) el le descopera oamenilor pacatele lor, ii aduce la pocainta si ii intoarce la Dumnezeu (v.15-17; Ioan 16:8); (2) el propovaduieste in duhul si puterea lui Ilie (v.17; Fapte.1:8); (3) el impaca familii si indreapta pe multi spre o viata neprihanita (v.17).

1:15 VIN… BAUTURA AMETITOARE. Cuvantul grecesc folosit pentru a exprima notiunea de “bautura ametitoare” este “sikera”. Intelesul lui exact n-a fost stabilit, dar neindoielnic, corespunde cuvantului “shekar” din Vechiul Testament. Acest cuvant se poate referi la sucul dulce sau siropul de palmier, sub formele lui diferite, adesea fermentate. Unii interpreti inteleg prin “bautura ametitoare”, berea.
(1) Enciclopedia iudaica din 1901 (XII.533) afirma ca de pe la 200 i.Hr. pana spre 200 d.Hr., cuvantul “vin” (ebr. yayin; gr. oinos) desemna altceva decat “bautura ametitoare” (ebr. shekar; gr. sikera), fiindca “vinul” era diluat cu apa, in timp ce “bautura ametitoare”, nu.
(2) O posibila intelegere a termenului sikera este ca atunci cand cuvintele “vin” si “bautura ametitoare” sunt folosite impreuna, in majoritatea cazurilor ele formeaza o sintagma care indica acelasi lucru (adica, vinul care intoxica, imbata). Cand cuvantul oinos este folosit singur, se poate referi fie la vinul nefermentat, fie la cel fermentat.

1:17 DUHUL SI PUTEREA LUI ILIE. Ioan se va asemana cu neinfricatul prooroc Ilie, in multe feluri. Fiindca va fi plin de Duhul Sfant (v.15), Ioan va fi un propovaduitor al neprihanirii (3:7-14; Mat.3:1-10). El va arata lucrarea Duhului Sfant predicand despre post, neprihanire si judecata (Ioan 16:8). El va intoarce inimile celor “neascultatori la umblarea in intelepciunea celor neprihaniti” (v.17; Mat.11:7). El nu va face compromisuri cu constiinta sa si nu va schimba principiile biblice, pentru pozitie sociala sau siguranta (3:19-20; Mat.14:1-11). El Il va asculta pe Dumnezeu si va ramane credincios adevarului. Pe scurt, Ioan va fi un “om al lui Dumnezeu”.

1:17 PARINTILOR LA COPII. Versetul trimite la Maleahi 4:6, un text care arata ca unul din cele mai mari pacate ale poporului lui Dumnezeu, in perioada Vechiului Testament, a fost faptul ca parintii nu si-au iubit fiii si fiicele indeajuns pentru a-i invata caile si poruncile lui Dumnezeu. Odata cu venirea lui Ioan si Evangheliei lui Hristos inimile parintilor se vor intoarce spre copiii lor.
(1) Aceasta este o dovada ca unul din telurile esentiale ale Evangheliei este de a restabili voia lui Dumnezeu, in ceea ce priveste familia, printr-o legatura corecta intre parinti si copii. Prin propovaduirea pocaintei si a Domniei lui Hristos, parintii se vor dedica copiilor lor, intr-o atitudine de neprihanire.
(2) Daca astazi Biserica nu reuseste sa devina ceea ce vrea Dumnezeu, unul din motive poate fi acela ca inimile parintilor s-au indepartat de copii, neiubindu-i, nepetrecand timpul cu ei si neinvatandu-i cu sarguinta Cuvantul lui Dumnezeu si cerintele Lui de neprihanire. Drept urmare, copiii vor respinge caile lui Dumnezeu (Maleahi 4:6).
(3) In legatura cu parintii si copiii, pasajele mai importante sunt urmatoarele: (a) a invata pe copii credinciosia fata de caile lui Dumnezeu: Exod 10:2; 13:8; Deut.4:9-10; 6:6-25; 11:18-21; Ps.78:5-8; Is.38:19; Ioel 1:3; Efes.6:4; 1Tes.2:11; (b) iubirea si pedepsirea copiilor: Ps.103:13; Prov.3:12; 13:24; 23:13-14; Maleahi 4:6; Luca 11:11-13; 2Cor.12:14; Efes.6:4; Col.3:21; 1Tes.2:11; 1Tim.3:4-5,12; 5:8; Tit 2:4; Evr.12:7; (c) parintii care se roaga pentru copiii lor: Gen.17:18; 2Sam.12:16; 1Cron.22:11-12; 29:19; Iov 1:5; Efes.3:14-19; Ioan 17:1.

Published in: on March 20, 2012 at 7:21 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/03/20/luca-11-25/trackback/

%d bloggers like this: