Matei 12:1-21

12:1 SABAT. Sabatul saptamanal (gr. sabbaton, insemnanad odihna, incercare) era a saptea zi a saptamanii, destinata de Legea lui Moise incetarii lucrului obisnuit, odihnei si adorarii lui Dumnezeu (Exod.20:10; Deut.5:14). Exista motive temeinice pentru a crede ca principiile Sabatului au o valabilitate permanenta pentru crestini si ca trebuie ca si noi sa rezervam o zi, din sapte, odihnei si adorarii lui Dumnezeu.
(1) Ziua sacra de odihna a fost instituita inainte de Legea iudaica: “Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o” (Gen.2:3; Exod 20:11).
Aceasta arata ca, de la creatie, Dumnezeu a vrut ca o zi din sapte sa fie un izvor de binecuvantare pentru fiecare, nu numai pentru neamul iudeu.
(2) Isus n-a abrogat niciodata principiul unei zile de odihna, ci doar folosirea lui gresita de catre conducatorii iudei (v.1-8; Luca 13:10-17; 14:1-6).
El a spus ca ziua de odihna a fost data pentru bunastarea noastra spirituala si trupeasca (Marcu 2:27). Nicaieri nu indica Biblia ca acest principiu a fost inlaturat.
(3) Scopul spiritual al unei zile din sapte, dedicata odihnei, aduce folos crestinului. In vremea Vechiului Testament era intrebuintata ca o zi de odihna si de consacrare lui Dumnezeu – un ragaz special pentru cunoasterea lui Dumnezeu, adorarea Lui si concentrarea pe plan particular si pe plan colectiv asupra lucrurilor lui Dumnezeu (Lev.24:8; Num.28:9). Astazi, ziua inchinata odihnei ne ofera posibilitatea de a reafirma ca ne punem increderea si ne gasim placerea in Domnul si nu in lume, nu in felul nostru egoist de a fi, sau in bunurile materiale, sau in placeri (Exod.20:10; 34:21; Is.38:13). Putem folosi aceasta zi pentru a ne reinnoi atat predarea initiala in mainile Domnului cat si unitatea noastra cu ceilalti credinciosi, pentru a recunoaste ca vietile noastre in intregime, nu doar a saptea parte, apartin lui Dumnezeu (Evr.4:9-10).
(4) Dupa cum Sabatul era un semn al legamantului conform caruia israelitii erau poporul lui Dumnezeu (Exod.31:16-17), tot asa ziua de inchinare a crestinilor (Duminica) poate fi inteleasa ca un semn, inaintea lumii, canoi apartinem lui Hristos si ca El este Domnul nostru. Crestinii din vremea Noului Testament au dedicat prima zi a saptamanii pentru a se inchina lui Dumnezeu si a comemora invierea lui Hristos (Fapte.20:7; 1Cor.16:2).
(5) Sabatul a fost pus de o parte de catre Dumnezeu, ca o zi sfanta (Gen.2:3; Exod.16:23; 20:11; 31:14; Is.58:13). Astfel, credinciosul care pune de o parte o zi din sapte, ca sfanta, isi reaminteste ca el insusi e pus de o parte de Dumnezeu pentru a trai o viata de sfintenie in mijlocul unei generatii corupte (Exod.31:13; 1Petru 2:9).
(6) In sfarsit, Sabatul poate fi inteles si ca un angajament al lui Dumnezeu fata de credinciosi ca El va implini voia Sa cu privire la ei si ca este permanent disponibil pentru a lucra in folosul lor. El este tot timpul deschis rugaciunilor lor si totodata dedicat binelui lor (Exod.31:13; Ezec.20:12).

Published in: on January 17, 2012 at 7:19 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/01/17/matei-121-21/trackback/

%d bloggers like this: