Marcu 7:1-23

7:6 CU INIMA ESTE DEPARTE DE MINE. Fariseii si carturarii erau vinovati de pacatul legalismului. Un legalist substituie actele exterioare sau cuvintele, atitudinilor interioare care urmeaza nasterii din Dumnezeu (Mat.5:20; 5:27-28; 6:1-7; Ioan 1:13; 3:3-6). Astfel de oameni cinstesc pe Dumnezeu cu buzele, in vreme ce inimile lor sunt departe de El; in afara, ei par neprihaniti, dar launtric ei nu au o iubire adevarata pentru Dumnezeu.
(1) Legalismul nu inseamna doar existenta legilor, a regulilor inauntrul comunitatii crestine. Acest termen se refera mai curand la motive – motivele datorita carora crestinul se apropie de voia lui Dumnezeu, asa cum este ea explicata in Cuvantul Sau. Orice motiv pentru respectarea poruncilor sau normelor lui Dumnezeu, care nu decurge dintr-o credinta vie in Hristos, din puterea innoitoare a Duhului Sfant si dorinta sincera de a Il asculta si a-I placea, este legalism (Mat.6:1-7; Ioan 14:21).
(2) Chiar si in aceasta vreme de har, crestinii raman supusi invataturii, disciplinei si indatoririi de a asculta de legea lui Hristos si Cuvantului Lui. Noul Testament vorbeste de “legea desavarsita, care este legea slobozeniei” (Iacov 1:25), “legea imparateasca” (Iacov 2:8), “legea lui Hristos” (Gal.6:2) si “legea Duhului” (Rom.8:2). In Cuvantul lui Dumnezeu, noi, in calitate de crestini gasim: (a) porunci pozitive (1Tes.5:16-18), (b) porunci negative (Rom.12:2), (c) principii de baza (1Cor.8:13) si (d) reguli expuse de carmuitori religiosi carora li s-a dat autoritate in problemele spirituale (Efes.4:11-12; 1Tim.3:5; Evr.13:7; 17).

7:8 DATINA ASEZATA DE OAMENI. Fariseii si carturarii erau vinovati de asezarea traditiei omenesti mai presus de descoperirea dumnezeiasca. Isus nu osandeste aici toate traditiile, ci doar pe acelea care vin in conflict cu Cuvantul lui Dumnezeu. Datinile si randuielile trebuie sa fie intemeiate pe adevaruri corespunzatoare, gasite in Scriptura (2Tes.2:15). Bisericile trebuie sa reziste ispitei de a venera traditiile religioase, intelepciunea omeneasca sau obiceiurile contemporane mai presus de Biblie. Scriptura este unica regula infailibila de credinta si practica; ea nu trebuie sa fie niciodata anulata de ideile omenesti (v.13; Mat.15:6).

7:18 NU-L POATE SPURCA. Isus vorbeste despre hrana care intra in om, dar nu ii afecteaza sufletul (v.19). Acest verset nu poate fi invocat pentru a justifica folosirea drogurilor sau a bauturilor alcoolice, deoarece recurgerea la aceste substante intoxicante duce la toate pacatele enumerate in v.21-22 (Prov.23:31).

7:20-23 INIMA OAMENILOR. In acest pasaj “spurca” (v.20) inseamna a fi despartit de viata, mantuirea si partasia lui Hristos, din cauza pacatelor care ies din inima. “Inima”, in Scriptura, este totalitatea formata din intelect, emotie, dorinta si vointa. O inima necurata va murdari gandurile, sentimentele, cuvintele si faptele unei persoane (Prov.4:23; Mat.12:34; 15:19). Ceea ce trebuie este o inima noua, transformata, facuta dupa chipul lui Hristos (Luca 6:45).

Marcu 6:30-56

6:34 MILA. Mila este o emotie care misca pe cineva pana in adancul fiintei lui. Ea comporta durerea pentru suferinta si nefericirea altuia, fiind insotita de o dorinta intensa de a ajuta. Este o caracteristica atat a lui Dumnezeu (Deut.30:3; 2Imp.13:23; Ps.78:38; 111:4) cat si a Fiului Sau Isus (1:41; 8:2; Mat.9:36; 14:14; 15:32; Luca 7:13). In veacul de acum, al indiferentei fata de suferinta altora, Isus asteapta ca aceasta atitudine sa-i caracterizeze pe credinciosii Sai (Mat.18:33; Luca 10:33).

6:41 MULTUMIREA LA MASA. Inainte de a manca, Hristos multumeste Tatalui Sau ceresc pentru hrana. Credinciosii trebuie sa-I urmeze pilda si sa multumeasca la fiecare masa. A manca, multumind lui Dumnezeu inseamna a recunoaste grija Lui pentru noi. Fiecare masa trebuie sa fie un act de inchinare, savarsit spre slava lui Dumnezeu. Despre multumirea sau rostirea binecuvantarii inainte de masa, vezi 1Sam.9:13; Mat.14:19; 15:36; 26:26; Rom.14:6; 1Cor.10:31; 1Tim.4:4-5.

Marcu 6:1-29

6:4 ISUS… UN PROOROC. Isus este infatisat in Evanghelii ca un prooroc (v.4;15; Mat.21:11; Luca 4:24; Fapte.3:20-23). Urmatoarele particularitati Il recomanda ca prooroc: (1) El era un om al Duhului si al Cuvantului (Mat.21:42; 22:29; Luca 4:1; 18:24-27; Ioan 3:34). (2) Era in comuniune stransa cu Dumnezeu (Luca 5:16). (3) A facut preziceri profetice (Mat.24; Luca 19:43-44). (4) A savarsit acte simbolice care dovedeau ravna pentru onoarea lui Dumnezeu (Mat.21:12-13; Ioan 2:13-17). (5) A dat in vileag fatarnicia conducatorilor religiosi si a criticat atasamentul fata de traditii, in defavoarea Cuvantului lui Dumnezeu (7:7-9, 13). (6) A impartasit durerea lui Dumnezeu pentru pierderea celor care refuzau sa se pocaiasca (Luca 13:34; 19:41). (7) A accentuat invatatura morala a Cuvantului lui Dumnezeu (sfintenia, dreptatea, neprihanirea, iubirea, mila) in opozitie cu respectarea ceremonialelor (12:38-40; Mat.23:1-36). (8) A vestit apropierea Imparatiei lui Dumnezeu si a judecarii raului (Mat.22; 24; 10:15; Luca 10:12,14). (9) A fost un predicator al pocaintei, chemand oamenii sa se intoarca de la pacat si din lume, la Dumnezeu (v.12; Mat.4:17).

6:6 NECREDINTA. Dupa cum lipsa de credinta impiedica savarsirea de minuni in “patria” lui Isus, tot asa necredinta din biserica se opune lucrarii puterii Lui. Lipsa de credinta in adevarul biblic, negarea pentru vremurile noastre a darurilor Duhului Sfant sau respingerea cerintelor de neprihanire ale lui Dumnezeu Il vor impiedica pe Domnul nostru sa-Si manifeste puterea printre credinciosii Sai. Acestia trebuie sa-si intretina foamea pentru Cuvant si sa se roage: “Doamne, mareste-ne credinta” (Luca 17:5).

6:13 UNGEAU CU UNTDELEMN. Vindecarea prin ungere cu untdelemn este amintita doar aici si in Iacov 5:14. Untdelemnul era folosit probabil ca un simbol al prezentei si puterii Duhului Sfant (Zah.4:3-6) si ca o atingere menita sa intareasca credinta.

Marcu 5:21-43

5:28 ATING DE HAINA LUI. Evangheliile vorbesc adesea despre bolnavii care Il ating pe Isus (3:10; 5:27-34; 6:56) sau despre Isus care se atinge de bolnavi (1:41-42; 7:33-35; Mat.8:3,15; 9:29-30; 20:34; Luca 5:13; 7:14-15; 22:51). Atingerea si prezenta lui Isus contau. Atingerea Sa are puterea tamaduitoare fiindca Lui Ii este mila de neputintele noastre si El este izvorul vietii si al harului (Evr.4:16). Raspunderea noastra, atunci cand cautam vindecarea, este ca sa ne apropiem de Isus si sa ramanem in prezenta Lui (Mat.17:20).

5:36 CREDE NUMAI. Fiica fruntasului sinagogii murise (v.35). Raspunsul lui Isus urmarea sa incurajeze credinta chiar in aceasta imprejurare disperata. De-a lungul istoriei mantuirii, credinciosii si-au pus increderea in Dumnezeu ori de cate ori totul parea pierdut. In astfel de momente, Dumnezeu a dat credinta necesara si Si-a eliberat credinciosii potrivit vointei si scopului Sau (Ps.22:4; Is.26:3-4; 43:2). Asa s-a intamplat cu Avraam (Gen.22:2), Iacov (2:21-22), Moise (Exod.14:10-22; 32:10-22), David (1Sam.17:44-47), Iosafat (2Cr.20:1-2, 12) si Iair (v.21-23, 35-42).

Astazi va propun sa ascultati predica: “Rugati-va ca sa nu cadeti?” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74795/02-rugati-va-ca-sa-nu-cadeti

Marcu 5:1-20

5:1 Tinutul Gadarenilor se afla pe malul de rasarit al Marii Galileii. Acolo Isus a intalnit un om neobisnuit de violent, posedat de un demon, care constituia un pericol pentru societate. Omul locuia printre morminte si in munti, tipand incontinuu si taindu-se cu pietre ascutite.

5:2 UN OM… STAPANIT DE UN DUH NECURAT. Un om stapanit de un demon este cel care sufera opresiunea, asuprirea satanica (Fapte.10:38) sau o influenta de acest fel (Mat.12:45; Fapte.16:16-18) deoarece un duh rau locuieste in el (Luca 13:11). Scripturile amintesc multe imprejurari in care Isus a scos demoni.

Astazi va propun sa ascultati predica: “Ce este rugaciunea?” : http://audio.resursecrestine.ro/predici/74794/01-ce-este-rugaciunea

Marcu 4:21-41

4:25 SE VA LUA SI CE ARE. Isus afirma aici un principiu al Imparatiei Lui. Credinciosii trebuie sa continue dobandirea adevarului si a harului, in caz contrar pierzand chiar si ce au. Cresterea in har sau decaderea spirituala pot fi greu de sesizat, in vietile multora. Totusi, este un fapt ca un crestin ori creste, ori degenereaza (2Petru 3:17-18). Primejdia lepadarii de credinta sporeste proportional cu decaderea sufleteasca (Evr.3:12-15; 4:11; 6:11-12; 10:23-39; 12:15).

Marcu 4:1-20

4:2 PILDE. Isus invata adeseori in pilde. O pilda este o istorioara simpla din viata de fiecare zi, care descopera adevarul celor ale caror inimi sunt pregatite sa asculte, si-l ascunde de cei ale caror inimi sunt nepregatite (Is.6:9-10; Matei 13:3).

4:3 SEMANATORUL A IESIT. Isus foloseste aceasta pilda pentru a spune cum va fi primita Evanghelia in lume. Pot fi invatate trei adevaruri: (1) Convertirea si rodnicia depind de modul cum se raspunde Cuvantului lui Dumnezeu (v.14; Ioan 15:1-10). (2) Reactia lumii fata de Evanghelie va fi diferita. Unii dintre cei care asculta nu vor intelege (v.15); altii vor crede spre mantuire, dar vor cadea mai tarziu (v.16-19); altii, insa, vor starui si vor aduce roada in grade diferite (v.20). (3) Vrajmasii Cuvantului lui Dumnezeu sunt Satana, grijile lumesti, bogatiile si placerile (v.15,19).

4:15 IA CUVANTUL. Hristos vorbeste aici despre o convertire incompleta – una in care un om cauta iertarea pacatelor dar nu ajunge la adevarata nastere din nou prin Sfantul Duh. El nu dobandeste mantuirea si nasterea cea noua, neintrand niciodata in partasie cu cei credinciosi; sau daca devine un membru al bisericii, el nu reuseste sa dovedeasca o predare adevarata lui Hristos si o despartire de lume.
Convertirile incomplete se datoreaza acestor cauze: (1) Biserica se ocupa in graba de cel ce cauta mantuirea, nemijlocindu-i o buna intelegere a Evangheliei si a cerintelor ei. (2) Biserica nu reuseste sa se ocupe de robia demonica a celui care cauta (Mat.10:1,8; 12:22-29; Marcu 16:15-17). (3) Cel care cauta crede in Isus doar cu mintea, nu cu toata inima (adica, toata fiinta lui launtrica, toata personalitatea lui; Fapte.2:37; 2Cor.4:6). (4) Cel care cauta nu reuseste sa se pocaiasca sincer sau sa se intoarca de la pacat (Mat.3:2; Fapte.8:18-23). (5) Cel care cauta vrea sa-L primeasca pe Hristos ca Mantuitor, dar nu ca Domn (Mat.13:20-21). (6) Credinta celui care cauta este intemeiata mai curand pe cuvinte omenesti decat pe dovedirea Duhului si a puterii lui Dumnezeu (1Cor.2:4-5).

Marcu 3:20-35

3:27 PUTEREA ASUPRA SATANEI SI A DEMONILOR. Una din principalele sublinieri din Evanghelia lui Marcu se refera la autoritatea lui Isus de a infrange pe Satana si puterile demonilor sai; in versetul 3:27 aceasta autoritate este redata prin expresiile: “legarea omului acela tare” (adica, a Satanei) si “jefuirea casei lui” (adica, eliberarea acelora care sunt subjugati de Satana). Aceasta putere a lui Isus asupra Satanei este evidenta in mod special in scoaterea (trimiterea inapoi in intuneric, in adanc) a demonilor (gr. daimonion) sau a duhurilor rele.

Demonii. (1) Noul Testament face adesea referiri la aceia care sufereau fiind subjugati de Satana sau sub influenta lui, datorita unui duh rau care ii stapanea, precum si la conflictul lui Isus cu demonii. In Evanghelia lui Marcu, de exemplu, sunt descrise numeroase astfel de confruntari: Marcu 1:23-28, 32-34, 39; 3:10-12, 14-15; 5:1-20; 6:7, 13; 7:24-30; 9:14-29, 16:17.
(2) Demonii sunt fiinte spirituale care au personalitate si inteligenta. Ca membrii ai imparatiei Satanei si dusmani ai lui Dumnezeu si ai omenirii (Mat.12:43-45), ei sunt rai, dusmanosi si stau sub autoritatea Satanei (Mat.4:10).
(3) Noul Testament prezinta lumea ca fiind instrainata de Dumnezeu si in stapanirea lui Satana (Ioan 12:31; 2Cor.4:4; Efes.6:10-12). Demonii sunt stapanitorii acestei lumi si crestinii trebuie sa duca o lupta permanenta cu ei (Efes.6:12).
(4) Demonii pot sa locuiasca in trupurile celor necredinciosi (Marcu 5:15; Luca 4:41; 8:27-28; Fapte.16:18) si sa foloseasca vocea lor ca sa vorbeasca. Ei subjuga astfel persoane si le influenteaza spre rau, imoralitate si distrugere.
(5) Demonii pot produce imbolnaviri fizice in trupul uman (Mat.9:32-33; 12:22; 17:14-18; Marcu 9:20-22; Luca 13:11,16), desi nu toate bolile grave si slabiciunile trupului sunt datorate duhurilor rele (Mat.4:24; Luca 5:12-13).
(6) Acei oameni implicati in spiritism sau magie (vrajitorie) au de-a face cu duhuri rele; aceasta poate sa conduca usor la inrobirea de catre demoni (Fapte.13:8-10; 19:19; Gal.5:20; Apoc.9:20).
(7) Duhurile rele vor fi active in special in ultimele zile ale acestor vremuri, promovand practici oculte, imoralitatea, violenta, cruzimea; ele vor ataca Cuvantul lui Dumnezeu si vor enunta o doctrina draceasca (Mat.24:24; 2Cor.11:14-15; 1Tim.4:1). Ultima manifestare a activitatii demonice va fi in Anticrist si discipolii lui (2Tes.2:9; Apoc.13:2-8; 16:13-14).

Isus si demonii. (1) In lucrarile Sale supranaturale Isus a atacat adesea puterea Satanei si a demonilor (Marcu 1:26,34,39; 3:10-11; 5:1-20; 9:17-29; Luca 13:16). Unul din cele mai clare scopuri ale Sale la venirea Sa pe pamant era sa lege pe Satana si sa puna in libertate pe cei subjugati de el (Mat.12:29; Marcu 1:27; Luca 4:18).
(2) Legarea Satanei de catre Isus realizata in parte prin scoaterea demonilor si mai complet prin moartea si invierea Sa (Ioan 12:31), sfarama puterea domeniului lui Satana si restabileste puterea Imparatiei lui Dumnezeu.
(3) Iadul (gr. Gehenna), locul de chin, a fost pregatit de catre Domnul nostru pentru diavol si ingerii sai (Matei 8:29; 25:41).

Credinciosii si demonii. (1) Scriptura ne invata ca nici un credincios adevarat care este plin de Duhul Sfant nu poate fi posedat de demoni; aceasta inseamna ca Duhul si demonii nu pot niciodata sa locuiasca in acelasi trup (2Cor.6:15-16). Demonii pot, totusi, sa influenteze gandurile, emotiile si actiunile crestinilor care nu reusesc sa urmeze calauzirea Duhului Sfant (Mat.16:23; 2Cor.11:3,14).
(2) Isus a promis credinciosilor adevarati autoritatea asupra puterii Satanei si a cetelor sale. Cand ne confruntam cu acestea, trebuie sa sfaramam puterea pe care demonii doresc sa o exercite asupra noastra si a altora, prin purtarea unei intense lupte spirituale in puterea Duhului Sfant (Luca 4:14-19). In felul acesta ne putem elibera de puterile intunericului.
(3) In ceea ce priveste pilda din Marcu 3:27, conflictul spiritual impotriva Satanei incumba trei aspecte separate: (a) declararea razboiului contra Satanei, conform scopului lui Dumnezeu (Luca 4:14-19); (b) patrunderea in casa Satanei (in orice loc unde el are o fortareata), atacarea si dominarea lui prin rugaciune si proclamarea Cuvantului, distrugerea armelor sale (inselaciuni si ispite demonice) (Luca 11:20-22); (c) castigarea posesiunilor sale, adica, eliberarea acelora care au fost tinuti captivi prin puterea Satanei si incredintarea lor lui Dumnezeu, astfel incat ei sa poata primi iertarea si sfintirea prin credinta in Hristos (Luca 11:22; Fapte.26:18).
(4) In acest proces noi trebuie sa parcurgem urmatoarele etape individuale: (a) Sa recunoastem ca nu suntem in conflict cu carnea si sangele ci cu fortele spirituale si puterile raului (Efes.6:12). (b) Sa ne traim viata inaintea lui Dumnezeu, predati cu inflacarare adevarului si neprihanirii Sale (Rom.12:1-2; Efes.6:14). (c) Sa avem credinta ca puterea Satanei poate fi sfaramata in orice sfera specifica a domeniului sau (Fapte.26:18; Efes.6:16; 1Tes.5:8) si sa ne dam seama ca orice credincios are arme spirituale puternice pe care Dumnezeu i le-a dat pentru surparea fortaretelor lui Satana (2Cor.10:4-5). (d) Sa proclamam Evanghelia Imparatiei in plinatatea Duhului Sfant (Mat.4:23; Luca 1:15-17; Fapte.1:8; 2:4; 8:12; Rom.1:16; Efes.6:15). (e) Sa contestam pe Satana si puterea lui in mod direct prin credinta in Numele lui Isus (Fapte.16:16-18), prin folosirea Cuvantului lui Dumnezeu (Efes.6:17), prin rugaciunea in Duhul (Fapte.6:4; Efes.6:18), prin post (Mat.6:16; Marcu 9:29) si prin scoaterea duhurilor necurate (Mat.10:1; 12:28; 17:17-21; Marcu 16:17; Luca 10:17; Fapte.5:16; 8:7; 16:18; 19:12). (f) Sa ne rugam in mod special pentru ca Duhul Sfant sa produca convingerea inlauntrul celor pierduti cu privire la pacat, neprihanire si la venirea judecatii (Ioan 16:7-11). (g) Sa ne rugam cu staruinta si sa dorim fierbinte ca manifestarea Duhului sa se faca prin daruri de vindecare, minuni si semne (Fapte.4:29-33; 10:38; 1Cor.12:7-11).

Marcu 3:1-19

3:5 ROTINDU-SI PRIVIRILE CU MANIE. Mania lui Isus arata ura Lui fata de faradelege si nedreptate ca si dezaprobarea acestora (Evr.1:9). Desi crestinului nu-i este ingaduit sa se manie pe nedrept (Gal.5:20; Col.3:8), el se va asemana intru totul lui Hristos cand va fi manios impotriva raului (Exod.32:19; 1Sam.11:6; 2Sam.12:5; Neem.5:6). Indignarea in fata pacatelor unei generatii este semnul asezarii credinciosului de partea lui Dumnezeu, impotriva raului (Exod.32:19; 1Sam.11:6; Ps.94:16; Ier.6:11; Fapte.17:16).

3:15 PUTERE… SA SCOATA DRACII. Venind pe pamant, Isus a urmarit sa nimiceasca lucrarile diavolului (1:27; 1Ioan 3:8) si sa elibereze pe toti cei asupriti de Satana si de pacat (Luca 4:18). Pentru indeplinirea acestui scop, El a dat putere si autoritate ucenicilor Sai, pentru a continua razboiul Sau impotriva puterilor intunericului. Acest adevar este dovedit de urmatoarele constatari.
(1) Este scris ca dupa ce Isus a randuit pe cei doisprezece ucenici, El “le-a dat putere… sa scoata dracii” (v.14-15; Mat.10:1). Dupa ce a randuit pe cei saptezeci, El le-a “dat putere… peste toata puterea vrajmasului” (Luca 10:1, 17-19; Mat.10:1-8; Marcu 6:7,13).
(2) Ucenicii trebuiau nu numai sa fie trimisi si sa propovaduiasca (v.14; Mat.10:7) ci si sa manifeste domnia, puterea si autoritatea Imparatiei declarand razboi lui Satana, scotand demoni si vindecand orice fel de neputinta si orice fel de boala (Mat.10:1,7-8).
Marcu arata ca Isus, dupa invierea Sa, a invederat din nou ucenicilor Sai, obligatia lor de a propovadui Evanghelia precum si autoritatea lor asupra Satanei si a duhurilor rele.

Marcu 2

2:11 VINDECAREA SLABANOGULUI. Dumnezeu n-a dorit ca oamenii sa cunoasca boala si moartea. Aceste rele sunt urmarile pacatoseniei neamului omenesc si si ale lucrarii lui Satana in lume. Prin urmare, orice vindecare prin Hristos presupune interventia coplesitoare a lui Dumnezeu si stramtorarea mortii si a domeniului lui Satana.

2:27 SABATUL A FOST FACUT PENTRU OM. Sabatul (ziua de odihna) a fost randuit pentru oameni ca o binecuvantare. In aceasta zi, trebuie sa incetam munca noastra. In schimb, aceasta zi trebuie consacrata inchinarii lui Dumnezeu si cautarii partasiei cu El, pentru ca sa fim sanatosi trupeste si puternici si intariti sufleteste (Is.58:13-14). Cei care incalca principiul zilei de odihna o fac spre ruinarea lor insisi (Mat.12:1).