Matei 9:1-17

9:9-13 ISUS IL CHEAMA PE VAMESUL MATEI. Atmosfera de incordare care se tese in jurul Mantuitorului este dezamorsata pentru moment de relatarea simpla si plina de modestie a lui Matei, referitoare la propria sa chemare. Fiind vames sau perceptor al impozitului, atat el, cat si colegii sai erau detestati de iudei, din pricina necinstei lor, a impozitelor excesiv de mari pe care le colectau de la oameni si, nu in ultimul rand, pentru ca erau exponentii intereselor Imperiului roman, sub al carui jug se aflau israelitii. Trecand pe langa punctul de colectare a impozitului, Isus i-a spus lui Matei: “Urmeaza-Ma!” Matei a raspuns imediat la chemare, sculandu-se si urmandu-L pe Isus si parasind o slujba prin traditie asociata cu inselatoria, devenind imediat ucenic al lui Isus. Dupa cum s-a exprimat cineva: “Matei a pierdut o slujba comoda, dar si-a implinit destinul. A pierdut un venit apreciabil, dar a dobandit onoare. A pierdut ceea ce oamenii numesc siguranta zilei de maine, angajandu-se, in schimb, in cea mai mare aventura pe care ar fi putut-o visa vreodata.” Si printre numeroasele recompense ale acestui gest crucial din viata sa s-a numarat si acela ca a devenit unul din cei doisprezece ucenici si i s-a acordat privilegiul de a redacta evanghelia ce ii poarta numele.

9:11 MANANCA… CU… PACATOSII. Pe vremea aceea oamenii aveau obiceiul sa manance stand intinsi pe perne, cu fata spre masa. Cand L-au vazut fariseii pe Isus ca se insoteste cu cei considerati drept pleava societatii, s-au dus la ucenici si L-au acuzat de “culpabilitate prin asociere” – caci nici un profet adevarat nu s-ar fi asociat in opinia lor, cu pacatosii. In versetele 11-13 Isus ne da regula dupa care sa ne calauzim in relatiile cu necredinciosii: acestea trebuie sa fie motivate nu de placere sau de prietenie, ci de dorinta de a le face bine celor necredinciosi si a le arata calea mantuirii (v.12; Ps.1:1). Intre credinciosi si necredinciosi nu trebuie sa se incheie casatorii (1Cor.7:39).

9:15 ATUNCI VOR POSTI. Este limpede ca Isus astepta ca toti cei credinciosi sa posteasca dupa plecarea Lui. Zilele absentei “mirelui” constituie perioada cuprinsa intre inaltarea si reintoarcerea Lui. Biserica asteapta reintoarcerea Mirelui (25:6; Ioan 14:3). De aceea, postul, in vremea aceasta, este 1) un semn al dorintei credinciosului ca Domnul sa Se intoarca, 2) o pregatire pentru venirea Lui, 3) o plangere a absentei Lui, si 4) un semn de durere pentru pacatul si stricaciunea lumii.

9:17 VIN NOU IN BURDUFURI VECHI. Acest verset a fost interpretat in diferite moduri. Doua sunt comentariile care s-au impus:
(1) “vinul nou” era sucul de struguri proaspat. Cand incepea sa fermenteze, burdufurile noi (facute din piele) se intindeau, fara sa plesneasca, in timp ce burdufurile vechi plesneau, in asemenea conditii. “Vinul nou” reprezenta Evanghelia ca schimbare prin fierbere, pe care formele invechite ale iudaismului n-o mai puteau retine. Aceasta interpretare este, totusi, pusa la indoiala de unii, pe motiv ca din experienta cunoscatorilor in ale procesului de fermentatie se cunoaste ca, oricat de noi si de puternice ar fi niste burdufuri din piele, in caz ca ar fi inchise ar plesni din cauza fermentatiei (vezi Iov.32:19).
(2) A doua interpretare evidentiaza accentul pus, in parabola, pe importanta pastrarii atat a vinului nou cat si a burdufurilor noi (v.17). (a) “Vinul nou” era sucul de struguri proaspat, nefermentat, reprezentand mesajul mantuitor originar al lui Isus Hristos si puterea Duhului Sfant manifestata la Cincizecime. Grija de capetenie a lui Isus era ca Evanghelia originara si puterea mantuitoare a Duhului Sfant sa fie ferite de orice schimbare, alterare sau pierdere. Aceasta interpretare este sustinuta de preocuparea lui Hristos ca Evanghelia (“vinul nou”) sa nu fie alterata de invataturile (“aluatul”) Fariseilor si iudaismului (aluatul fiind un agent de fermentatie, de alterare (cf. 16:6,12; Exod.12:19; 1Cor.5:7).
(b) In vechime, pentru a pastra gustul dulce al sucului o anumita perioada de timp, oamenii strecurau sau fierbeau sucul, il puneau in recipiente, pastrate apoi intr-un loc racoros. Burdufurile noi erau necesare fiindca ele nu contineau nici un fel de reziduri din substanta de fermentatie, cum ar fi drojdia. Pus in burdufuri vechi, vinul nou ar fi intrat mai usor in fierbere datorita prezentei unor resturi de drojdie, rezultata din fermentatii anterioare. O fermentatie intr-un asemenea burduf invechit putea provoca pierderea, atat a vinului cat si a burdufului propriu-zis, care ar fi plesnit din cauza presiunii excesive. Columella, mare autoritate romana in domeniul agriculturii, in sec.I dupa Hristos, scria ca pentru a pastra vinul nou “permanent dulce” trebuie ca aceasta sa fie pus intr-un recipient nou si inchis, apoi, etans (De re rustica, Vol.XII).

Published in: on January 12, 2012 at 7:29 am  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://minunatabiblie.wordpress.com/2012/01/12/matei-91-17/trackback/

%d bloggers like this: