Matei 15:21-39

15:21-27 Isus S-a retras in regiunea Tirului si Sidonului, pe coasta Mediteranei. Dupa cate stim, acesta este singurul caz in care Domnul S-a aflat, in timpul lucrarii Sale publice, in afara teritorului iudaic. Aici, in Fenicia, o cananeanca L-a rugat sa-i vindece fiica, ce era posedata de demon.
Este important sa ne dam seama ca aceasta femeie nu era iudaica, ci provenea dintre Neamuri. Era o descendenta a canaanitilor, un neam imoral, pe care Dumnezeu il randuise sa fie eliminat. Prin neascultarea Israelului, unii canaaniti au supravietuit invadarii Canaanului de catre Iosua si astfel femeia aceasta se tragea din acesti supravietuitori. Ca femeie dintre Neamuri, ea nu se bucura de privilegiile acordate poporului ales pe acest pamant sa fie al lui Dumnezeu. Ea era o straina, fara nici o nadejde. Din punct de vedere al pozitiei pe care o ocupa, ea nu putea avea nici o pretentie de acces la Dumnezeu sau la Mesia.
Ea I s-a adresat lui Isus cu cuvintele Domn si Fiul lui David – titlu folosit de iudei cand se refereau la Mesia. Desi Isus era, intr-adevar, Fiul lui David, nici o persoana dintre Neamuri nu avea dreptul sa-L abordeze de pe aceasta temelie. De aceea nu i-a raspuns Domnul de prima oara.
Ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: “Da-i drumul, caci striga dupa noi.” In mod evidend, pe ei femeia ii agasa. Dar pentru Domnul a fost un prilej minunat de a ilustra credinta unui vas omenesc, in care avea sa straluceasca harul Sau. Mai intai insa El trebuia sa demonstreze si sa educe credinta ei. El i-a amintit ca misiunea Lui era indreptata spre oile pierdute ale casei lui Israel, nu spre Neamuri si, desigur, nu spre canaaniti. Ea nu s-a lasat descurajata de acest refuz aparent. Facand uz de titlul Fiul lui David, ea I s-a inchinat, spunand: “Doamne ajuta-ma!” Daca nu se putea apropia de El cum se apropie o evreica de Mesia al ei, atunci ea va veni la El ca o creatura care se apropie de Creatorul ei.
Luandu-si locul unei persoane total nevrednice, dintre Neamuri, ea s-a aruncat asupra indurarii, iubirii si harului Sau. Ea a spus ca nu e decat unul dintre cateii de sub masa. Dar a adaugat observatia ca uneori cad firimituri de la masa pe podea, astfel si catelusii se hranesc. “Nu sunt vrednica sa-mi vindeci fiica, dar Te rog fierbinte sa faci acest lucru pentru una din creaturile Tale nedemne”.  Isus a elogiat-o pentru credinta ei mare. In timp ce iudeii – copii ai lui Dumnezeu, dar necredinciosi – nu simteau nici o foame pentru paine, iata ca aceasta femeie, care nu se sfia sa se compare cu o catelusa, striga dupa paine. Credinta ei a fost rasplatita. Fiica ei s-a vindecat pe loc.

15:28 MARE ESTE CREDINTA TA. A persevera in credinta adevarata inseamna a avea incredere in Dumnezeu, in toate imprejurarile, si a-I ramane credincios, chiar cand treci printr-un necaz mare si El pare ca nu raspunde sau ca nu Il intereseaza. Aceasta este “incercarea credintei” (Luca 18:1-7; 1Petru 1:7; Marcu 7:27).

Published in: on January 24, 2012 at 7:15 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/01/24/matei-1521-39/trackback/

%d bloggers like this: