Marcu 1:1-20

Autorul: Marcu
Tema: Isus, Fiul – Slujitor
Data: Anii 55-65 d.Hr.

Fondul:
Dintre cele patru Evanghelii, Marcu este cea mai scurta descriere a “inceputului Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (1:1). Desi autorul nu este trecut cu numele in cuprinsul cartii (lucru adevarat cu toate Evangheliile), prima si unanima marturie a Bisericii este ca Ioan Marcu este responsabil de scrierea ei. Acest barbat a crescut ca tanar in Ierusalim si a fost printre crestinii din prima generatie (Fapte.12:12). El a avut ocazia de a fi asociat in lucrare cu trei apostoli ai Noului Testament: Pavel (Fapte.13:1-13; Col.4:10; Filim.24), Barnaba (Fapte.15:39) si Petru (1Petru 5:13). Papias (aprox.anul 110 d.Hr.) citeaza declaratia lui Ioan Batranul (probabil apostolul Ioan, desi ar fi putut fi si un alt ucenic din perioada primara a bisericii) potrivit careia Marcu, asociatul lui Petru, a scris Evanghelia ce-i poarta numele. Marcu a alcatuit cuprinsul Evangheliei lui prin asocierea cu Petru, a scris-o in Roma si a destinat-o credinciosilor romani. Desi data atribuita scrierii Evangheliei dupa Marcu este nesigura, cei mai multi oameni de stiinta o plaseaza spre sfarsitul anilor 50 sau in anii 60; este posibil sa fie prima dintre cele patru Evanghelii ce s-au scris.

Scopul:
In cursul anilor 60 ai primului secol d.Hr. credinciosii din Roma erau tratati cu cruzime de catre populatie si multi au fost torturati si dati la moarte de imparatul roman Nero. Potrivit traditiei, printre martorii crestini din Roma in timpul acestei decade au fost apostolii Petru si Pavel. Ca unul dintre conducatorii bisericii din Roma, Ioan Marcu a fost indemnat de Duhul Sfant sa scrie aceasta Evanghelie ca pe o anticipare profetica, sau un raspuns pastoral, al acestui timp de persecutie.
Intentia lui a fost ca sa intareasca temelia credintei la credinciosii din Roma si, daca era nevoie, sa le inspire gandul ca sa sufere cu credinciosie pentru Evanghelie punandu-le inainte viata, suferinta, moartea si invierea lui Isus, Domnul lor.

Privire generala:
Intr-o istorisire in ritm rapid, Marcu prezinta pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu si ca pe Mesia, slujitorul care sufera. Locul de unde se desparte cartea in doua este episodul din Cezareea lui Filip urmat de schimbarea la fata (8:27-9:9), unde atat identitatea lui Isus cat si trimiterea Lui ca sa sufere sunt dezvaluite pe larg celor doisprezece ucenici ai Sai. Prima jumatate a Evangheliei dupa Marcu scoate in evidenta indeosebi minunile puternice ale lui Isus si autoritatea Lui asupra bolilor si demonilor ca semne ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape. In Cezareea lui Filip insa, Isus le spune ucenicilor Sai pe fata ca El “trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat si dupa trei zile sa invieze” (8:31). In cartea lui Marcu sunt multe referiri la suferinta ca pret al uceniciei (de ex.3:21-22,30; 8:34-38; 10:30,33-34,45; 13:8,11-13). Dar indreptatirea lui Dumnezeu va urma suferinta pentru neprihanire, asa cum s-a dovedit prin invierea lui Isus.

Trasaturi specifice:
Evanghelia dupa Marcu are patru trasaturi distinctive: (1) Ca Evanghelie de actiune ea pune accentul mai mult pe ce a facut Isus decat pe ce a spus. In felul acesta Marcu consemneaza optsprezece minuni, dar numai patru pilde. (2) Ca Evanghelie pentru romani, ea explica obiceiurile evreiesti, omite toata genealogia iudaica si descrierea nasterii, traduce cuvintele aramaice si foloseste expresiile latine. (3) Ca Evanghelie a urgentei ea incepe in mod abrupt si se desfasoara cu rapiditate, trecand repede de la un episod la altul cu folosirea repetata a adverbului “indata” (de 42 de ori). (4) Ca Evanghelie a unui ritm plin de viata, ea descrie intamplarile din viata lui Isus in mod succint si vioi, si cu dibacia atragatoare a unui artist literar.

1:7-8 VA VA BOTEZA CU DUHUL SFANT. Ioan Botezatorul a fost cel dintai care a propovaduit Vestea cea buna cu privire la Isus. Predica lui este concentrata de catre Marcu intr-o singura tema: proclamarea lui Isus Hristos care va veni si va boteza cu Duhul Sfant pe cei care Il vor urma. Toti cei care Il primesc pe Isus ca Domn si Mantuitor trebuie sa proclame ca Isus este si acum Cel care boteaza cu Duhul Sfant (Fapte.1:8; 2:4,38-39; Matei 3:11).

1:15 IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Hristos a venit pentru a vesti si a aduce la desavarsire Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta a fost tema mesajului Sau pe pamant (Matei 4:17). In legatura cu forma aparitiei sale, trebuie sa avem in vedere mai multe aspecte ale Imparatiei:
(1) Imparatia lui Israel. Imparatia, in Vechiul Testament, era lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu in mijlocul lui Israel, pentru a pregati calea izbavirii neamului omenesc. Fiindca Israel a respins pe Isus, Mesia, Imparatia a fost luata de la ei (Matei 21:43).
(2) Imparatia lui Hristos. Imparatia si puterea ei erau prezente in persoana si lucrarea lui Isus, Imparatul (Luca 11:20).
(3) Imparatia in Biserica. Aceasta comporta manifestarea prezenta a puterii si carmuirii lui Dumnezeu in inimile si vietile tuturor celor care se pocaiesc si cred in Evanghelie (Ioan 3:3,5; Rom.14:17; Col.1:13). Prezenta ei vine cu mare putere spirituala, afirmandu-se impotriva stapanirii lui Satana, a pacatului, a raului. Nu este o imparatie politica sau materiala ci o prezenta si o lucrare a lui Dumnezeu pline de putere, in mijlocul poporului Sau (1:27; 9:1).
(4) Imparatia in desavarsire. Aceasta este Imparatia mesianica prezisa de prooroci (Ps.89:36-37; Is.11:1-9; Dan 7:13-14). Hristos va domni pe pamant o mie de ani (Apoc.20:4-6) si Biserica va domni impreuna cu El peste neamuri (1Cor.6:2-3; 2Tim.2:12; Apoc.2:26-27).
(5) Imparatia in vesnicie. Imparatia mesianica se va incheia dupa o mie de ani si Imparatia vesnica a lui Dumnezeu va fi intemeiata in cerurile noi si pe pamantul nou (Apoc.21:1-4). Centrul noului pamant este Cetatea Sfanta, Noul Ierusalim (Apoc.21:9-11). Locuitorii ei sunt cei mantuiti din Vechiul Testament (Apoc.21:12) si din Noul Testament (Apoc.21:14). Cea mai mare binecuvantare a lor va fi ca “ei vor vedea fata Lui” (Apoc.22:4).

1:17 VENITI DUPA MINE. Prima chemare a ucenicilor este de a Il urma pe Isus si de a Il cunoaste personal (Fil.3:8-10). Ca urmare a acestei legaturi, ei trebuie, apoi, sa conduca pe altii la o cunoastere mantuitoare a lui Isus (Prov.11:30; Dan.12:3; 1Cor.9:22).

Published in: on February 18, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/02/18/marcu-11-20/trackback/

%d bloggers like this: